ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, în condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

1.

Cererea

de chemare în judecată

1.1.

Obiect

Prin acțiunea

înregistrată la data de 31 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Galați, s

ecția civilă, reclamanta

C.S.G.C.D.A. a

solicitat

obligarea pârâtei SC E. SA Galați la plata sumei de 2.080.600.895 lei,

actualizată conform O.G. nr. 9/2000, reprezentând

procentul de 5% din

valoarea totală

de 41.612.017.894 lei a importurilor de aparate ce permit reproducererea

operelor

fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002 și

14 iunie 2005.

1.2.

In fapt

Reclamanta este

organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și de colectare a copiei

private în domeniul operelor scrise, potrivit deciziilor emise de O.R.D.A.

nr. 8 din 1 iunie 1997 și nr. 147 din 13 iulie

pârâta a

importat aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau

analog, prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996, pentru care are obligația

de a plăti reclamantei procentul de 5% din valoarea operațiunilor de import.

Deși reclamanta a trimis notificare în

acest sens, pârâta nu s-a

conformat.

1.3.

Î

n

drept

Reclamanta a

invocat prevederile art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996, precum și

cele ale O.G. nr. 9/2000.

2.

Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția lipsei calității

procesuale active

a reclamantei,

motivată de împrejurarea că prin decizia nr. 8 din 1 iunie 1997 emisă de

O.R.D.A. a fost desemnat organism unic de

colectare a remunerației compensatorii Fondul Literar, iar reclamanta nu a

făcut dovada că deține un

mandat valabil în acest sens.

Pe fondul cauzei a arătat că aparatele importate sunt din categoria

celor exclusiv

profesionale,

nefiind incidente prevederile art. 34 alin. (1) raportate la art. 109 alin. (2)

din Legea nr. 8/1996.

Referitor la reactualizarea sumei, potrivit O.G. nr. 9/2000, pârâta a

precizat că această noțiune se referă la cazurile prevăzute de art. 371

2

C. proc. civ.

3.1.

Soluția

Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 34 din 13

ianuarie 2006 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, a admis acțiunea și a

obligat pârâta la plata sumei de 2.080.600.895 lei, reprezentând

procentul de 5% din

valoarea totală de 41.612.017.894

lei a importurilor de aparate, efectuate în perioada 24

octombrie 2002

și 14 iunie 2005.

3.2.

Considerentele

Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei C.S.G.C.D.A.

, având în vedere conținutul deciziilor

emise de O.R.D.A. nr. 8

din 1 iunie 1997 și nr. 147 din 13 iulie

necesar exercitării activității de organism de gestiune colectivă, conform art.

125 alin. (2), art. 128 și art. 129 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, dat fiind

că la constituirea sa a beneficiat de avizul legal al O.R.D.A.

, acordat prin decizia de constituire nr. 8

din 1 iunie 1997.

Pe fondul

cauzei, tribunalul a reținut că importatorii de aparate ce permit

reproducererea operelor fixate pe suport grafic sau analog au obligația de a

plăti în

momentul punerii în circulație pe

teritoriul național a acestora, procentul de 5% din valoarea

operațiunilor

de import a acestei aparaturi, conform prevederilor art. 109 din Legea nr.

8/1996. Aparatele pentru care se datorează

remunerația compensatorie pentru copia privată

în procent de 5% au fost

stabilite odată cu operațiunile de vămuire, a căror cuantumuri

datorate pe grupe de produse au fost transmise

detaliat prin O.R.D.A.

Lista aparatelor susceptibile de a fi incluse în această categorie a

fost stabilită de către

Comisia

arbitrală de pe lângă O.R.D.A. prin Hotărârea

Arbitrală

din data de 23 mai 2005, publicată în M.Of. nr. 501 din 14 iunie 2005.

Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, în sensul că aparatele

importate sunt de uz profesional, pe motiv că articolul de lege care prevede

obligația de plată nu distinge între

capacitatea tehnică a diferitelor aparate.

4.

Hotărârea

instanței de apel

4.1.

Soluția

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 4A din 9

ianuarie 2007,

prin care a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC E. SA Galați.

4.2.

Considerentele

În

considerentele deciziei, curtea de apel a reținut că excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei nu este fondată, fiind

respinsă prin încheierea de ședință din data de

14 noiembrie 2006, cu motivarea că reclamanta este succesoarea în drept

a Fondului Literar,

conform

încheierii pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, prin care s-a

verificat și

existența dovezii mandatului necesar organizării

activității de organism de gestiune colectivă.

Pe fondul

cauzei, curtea de apel a menținut întrutotul motivarea tribunalului, apreciind

că pârâta are obligația plății procentului de 5% din valoarea înscrisă în

documentele vamale pentru aparatele importate. De

asemenea, față de împrejurarea că legea nu distinge între destinația

aparaturii, a înlăturat apărarea pârâtei, potrivi cu care aparatele respective

sunt destinate uzului profesional și deci nu pot fi folosite la reproducererea

unei

opere pentru uz personal.

5.

Recursul

exercitat de pârâta SC E. SA Galați

5.1. Motive

Pârâta SC E. SA Galați a declarat recurs prin care a formulat critici

întemeiate

pe motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Într-o primă

critică a arătat că a fost aplicat greșit art. 109 alin. (2) din Legea nr.

8/1996, în sensul că interpretarea sferei de aplicare a noțiunii de „aparate ce

permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog" nu este

de competența organelor

vamale sau a

O.R.D.A., ci exclusiv a instanței de judecată.

în mod greșit curtea de apel a reținut că organele vamale stabilesc

lista aparatelor pentru care

se datorează remunerație compensatorie.

A două critică a pârâtei s-a referit la împrejurarea că Hotărârea

Arbitrală invocată a

fost publică în Monitorul Oficial la data de 14 iunie 2005, iar obiectul

prezentului dosar se referă la perioada dintre 24 octombrie 2002-14 iunie 2005.

A fost greșit aplicat principiul

neretroactivității legii. Curtea de apel nu trebuia să

țină cont de concluziile acestei hotărâri

arbitrale pentru a decide dacă

un aparat trebuie sau nu să apară pe lista celor pentru care se

datorează remunerație compensatorie.

Prin cea de-a treia critică, pârâta a arătat că instanța de apel a

greșit când a reținut că

pârâtei

i se aplică doar dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, în varianta

inițială.

Aparatele pe care pârâta le

importă sunt de uz exclusiv profesional, ceea ce se reflectă și în

prețul

ridicat pe care le au, ceea ce le face inaccesibile unei familiei, nefiind

incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 8/1996.

5.2.

Dovezi

administrate în recurs

În dovedirea și combaterea recursului, în condițiile art. 305 C. proc.

civ., părțile au

administrat proba cu înscrisuri respectiv, hotărâri judecătorești și

hotărârea arbitrală din 23

mai

2005.

5.3.

Analiza făcută

de instanța de recurs

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin

motivele de recurs și

în raport

de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut

următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata

sumelor

datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce

permit reproducerea operelor fixate pe

suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002-14 iunie

2005, în temeiul art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996.

Conform art. 34

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr.

285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau

audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit

reproducerea acestora, în situația prevăzută la

alin. (1), se va plăti o remunerație stabilită conform prevederilor

acestei legi. În forma actuală,

introdusă

prin Legea nr. 285/2004, și care era în vigoare la data sesizării instanței,

alin. (2)

al art. 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot

realiza înregistrări sonore sau

audiovizuale

ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și

pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la

alin. (1), se va

plăti o remunerație compensatorie stabilită prin

negociere, conform prevederilor acestei legi.

La data

înregistrării acțiunii art. 109 era abrogat prin Legea nr. 285/2004. Aceeași

lege modificase și art. 107 din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al textului

prevăzând că lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează

remunerația compensatorie pentru

copia

privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani,

dacă una

dintre părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a)

câte un reprezentant al

principalelor

organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de

drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant

al principalelor structuri asociative mandatate

de fabricanții și

importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri

asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori

majori de suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei

de piață din domeniul respectiv, cu

condiția

ca acestea să fie declarate în acest scop la O.R.D.A.

pe propria

răspundere, pe de altă parte.

Așadar, înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr. 8/1996

nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remunerație

compensatorie și nici faptul că lista

acestora se stabilește prin negociere între părți.

Tocmai pentru că părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste

s-a declanșat

procedura medierii

prevăzută de art. 132

2

din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea

arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care

se datorează remunerație compensatorie.

Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menționată nu are

natura unui act

de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce

efecte numai de la data

publicării

în Monitorul Oficial al României, Partea

I.

întrucât Hotărârea din 23 mai

2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

I

nr.

501 din 14 iunie 2005,

remunerația

compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre

putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005.

Considerând că Hotărârea arbitrală trebuia aplicată și pentru perioada

octombrie 2002

-iunie 2005 instanțele de fond au încălcat principiul fundamental al

neretroactivității legii

civile,

ceea ce atrage nulitatea hotărârilor, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Vătămarea procesuală pe care a

suferit-o pârâta decurge din finalitatea formei procedurale

nerespectate, art. 15 alin. (2) din Constituție

instituind o normă cu caracter imperativ. Drept

urmare, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

Întrucât este necesară administrarea de probe suplimentare, în temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va dispune casarea cu trimitere spre

rejudecare în primă instanță, pentru ca părțile să beneficieze de toate gradele

de jurisdicție în privința aprecierii noilor probe.

Cu ocazia

rejudecării, în condițiile art. 315 C. proc. civ., se vor administra dovezi

pentru a determina:

-

cine a stabilit, înainte de darea hotărârii

arbitrale din 23 mai 2005, lista aparatelor

pentru care se datorează

remunerație compensatorie: O.R.D.A., organismele de gestiune colectivă,

importatorii sau producătorii;

-

pentru ce tipuri de aparate s-a plătit remunerație

compensatorie înainte de hotărârea

arbitrală din 23 mai 2005;

-    ce acțiuni

a introdus C. împotriva importatorilor care nu au plătit

remunerația compensatorie înainte de hotărârea

arbitrală din 23 mai 2005 și pentru ce tipuri

de aparate au fost

obligați la plată de către instanțe;

-

care

sunt aparatele pentru care s-a plătit remunerație compensatorie în alte țări

din

Uniunea Europeană înainte de

hotărârea arbitrală din 23 mai 2005;

-

ce

rapoarte a publicat C. pe internet, conform art. 134

1

din Legea nr.

8/1996,

cu

privire la sumele colectate de la plătitorii de remunerație compensatorie

începând cu data

intrării în vigoare

a Legii nr. 285/2004 - la zi, certificate de emitent;

-

ce

informații a transmis reclamanta către

O.R.D.A.

, în condițiile art. 135 din

Legea nr. 8/1996, în privința aparatelor pentru care a solicitat remunerația

compensatorie înainte de

hotărârea arbitrală din 23 mai 2005;

-

dacă pârâta a evidențiat

în contabilitate sumele datorate cu titlu de remunerație compensatorie și

pentru ce tipuri de aparate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta SC E. SA Galați împotriva deciziei nr. 4A din 9

ianuarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă și în consecință:

Casează decizia și în fond admite apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței nr. 34 din 13 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați,

secția civilă.

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.

10

«