Decizia nr. 1615/2008 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin acțiunea înregistrată la data de 31 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Galați, s ecția civilă, reclamanta C.S.G.C.D.A. a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA Galați la plata sumei de 2.080.600.895 lei, actualizată conform O.G. nr. 9/2000, reprezentând procentul de 5% din valoarea totală de 41.612.017.894 lei a importurilor de aparate ce permit reproducererea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002 și 14 iunie 2005. 1.

In fapt Reclamanta este organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și de colectare a copiei private în domeniul operelor scrise, potrivit deciziilor emise de O.R.D.A. nr. 8 din 1 iunie 1997 și nr. 147 din 13 iulie 2005. în perioada arătată pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996, pentru care are obligația de a plăti reclamantei procentul de 5% din valoarea operațiunilor de import. Deși reclamanta a trimis notificare în acest sens, pârâta nu s-a conformat. 1.

Î n drept Reclamanta a invocat prevederile art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996, precum și cele ale O.G. nr. 9/2000. 2. Întâmpinarea Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivată de împrejurarea că prin decizia nr. 8 din 1 iunie 1997 emisă de O.R.D.A. a fost desemnat organism unic de colectare a remunerației compensatorii Fondul Literar, iar reclamanta nu a făcut dovada că deține un mandat valabil în acest sens. Pe fondul cauzei a arătat că aparatele importate sunt din categoria celor exclusiv profesionale, nefiind incidente prevederile art. 34 alin. (1) raportate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Referitor la reactualizarea sumei, potrivit O.G. nr. 9/2000, pârâta a precizat că această noțiune se referă la cazurile prevăzute de art. 371 2 C. proc. civ. 3. Hotărârea primei instanțe 3.1. Soluția Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 34 din 13 ianuarie 2006 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 2.080.600.895 lei, reprezentând procentul de 5% din valoarea totală de 41.612.017.894 lei a importurilor de aparate, efectuate în perioada 24 octombrie 2002 și 14 iunie 2005. 3.2. Considerentele Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C.S.G.C.D.A. , având în vedere conținutul deciziilor emise de O.R.D.A. nr. 8 din 1 iunie 1997 și nr. 147 din 13 iulie 2005. A reținut că reclamanta a avut mandatul necesar exercitării activității de organism de gestiune colectivă, conform art. 125 alin. (2), art. 128 și art. 129 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, dat fiind că la constituirea sa a beneficiat de avizul legal al O.R.D.A. , acordat prin decizia de constituire nr. 8 din 1 iunie 1997. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că importatorii de aparate ce permit reproducererea operelor fixate pe suport grafic sau analog au obligația de a plăti în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestora, procentul de 5% din valoarea operațiunilor de import a acestei aparaturi, conform prevederilor art. 109 din Legea nr. 8/1996. Aparatele pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată în procent de 5% au fost stabilite odată cu operațiunile de vămuire, a căror cuantumuri datorate pe grupe de produse au fost transmise detaliat prin O.R.D.A. Lista aparatelor susceptibile de a fi incluse în această categorie a fost stabilită de către Comisia arbitrală de pe lângă O.R.D.A. prin Hotărârea Arbitrală din data de 23 mai 2005, publicată în M.Of. nr. 501 din 14 iunie 2005. Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, în sensul că aparatele importate sunt de uz profesional, pe motiv că articolul de lege care prevede obligația de plată nu distinge între capacitatea tehnică a diferitelor aparate.

Hotărârea instanței de apel 4.1. Soluția Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 4A din 9 ianuarie 2007, prin care a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC E. SA Galați. 4.2. Considerentele În considerentele deciziei, curtea de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale a reclamantei nu este fondată, fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2006, cu motivarea că reclamanta este succesoarea în drept a Fondului Literar, conform încheierii pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, prin care s-a verificat și existența dovezii mandatului necesar organizării activității de organism de gestiune colectivă. Pe fondul cauzei, curtea de apel a menținut întrutotul motivarea tribunalului, apreciind că pârâta are obligația plății procentului de 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate. De asemenea, față de împrejurarea că legea nu distinge între destinația aparaturii, a înlăturat apărarea pârâtei, potrivi cu care aparatele respective sunt destinate uzului profesional și deci nu pot fi folosite la reproducererea unei opere pentru uz personal.

Recursul exercitat de pârâta SC E. SA Galați 5.1. Motive Pârâta SC E. SA Galați a declarat recurs prin care a formulat critici întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Într-o primă critică a arătat că a fost aplicat greșit art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sensul că interpretarea sferei de aplicare a noțiunii de „aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog" nu este de competența organelor vamale sau a O.R.D.A., ci exclusiv a instanței de judecată. în mod greșit curtea de apel a reținut că organele vamale stabilesc lista aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie. A două critică a pârâtei s-a referit la împrejurarea că Hotărârea Arbitrală invocată a fost publică în Monitorul Oficial la data de 14 iunie 2005, iar obiectul prezentului dosar se referă la perioada dintre 24 octombrie 2002-14 iunie 2005. A fost greșit aplicat principiul neretroactivității legii. Curtea de apel nu trebuia să țină cont de concluziile acestei hotărâri arbitrale pentru a decide dacă un aparat trebuie sau nu să apară pe lista celor pentru care se datorează remunerație compensatorie. Prin cea de-a treia critică, pârâta a arătat că instanța de apel a greșit când a reținut că pârâtei i se aplică doar dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, în varianta inițială. Aparatele pe care pârâta le importă sunt de uz exclusiv profesional, ceea ce se reflectă și în prețul ridicat pe care le au, ceea ce le face inaccesibile unei familiei, nefiind incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 8/1996. 5.2. Dovezi administrate în recurs În dovedirea și combaterea recursului, în condițiile art. 305 C. proc. civ., părțile au administrat proba cu înscrisuri respectiv, hotărâri judecătorești și hotărârea arbitrală din 23 mai 2005. 5.3. Analiza făcută de instanța de recurs Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002-14 iunie 2005, în temeiul art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996. Conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație stabilită conform prevederilor acestei legi. În forma actuală, introdusă prin Legea nr. 285/2004, și care era în vigoare la data sesizării instanței, alin. (2) al art. 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor acestei legi. La data înregistrării acțiunii art. 109 era abrogat prin Legea nr. 285/2004. Aceeași lege modificase și art. 107 din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanții și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din domeniul respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la O.R.D.A. pe propria răspundere, pe de altă parte. Așadar, înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr. 8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remunerație compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere între părți. Tocmai pentru că părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste s-a declanșat procedura medierii prevăzută de art. 132 2 din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie. Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menționată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. întrucât Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 501 din 14 iunie 2005, remunerația compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005. Considerând că Hotărârea arbitrală trebuia aplicată și pentru perioada octombrie 2002 -iunie 2005 instanțele de fond au încălcat principiul fundamental al neretroactivității legii civile, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Vătămarea procesuală pe care a suferit-o pârâta decurge din finalitatea formei procedurale nerespectate, art. 15 alin. (2) din Constituție instituind o normă cu caracter imperativ. Drept urmare, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Întrucât este necesară administrarea de probe suplimentare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare în primă instanță, pentru ca părțile să beneficieze de toate gradele de jurisdicție în privința aprecierii noilor probe. Cu ocazia rejudecării, în condițiile art. 315 C. proc. civ., se vor administra dovezi pentru a determina: - cine a stabilit, înainte de darea hotărârii arbitrale din 23 mai 2005, lista aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie: O.R.D.A., organismele de gestiune colectivă, importatorii sau producătorii; - pentru ce tipuri de aparate s-a plătit remunerație compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005; - ce acțiuni a introdus C. împotriva importatorilor care nu au plătit remunerația compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 și pentru ce tipuri de aparate au fost obligați la plată de către instanțe; - care sunt aparatele pentru care s-a plătit remunerație compensatorie în alte țări din Uniunea Europeană înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005; - ce rapoarte a publicat C. pe internet, conform art. 134 1 din Legea nr. 8/1996, cu privire la sumele colectate de la plătitorii de remunerație compensatorie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004 - la zi, certificate de emitent; - ce informații a transmis reclamanta către O.R.D.A. , în condițiile art. 135 din Legea nr. 8/1996, în privința aparatelor pentru care a solicitat remunerația compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005; - dacă pârâta a evidențiat în contabilitate sumele datorate cu titlu de remunerație compensatorie și pentru ce tipuri de aparate.