ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 187/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 187/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 559/174/2008
la Judecătoria Agnita reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Z.(G.)N.
și a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de
proprietate asupra cotei de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. 308/,
top 272 și să se dispună întabularea dreptului său de proprietate astfel
dobândit în C.F.
Cauza a fost suspendată la termenul
din 18 martie 2009 pentru lipsa părților în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.
civ.
Împotriva încheierii prin care s-a
dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților „a declarat recurs
reclamantul, care a susținut că încheierea este abuzivă, neconformă și
neprofesionistă”.
Prin decizia civilă nr. 11 din 14
ianuarie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, a fost respins recursul
declarat de reclamant i s-a reținut că nu sunt incidente motivele de
nelegalitate invocate, iar pe de altă parte, în raport de actele din dosar, că
încheierea recurată este temeinică și legală, deoarece la termenul de judecată
din 18 martie 2009, niciuna dintre părți nu a fost prezentă la dezbaterea
cauzei și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța de recurs a învederată
recurentului că are posibilitatea că în temeiul art. 245 C. proc. civ. să
formuleze la Judecătoria Agnita o cerere de redeschidere a judecății (cerere de
repunere pe rol a cauzei) pentru ca judecata cauzei sale să poată continua.
Reclamantul a declarat recurs
împotriva deciziei civile nr. 11 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Sibiu, susținând că a solicitat avocat din oficiu și trimiterea cauzei la Parchet, dar instanța a refuzat tendențios soluționarea cauzei sale, făcându-se vinovată de
abuz în serviciu, favorizare și fals.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
civilă, prin decizia civilă nr. 127 din 25 martie 2010 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant, reținând în esență că recursul vizează
o hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul I.N. susținând în esență „că această decizie este neconformă
cu realitatea, abuzivă și coruptă”.
Recursul este inadmisibil, fiind
declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva hotărârilor judecătorești
se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de
la care nu se poate deroga și împotriva hotărârilor pronunțate în calea de atac
a recursului nu mai poate fi exercitat recursul, întrucât legiuitorul nu a
prevăzut recurs la recurs.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.
civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în
condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicțională sunt supuse recursului”.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.
proc. civ. prevede că „pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive,
date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe
cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege”.
Față de aceste dispoziții, recursul
declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este
inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu
recurs.
Această concluzie derivă din regula
unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic,
epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe
ori în aceeași cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă,
pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei
este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 127 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
ianuarie 2011.