ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6701/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 20 noiembrie

2001 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe

pârâta S.C. I.B. S.R.L. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie

terenul în suprafață de 1332 mp situat în Geoagiu - Băi.

Ulterior, reclamanta

a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Prin Sentința civilă

nr. 37 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea, a

stabilit că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin

echivalent în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru terenul în

litigiu, a obligat pârâta să emită o decizie motivată în baza căreia reclamanta

să primească titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, cu acordul reclamantei, corespunzătoare valorii terenului de

1.330.569.708 RON și a respins acțiunea față de Statul Român.

Prin Decizia civilă

nr. 1031/A din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul

declarat de reclamanta P.N. împotriva Sentinței civile nr. 37 din 22 ianuarie

2003 a Tribunalului Hunedoara, a admis apelul formulat de pârâta S.C. I.B.

S.R.L., prin lichidator, și a modificat sentința apelată, în sensul că a

acordat despăgubiri reclamantei în sumă de 964.124.000 RON.

Prin Decizia nr. 5928

din 16 august 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

declarate de reclamanta P.N. și de pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator

S.C. Q.L. S.R.L., împotriva Deciziei civile nr. 1031/A din 23 iunie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Reînvestită cu

soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 37 din 22

ianuarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, prin încheierea de la termenul de

judecată din data de 3 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a suspendat

judecarea cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., reținând în

considerentele încheierii că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și că este

posibilă încheierea unei tranzacții cu privire la imobilul în litigiu.

La data de 16 iunie

2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a formulat

cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere respinsă de instanța de apel prin

încheierea de la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2010, cu

motivarea că există în continuare posibilitatea încheierii unei tranzacții

între părți. Prin aceeași încheiere a fost menținută măsura suspendării

judecării cauzei.

La data de 8

noiembrie 2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a

formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei. Această cerere a fost

admisă, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 9 decembrie

2010.

Prin încheierea de la

termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, cauza a fost din nou

suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța reținând că

părțile au formulat această solicitare în vederea încheierii unei tranzacții.

La data de 31 ianuarie

2012, reclamanta P.N. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea a

fost respinsă de Curtea de Apel, prin încheierea de la termenul de judecată din

data de 16 februarie 2012, cu motivarea că motivul suspendării cauzei a fost

încheierea unei tranzacții între părți, iar această tranzacție nu a fost

finalizată.

Împotriva acestei

încheieri, reclamanta P.N. a declarat recurs.

Prin motivele de

recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Litigiul cauzei,

aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civila, a fost de mai multe

ori suspendat pentru ca părțile să poată încheia o tranzacție în privința

terenului revendicat, ultima încheiere de suspendare fiind pronunțată la data

de 10 februarie 2011, când instanța a suspendat cauza în baza art. 242 pct. 1

C. proc. civ., la cererea părților.

Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol

pentru a nu se perima apelul. Prin urmare, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc.

civ., judecata trebuia să reînceapă în apel, fiind suficientă cererea de

redeschidere a judecății, formulată de una din părți.

Aplicând greșit acest

text de lege, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de repunere pe rol a

cauzei, față de faptul că părțile nu au reușit să încheie tranzacția nici în

perioada suspendării.

Instanța de apel era

datoare să continue judecata, chiar dacă părțile nu s-au înțeles cu privire la

tranzacție, administrând probe și soluționând cauza în funcție de probele

administrate.

Analizând încheierea

recurată în limita criticilor formulate prin recursul declarat, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele

considerente:

Așa cum rezultă din

cuprinsul încheierii date la termenul de judecată din data de 10 februarie

2011, cursului judecății a fost oprit, ca urmare a intervenirii unui caz de

suspendare voluntară. În temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., ambele părți au solicitat suspendarea cursului judecății,

învederând instanței că este posibilă încheierea unei tranzacții.

Potrivit art. 245

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în caz de suspendare voluntară, judecata

reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părți.

În cauză, o astfel de

cerere a fost formulată de reclamantă. Ea a fost respinsă de Curtea de Apel,

prin încheierea recurată.

Față de dispozițiile

art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura de respingere a cererii de

redeschidere a judecății făcută de una dintre părți în urma unei suspendări

voluntare, este nelegală.

Posibilitatea

părților, recunoscută de legiuitor, de a suspenda voluntar cursul judecății în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este expresia dreptului

părților de a dispune de soarta procesului, ca o consecință a principiului

disponibilității. În egală măsură, în aplicarea aceluiași drept și în

respectarea aceluiași principiu, rămâne la latitudinea părților posibilitatea

de a solicita redeschiderea procesului suspendat prin învoiala lor.

De aceea, cererea

formulată de una dintre părți în temeiul art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., de redeschidere a procesului în urma suspendării cursului acestuia în

temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanța la repunerea pe rol a

cauzei și la continuare judecății.

Faptul că, în cauză,

părțile au solicitat suspendarea judecății cu motivarea că este posibilă

încheierea unei tranzacții, nu face ca suspendarea dispusă de instanță să se

transforme dintr-o suspendare voluntară în una legală, cu consecințe asupra

cererii de repunere pe rol a cauzei.

Numai în condițiile

art. 243 - 244 C. proc. civ., suspendarea dobândește caracter legal,

obligatoriu, respectiv facultativ.

În cauză, însă,

natura împrejurării care a determinat suspendarea cauzei a rămas voința

părților, independent de motivul care a stat la baza opțiunii lor în acest sens

- posibila încheierii a unei tranzacții - și care, oricum nu ar putea fi

calificat ca un caz de suspendare legală judecătorească circumscris art. 244

alin. (1) C. proc. civ., așa cum ar rezultă din considerentele încheierii

recurate.

Încheierea unei

tranzacții reprezintă un caz de stingere a litigiului care nu ar putea fi

calificat drept "o judecată de care să atârne dezlegarea pricinii",

așa cum prevede art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și care, nefiind

finalizată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 244 alin.

(2) C. proc. civ., să împiedice repunerea pe rol a cauzei, astfel cum a reținut

instanța de apel prin încheierea recurată.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat, iar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art.

245 C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași

instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta P.N. împotriva Încheierii din 16 februarie 2012 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL