ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6701/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 20 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.B. S.R.L. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1332 mp situat în Geoagiu - Băi. Ulterior, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă nr. 37 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea, a stabilit că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru terenul în litigiu, a obligat pârâta să emită o decizie motivată în baza căreia reclamanta să primească titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu acordul reclamantei, corespunzătoare valorii terenului de 1.330.569.708 RON și a respins acțiunea față de Statul Român. Prin Decizia civilă nr. 1031/A din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamanta P.N. împotriva Sentinței civile nr. 37 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, a admis apelul formulat de pârâta S.C.

I.B. S.R.L., prin lichidator, și a modificat sentința apelată, în sensul că a acordat despăgubiri reclamantei în sumă de 964.124.000 RON. Prin Decizia nr. 5928 din 16 august 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta P.N. și de pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L., împotriva Deciziei civile nr. 1031/A din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Reînvestită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 37 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 3 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., reținând în considerentele încheierii că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și că este posibilă încheierea unei tranzacții cu privire la imobilul în litigiu. La data de 16 iunie 2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere respinsă de instanța de apel prin încheierea de la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2010, cu motivarea că există în continuare posibilitatea încheierii unei tranzacții între părți. Prin aceeași încheiere a fost menținută măsura suspendării judecării cauzei. La data de 8 noiembrie 2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei.

Această cerere a fost admisă, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, cauza a fost din nou suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța reținând că părțile au formulat această solicitare în vederea încheierii unei tranzacții. La data de 31 ianuarie 2012, reclamanta P.N. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea a fost respinsă de Curtea de Apel, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, cu motivarea că motivul suspendării cauzei a fost încheierea unei tranzacții între părți, iar această tranzacție nu a fost finalizată. Împotriva acestei încheieri, reclamanta P.N.

a declarat recurs. Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Litigiul cauzei, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civila, a fost de mai multe ori suspendat pentru ca părțile să poată încheia o tranzacție în privința terenului revendicat, ultima încheiere de suspendare fiind pronunțată la data de 10 februarie 2011, când instanța a suspendat cauza în baza art. 242 pct. 1 C. proc. civ., la cererea părților. Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol pentru a nu se perima apelul. Prin urmare, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., judecata trebuia să reînceapă în apel, fiind suficientă cererea de redeschidere a judecății, formulată de una din părți.

Aplicând greșit acest text de lege, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, față de faptul că părțile nu au reușit să încheie tranzacția nici în perioada suspendării. Instanța de apel era datoare să continue judecata, chiar dacă părțile nu s-au înțeles cu privire la tranzacție, administrând probe și soluționând cauza în funcție de probele administrate. Analizând încheierea recurată în limita criticilor formulate prin recursul declarat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii date la termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, cursului judecății a fost oprit, ca urmare a intervenirii unui caz de suspendare voluntară.

În temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ambele părți au solicitat suspendarea cursului judecății, învederând instanței că este posibilă încheierea unei tranzacții. Potrivit art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în caz de suspendare voluntară, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părți. În cauză, o astfel de cerere a fost formulată de reclamantă. Ea a fost respinsă de Curtea de Apel, prin încheierea recurată. Față de dispozițiile art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura de respingere a cererii de redeschidere a judecății făcută de una dintre părți în urma unei suspendări voluntare, este nelegală. Posibilitatea părților, recunoscută de legiuitor, de a suspenda voluntar cursul judecății în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., este expresia dreptului părților de a dispune de soarta procesului, ca o consecință a principiului disponibilității. În egală măsură, în aplicarea aceluiași drept și în respectarea aceluiași principiu, rămâne la latitudinea părților posibilitatea de a solicita redeschiderea procesului suspendat prin învoiala lor. De aceea, cererea formulată de una dintre părți în temeiul art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de redeschidere a procesului în urma suspendării cursului acestuia în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanța la repunerea pe rol a cauzei și la continuare judecății. Faptul că, în cauză, părțile au solicitat suspendarea judecății cu motivarea că este posibilă încheierea unei tranzacții, nu face ca suspendarea dispusă de instanță să se transforme dintr-o suspendare voluntară în una legală, cu consecințe asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.

Numai în condițiile art. 243 - 244 C. proc. civ., suspendarea dobândește caracter legal, obligatoriu, respectiv facultativ. În cauză, însă, natura împrejurării care a determinat suspendarea cauzei a rămas voința părților, independent de motivul care a stat la baza opțiunii lor în acest sens - posibila încheierii a unei tranzacții - și care, oricum nu ar putea fi calificat ca un caz de suspendare legală judecătorească circumscris art. 244 alin. (1) C. proc. civ., așa cum ar rezultă din considerentele încheierii recurate. Încheierea unei tranzacții reprezintă un caz de stingere a litigiului care nu ar putea fi calificat drept "o judecată de care să atârne dezlegarea pricinii", așa cum prevede art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și care, nefiind finalizată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ., să împiedice repunerea pe rol a cauzei, astfel cum a reținut instanța de apel prin încheierea recurată. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, iar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 245 C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva Încheierii din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL