ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3349/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3224 din 21 mai 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

admis recursul formulat de pârâtul M.F.P., prin D.G.F.P. Sibiu, împotriva

deciziei nr. 163/ A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

A modificat în parte

decizia recurată, în sensul că a admis apelul formulat împotriva sentinței

civile nr. 473 din 25 mai 2009 a Tribunalului Sibiu, secția civilă.

A schimbat în tot

sentința, iar pe fond s-a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată la 5

martie 2009, prin care reclamanții B.I. și B.G. au solicitat - în

contradictoriu cu M.F.P. - restituirea prețului de piață al imobilului înscris

în CF Sibiu, stabilit, conform standardelor internaționale de evaluare, la suma

de 230.000 euro.

Împotriva acestei

decizii dată de instanța supremă, au formulat - la 7 iunie 2010 - contestație

în anulare, reclamanții B.I. și B.L.G., invocând temeiurile prevăzute de art. 317

și 318 C. proc. civ.

Prin încheierea din

15 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu s-a prezentat niciuna din părți și nici nu

s-a solicitat judecarea în lipsă, a suspendat judecata contestației în anulare.

La cererea pârâtului M.F.P.

prin D.G.F.P. Sibiu, formulată la 19 martie 2012, conform cu art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, cu citarea părților, pentru a se

verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinantă tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

recurenților, cauza a rămas în nelucrare, de la 15 februarie 2011 - data

suspendării - nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură.

În consecință, se va

constata că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de

reclamanți fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorii B.G.L. și B.I. împotriva

deciziei civile nr. 3224 din 21 mai 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 mai 2012.