ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3350/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 284 din 14 aprilie 2008,

Tribunalul Bihor a respins, ca nefondată, cererea formulată de revizuentul G.G.

în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991

a comunei Lugașu de Jos, și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991

Bihor, privind revizuirea Deciziei civile nr. 1012/R din 8 octombrie 2007

pronunțată de Tribunalului Bihor, constatând că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 322 pct. (4) și (7) C. proc. civ.

Prin Decizia nr.

1441R din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul G.G.

La data de 21

noiembrie 2008, revizuentul G.G. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr.

1441R din 15 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, invocând dispozițiile art. 322 C. proc. civ., cerere respinsă, ca

tardivă, prin Decizia nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Împotriva acestei

ultime decizii, la data de 1 iulie 2010, petentul G.G. a formulat contestație

în anulare, arătând, în esență, că este nemulțumit de soluția pronunțată,

întrucât instanța nu a analizat toate probele pe care le-a depus la dosar și

deși prezent în sală nu a putut să-și exercite dreptul la apărare.

La termenul de

judecată acordat în prezentul dosar din 15 martie 2011, întrucât niciuna dintre

părțile cauzei nu a fost prezentă și nici nu a solicitat judecarea cauzei în

lipsă, s-a dispus suspendarea soluționării contestației în anulare în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ.

Din oficiu, prin

Rezoluția din 28 martie 2012, Înalta Curte, a dispus repunerea cauzei pe rol în

vederea discutării perimării, acordând termen în acest sens pentru azi, 15 mai

2012.

Analizând cu

prioritate această excepție datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte

o apreciază ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an”.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

Perimarea este o

sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la

cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată,

fiind reglementată ca o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este

stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Pentru a interveni

însă perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului

se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă,

dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de

lege.

În caz, de la data

când a intervenit suspendarea (15 martie 2011) și până la data repunerii pe rol

din oficiu (28 martie 2012), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul

fiind lăsat în nelucrare.

Curtea va constata

că, în speță, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. a rămas în

nelucrare timp de mai mult de 1 an din vina părții, astfel că sunt întrunite

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., operând sancțiunea perimării de

drept.

În consecință, Curtea

va constata ca fiind perimată contestația în anulare formulară de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva Deciziei nr.

4964 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.

Procesat de GGC - AS