ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele

:

Prin decizia nr.

4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - s

ecția civilă și

de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 9821/1/2008, s-

a respins ca

tardivă cererea de revizuire formulată de G.G. împotriva deciziei nr. 1441/R

din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea - secția civilă

mixtă, prin care a fost respins ca

inadmisibil recursul declarat de revizuentul

G.G.

împotriva deciziei civile nr. 248/R din 14 aprilie 2008 pronunțată

de

Tribunalul Bihor.

Prin decizia nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curți de

Casație și Justiție - s

ecția

I civilă, pronunțată în dosarul nr. 5814/1/2010, s-a constatat perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul

G.G. împotriva deciziei

nr. 4964 din

28 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de

proprietate

intelectuală.

La data de 19 iunie 2012 a fost înregistrată pe rolul

înaltei Curți de Casație și

Justiție

- secția I civilă, sub nr. 4551/1/2012, cererea de revizuire a deciziei nr. 3350

din 15 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă,

formulată de revizuentul G.G., în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a făcut

toate demersurile legale

pentru

a susține cauza și că, pentru argumentare, depune următoarele acte: comunicarea

din 05 iunie 2012; sentința nr. 2628/2005 din dosarul nr. 677/2004;

sentința nr. 74/2007 din dosarul nr. 545/R3/2006;

sentința nr. 729/2011 din dosarul

nr.

2997/177/2010; sentința nr. 798/R/2011 din dosarul nr. 2997/177/2010; sentința nr.

24/9/R/2012 din dosarul nr. 536/111/2012 și comunicarea din 03 martie 2010.

A mai arătat revizuentul că, în temeiul Legii nr. 169/1997,

conform art. 13 și

art. 14,

consideră că este titular de drept pentru terenul pe care îl revendică,

solicitând soluționarea dosarelor în acest sens.

De asemenea, a precizat că s-a adresat tuturor

instanțelor din România, că a

uzat de toate căile de atac și că, în situația în care

soluția nu îi va fi favorabilă, se va

adresa

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Revizuentul a

mai susținut că înalta Curte de casație și Justiție nu a luat în

considerare cele trei sentințe ale

Judecătoriei Aleșd.

Examinând cererea de revizuire cu care

a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

instanța constată următoarele:

La termenul de judecată din 31

ianuarie 2013, înalta Curte a invocat, din

oficiu,

excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază".

Această

dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra

unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere: dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având

aceeași calitate.

Revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în

respectarea puterii lucrului judecat și conduce,

în final, la anularea ultimei hotărâri

pronunțate cu încălcarea acestui

principiu.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege, pentru

însăși

admisibilitatea cererii de revizuire.

Astfel, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

,

este necesar ca hotărârile pretins potrivnice să conțină elemente

caracteristice pentru existența lucrului judecat, de vreme ce rațiunea

reglementării

revizuirii prevăzute

de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura

încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții

contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Or, în

cauză, nu sunt îndeplinite aceste condiții, având în vedere că prin

decizia a cărei revizuire se cere nu s-a

soluționat calea de atac a recursului, ci a fost

respinsă contestația în anulare formulată de G.G. în baza unei excepții

procedurale privind perimarea, iar această

hotărâre nu are putere de lucru judecat în

ce privește soluționarea

fondului.

În consecință, nu

poate fi vorba de hotărâri potrivnice, atâta timp cât nu s-a

tranșat fondul

litigiului prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de

revizuire, va dispune

respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a deciziei nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și

Justiție - secția I civilă, formulată de revizuentul G.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013