ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin decizia nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - s ecția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 9821/1/2008, s- a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de G.G. împotriva deciziei nr. 1441/R din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea - secția civilă mixtă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul G.G. împotriva deciziei civile nr. 248/R din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor. Prin decizia nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - s ecția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 5814/1/2010, s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.

împotriva deciziei nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală. La data de 19 iunie 2012 a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă, sub nr. 4551/1/2012, cererea de revizuire a deciziei nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă, formulată de revizuentul G.G., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a făcut toate demersurile legale pentru a susține cauza și că, pentru argumentare, depune următoarele acte: comunicarea din 05 iunie 2012; sentința nr. 2628/2005 din dosarul nr. 677/2004; sentința nr. 74/2007 din dosarul nr. 545/R3/2006; sentința nr. 729/2011 din dosarul nr. 2997/177/2010; sentința nr. 798/R/2011 din dosarul nr. 2997/177/2010; sentința nr. 24/9/R/2012 din dosarul nr. 536/111/2012 și comunicarea din 03 martie 2010. A mai arătat revizuentul că, în temeiul Legii nr. 169/1997, conform art. 13 și art. 14, consideră că este titular de drept pentru terenul pe care îl revendică, solicitând soluționarea dosarelor în acest sens. De asemenea, a precizat că s-a adresat tuturor instanțelor din România, că a uzat de toate căile de atac și că, în situația în care soluția nu îi va fi favorabilă, se va adresa Curții Europene a Drepturilor Omului.

Revizuentul a mai susținut că înalta Curte de casație și Justiție nu a luat în considerare cele trei sentințe ale Judecătoriei Aleșd. Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța constată următoarele: La termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire.

Astfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , este necesar ca hotărârile pretins potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, de vreme ce rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Or, în cauză, nu sunt îndeplinite aceste condiții, având în vedere că prin decizia a cărei revizuire se cere nu s-a soluționat calea de atac a recursului, ci a fost respinsă contestația în anulare formulată de G.G. în baza unei excepții procedurale privind perimarea, iar această hotărâre nu are putere de lucru judecat în ce privește soluționarea fondului.

În consecință, nu poate fi vorba de hotărâri potrivnice, atâta timp cât nu s-a tranșat fondul litigiului prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă, formulată de revizuentul G.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013