ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL prin acțiunea
introdusă pe rolul Tribunalului Alba, secția comercială și contencios
administrativ, a solicitat excluderea asociatului M.D. din societate și
obligarea asociatului M.D. la plata de daune în favoarea societății în cuantum
de 100.000 lei.
Prin precizarea întâmpinării și
cererea reconvențională depusă la data de 18 martie 2008 pârâtul M.D. a
solicitat respingerea acțiunii în excludere din SC M.C. SRL; admiterea cererii
reconvenționale, și, în consecință, să-i fie încuviințată retragerea pârâtului
ca asociat din SC M.C. SRL, să fie obligată societatea la plata dividendelor
restante; să fie obligată societatea la plata sumei de 30.000 lei către acesta
cu titlu de împrumut, actualizată de la data de 18 mai 2006, și până la
momentul plății efective, plus dobânda legală aferentă acestei sume, de la
introducerea cererii și până în momentul plății integrale; să-i fie stabilite
drepturile cuvenite din activul societăți conform părților sociale deținute și
a cotei de participare la capitalul social; și să se dispună cu privire la
structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.
Tribunalul Alba, secția comercială
și contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 666/COM/2009 a
respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC M.C. SRL.
A fost admisă în parte cererea reconvențională
formulată de reclamantul reconvențional M.D. și în consecință:
A fost încuviințată retragerea reclamantului
reconvențional din societatea SC M.C. SRL, urmând ca cele 6 părți sociale
deținute de acesta să fie împărțite în cote de 50% pentru fiecare din ceilalți
doi asociați.
A fost dispusă restituirea către reclamantul
reconvențional a sumei de 30.000 lei acordată cu titlu de împrumut pârâtei
reconvenționale SC M.C. SRL.
Au fost respinse celelalte pretenții ale
reclamantului reconvențional.
A fost obligată pârâta reconvențională să
plătească reclamantului reconvențional suma de 662 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Prin decizia comercială nr. 70/A din
9 iunie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul
pârâtul M.D. (fost L.M.) și a anulat ca netimbrat apelul reclamantei SC M.C.
SRL.
Împotriva acestei decizii pârâtul M.D.
(fost L.M.) a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C.
proc. civ. solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru a se
admite proba cu expertiza de evaluare extrajudiciară, precum și proba cu
martori solicitată în suplimentarea probațiunii în apel și respinsă, iar în
subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și rejudecând
cauza în fond să-i fie stabilite drepturile cuvenite din activul societății
conform părților sociale deținute și a cotei de participare la capitalul
social, să se dispună cu privire la structura participării la capitalul social
al celorlalți asociați și să fie obligată societatea să-i plătească suma de
30.000 lei contravaloare lucrări prestate pe cheltuiala proprie în favoarea
societății.
Înalta Curte, conform art. 137 C.
proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și completată și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C.
proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având
în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri și
excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele
judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act
normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele
juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul
stabilit de instanță.
Având în vedere criticile formulate în recurs,
raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din
Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina
recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1505
lei și 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune (fila 8 dosar
recurs).
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu
achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează, ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost
timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare
potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 27 ianuarie 2011, când
procedura a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală
de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor
art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5)
din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995
și să dispună anularea recursului pârâtului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de
pârâtul
M.D. (fost L.M.)
împotriva deciziei comerciale nr. 70/A din 9 iunie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27
ianuarie 2011.