ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, a solicitat excluderea asociatului M.D. din societate și obligarea asociatului M.D. la plata de daune în favoarea societății în cuantum de 100.000 lei. Prin precizarea întâmpinării și cererea reconvențională depusă la data de 18 martie 2008 pârâtul M.D. a solicitat respingerea acțiunii în excludere din SC M.C. SRL; admiterea cererii reconvenționale, și, în consecință, să-i fie încuviințată retragerea pârâtului ca asociat din SC M.C.

SRL, să fie obligată societatea la plata dividendelor restante; să fie obligată societatea la plata sumei de 30.000 lei către acesta cu titlu de împrumut, actualizată de la data de 18 mai 2006, și până la momentul plății efective, plus dobânda legală aferentă acestei sume, de la introducerea cererii și până în momentul plății integrale; să-i fie stabilite drepturile cuvenite din activul societăți conform părților sociale deținute și a cotei de participare la capitalul social; și să se dispună cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați. Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 666/COM/2009 a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC M.C.

SRL. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional M.D. și în consecință: A fost încuviințată retragerea reclamantului reconvențional din societatea SC M.C. SRL, urmând ca cele 6 părți sociale deținute de acesta să fie împărțite în cote de 50% pentru fiecare din ceilalți doi asociați. A fost dispusă restituirea către reclamantul reconvențional a sumei de 30.000 lei acordată cu titlu de împrumut pârâtei reconvenționale SC M.C. SRL. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului reconvențional. A fost obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantului reconvențional suma de 662 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia comercială nr. 70/A din 9 iunie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul pârâtul M.D.

(fost L.M.) și a anulat ca netimbrat apelul reclamantei SC M.C. SRL. Împotriva acestei decizii pârâtul M.D. (fost L.M.) a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru a se admite proba cu expertiza de evaluare extrajudiciară, precum și proba cu martori solicitată în suplimentarea probațiunii în apel și respinsă, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și rejudecând cauza în fond să-i fie stabilite drepturile cuvenite din activul societății conform părților sociale deținute și a cotei de participare la capitalul social, să se dispună cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați și să fie obligată societatea să-i plătească suma de 30.000 lei contravaloare lucrări prestate pe cheltuiala proprie în favoarea societății.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1505 lei și 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune (fila 8 dosar recurs). Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează, ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 27 ianuarie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtul M.D. (fost L.M.) împotriva deciziei comerciale nr. 70/A din 9 iunie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2011.