ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3754/2008

Examinând recursul de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 47 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul T.N. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 7645/2005, revizuentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că revizuentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 8 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Dâmbovița la două pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și 2 lit. b), d) și e) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 88 din 24 mai 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin Decizia nr. 4954 din 23 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - a respins ca nefondat recursul acestuia.

Prin aceste hotărâri s-a reținut că, în noaptea de 4/5 august 1998, inculpatul, folosind un anestezic, a adus-o în stare de inconștiență pe partea vătămată P.B., în timp ce aceasta călătorea, pe teritoriul Turciei, cu trenul rapid 499 pe ruta București - Istanbul, și i-a sustras 700.000 RON vechi și 3.800 mărci germane.

S-a reținut, de asemenea, că în noaptea de 25/26 august 2008, folosind același procedeu, și-a însușit bunuri de la părțile vătămate T.I., S.G. și G.A.

Prima instanță a mai reținut că în motivarea cererii de revizuire s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece se întemeiază numai pe prezumții, toate victimele infracțiunilor s-au aflat sub influența băuturilor alcoolice, recunoașterea făcută pe baza fotografiilor nu este concludentă, astfel încât greșit s-a reținut vinovăția revizuentului.

S-a mai arătat în motivarea cererii că faptele nu pot fi calificate ca infracțiuni de tâlhărie, ci pot fi reținute cel mult ca infracțiuni de furt.

Instanța a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. pentru care se poate cere revizuirea.

Apelul declarat de revizuent a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 89 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța de apel a reținut că motivele de revizuire puteau fi invocate prin exercitarea căilor ordinare de atac, dar nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Revizuentul a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. susținând că nu s-a avut în vedere expertiza nr. 216337 din 1 septembrie 1998 existentă la dosar, astfel încât greșit a fost condamnat pentru tâlhărie deși nu s-a dovedit folosirea substanțelor toxice organice stupefiante, așa încât fapta ar fi putut fi încadrată în infracțiunea de furt și s-ar fi putut aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că în soluționarea cererii de revizuire nu au fost administrate probe și nici nu există cereri esențiale asupra cărora instanțele să nu se fi pronunțat.

Așa fiind, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării când „instanța nu s-a pronunțat asupra faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze soluția procesului”.

Se reține că, de fapt, criticile formulate vizează hotărârea de condamnare și nu hotărârile atacate cu recurs în prezenta cauză.

Curtea constată, de asemenea, că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2008.