ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4164/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81

din 16 martie 2007, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul B.C., privind sentința penală nr. 649 din 13

octombrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că revizuientul a contestat probatoriul

administrat cu ocazia judecării fondului, în sensul că, procesul verbal de

cercetare la fața locului nu s-a întocmit în fața procurorului criminalist,

existând neconcordanțe între ora însemnată și celelalte înscrisuri din dosarul

de urmărire penală, cât și între cele două exemplare ale mandatului de arestare

preventivă; s-a mai învederat de condamnat că nu i s-a prezentat materialul de

urmărire penală și că a promovat plângere penală pentru mărturie mincinoasă

comisă de martorii audiați în dosar și care i-a fost respinsă.

Prin referatul întocmit de

procuror, adiacent cererii de revizuire, s-a concluzionat că înscrisurile

depuse de condamnat (bilete de ieșire din spital, copii ale mandatului de

arestare preventivă, o scrisoare a numitului Z.P.) nu confirmă împrejurările

menționate de către condamnat.

Instanța de fond a menționat

că motivele invocate de revizuient, referitor la constatarea nevinovăției sale,

nu este prevăzut printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva acestei soluții a

declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 102 din 15

iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul B.C. reținând în considerentele hotărârii că aspectele invocate de

apelant pot fi invocate numai cu ocazia judecării fondului cauzei și nu într-o

cale extraordinară de atac.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care le-a criticat pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin cererea

scrisă recurentul revizuient a reiterat motivele din cererea de revizuire,

enumerând înscrisurile și împrejurările care în opinia sa, dovedeau că este nevinovat.

Nu a dezvoltat motive care să constituie cazuri de casare potrivit art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Analizând susținerile

recurentului în raport de actele și lucrările cauzei, de dispozițiile legale în

materie, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate.

Instanțele au verificat pe

rând susținerile invocate de recurent concluzionând just că acestea nu pot

constitui cazuri de revizuire, în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.,

care să conducă la admisibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești

definitive.

Afirmația are în vedere, pe

de o parte, caracteristicile acestei instituții, care în calitatea ei de cale

extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât, strict, în cazurile și

condițiile imperative stabilite de lege, iar pe de altă parte, susținerile care

în opinia revizuientului sunt tot atâtea cazuri de revizuire –au fost

verificate de instanțe cu ocazia judecării în fond și în căile de atac ordinare

ale cauzei în care s-a pronunțat soluția de condamnare ce-l nemulțumește pe

recurent.

Fiind respectate

dispozițiile procesual penale la soluționarea cererii de revizuire formulată de

condamnat, iar susținerile invocate fără legătură cu cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., se constată că hotărârile atacate sunt

legale și temeinice urmând a fi menținute prin respingerea recursului declarat

de condamnat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 102

din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2007.