ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4164/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 16 martie 2007, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C., privind sentința penală nr. 649 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că revizuientul a contestat probatoriul administrat cu ocazia judecării fondului, în sensul că, procesul verbal de cercetare la fața locului nu s-a întocmit în fața procurorului criminalist, existând neconcordanțe între ora însemnată și celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală, cât și între cele două exemplare ale mandatului de arestare preventivă; s-a mai învederat de condamnat că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și că a promovat plângere penală pentru mărturie mincinoasă comisă de martorii audiați în dosar și care i-a fost respinsă.

Prin referatul întocmit de procuror, adiacent cererii de revizuire, s-a concluzionat că înscrisurile depuse de condamnat (bilete de ieșire din spital, copii ale mandatului de arestare preventivă, o scrisoare a numitului Z.P.) nu confirmă împrejurările menționate de către condamnat. Instanța de fond a menționat că motivele invocate de revizuient, referitor la constatarea nevinovăției sale, nu este prevăzut printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 102 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.C.

reținând în considerentele hotărârii că aspectele invocate de apelant pot fi invocate numai cu ocazia judecării fondului cauzei și nu într-o cale extraordinară de atac. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care le-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, prin cererea scrisă recurentul revizuient a reiterat motivele din cererea de revizuire, enumerând înscrisurile și împrejurările care în opinia sa, dovedeau că este nevinovat. Nu a dezvoltat motive care să constituie cazuri de casare potrivit art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Analizând susținerile recurentului în raport de actele și lucrările cauzei, de dispozițiile legale în materie, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate. Instanțele au verificat pe rând susținerile invocate de recurent concluzionând just că acestea nu pot constitui cazuri de revizuire, în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., care să conducă la admisibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive. Afirmația are în vedere, pe de o parte, caracteristicile acestei instituții, care în calitatea ei de cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât, strict, în cazurile și condițiile imperative stabilite de lege, iar pe de altă parte, susținerile care în opinia revizuientului sunt tot atâtea cazuri de revizuire –au fost verificate de instanțe cu ocazia judecării în fond și în căile de atac ordinare ale cauzei în care s-a pronunțat soluția de condamnare ce-l nemulțumește pe recurent.

Fiind respectate dispozițiile procesual penale la soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnat, iar susținerile invocate fără legătură cu cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., se constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice urmând a fi menținute prin respingerea recursului declarat de condamnat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 102 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2007.