ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 575 din 07 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul

Prahova s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de

condamnatul C.G.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin

cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței prin care a fost

condamnat, invocând greșita reținere a situației

de fapt și împrejurarea că

instanța de fond nu a luat în considerare

apărările sale și nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale

psihiatrice prin care să se

stabilească dacă

avea discernământ la momentul comiterii faptei.

Instanța de fond a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit.

a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția pronunțată.

Tribunalul a reținut că solicitările revizuientului au fost avute în

vedere de instanța de fond, iar hotărârea acesteia a fost menținută de instanța

de apel și de recurs.

împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul-condamnat

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din

oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt și de drept prevăzute

de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că

apelul declarat este nefondat.

Prin decizia penală nr. 39 din 16 februarie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima

instanță a constatat că nu

sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat C.G.,

care a reiterat motivele fomulate în apel și a solicitat admiterea cererii de

revizuire.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține ca

recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că în cauză

se impune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

În mod corect ambele instanțe au respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată, reținând că pe calea revizuirii nu este posibil să se

continue judecata pentru dovedirea unor

împrejurări ca erau cunoscute de

instanțele

de fond în fața cărora revizuientul și-a făcut aceeași apărare. în

cauză

nu s-a dispus o expertizare psihiatrică a inculpatului întrucât aceasta este

obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav (iar infracțiune

comisă de acesta este aceea de omor calificat), precum și atunci când organul

de urmărire penală sau instanța de judecată au îndoială asupra stării psihice a

inculpatului.

Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat, recursul

formulat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., motivul

invocat neregăsindu-se printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata sumei

de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul- revizuient

C.N.G.

împotriva deciziei penale nr.

39 din 16 februarie

2007 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă revizuientul să plătească suma de 140 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2007.