ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 575 din 07 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.G. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței prin care a fost condamnat, invocând greșita reținere a situației de fapt și împrejurarea că instanța de fond nu a luat în considerare apărările sale și nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă avea discernământ la momentul comiterii faptei. Instanța de fond a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția pronunțată. Tribunalul a reținut că solicitările revizuientului au fost avute în vedere de instanța de fond, iar hotărârea acesteia a fost menținută de instanța de apel și de recurs. împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt și de drept prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că apelul declarat este nefondat.

Prin decizia penală nr. 39 din 16 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat C.G., care a reiterat motivele fomulate în apel și a solicitat admiterea cererii de revizuire. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că în cauză se impune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. În mod corect ambele instanțe au respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, reținând că pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata pentru dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanțele de fond în fața cărora revizuientul și-a făcut aceeași apărare.

în cauză nu s-a dispus o expertizare psihiatrică a inculpatului întrucât aceasta este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav (iar infracțiune comisă de acesta este aceea de omor calificat), precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată au îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., motivul invocat neregăsindu-se printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul- revizuient C.N.G. împotriva deciziei penale nr. 39 din 16 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă revizuientul să plătească suma de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2007.