ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 658 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul T.S.C. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței prin care a fost condamnat, invocând greșita reținere a situației de fapt în sensul că nu este autorul infracțiunii ci complice la comiterea acestei fapte, situație ce o poate dovedi cu doi martori ce pot fi audiați. Instanța de fond a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția pronunțată.

Tribunalul a reținut că solicitările revizuientului vizează mai mult o prelungire a probatoriului, ceea ce nu este posibil într-o cerere de revizuire. Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt și de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că apelul declarat este nefondat. Prin decizia penală nr. 28 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat, T.S.C. care a reiterat motivele formulate în apel și a solicitat admiterea cererii de revizuire. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, a fost de fapt complice și nu autor, aspect pe care-l poate proba prin audierea a doi martori. În mod corect ambele instanțe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată, reținând că se solicită probe noi, în completarea celor administrate la judecarea cauzei în fond, iar pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanțele de fond în fața cărora revizuientul și-a făcut aceeași apărare.

Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient T.S.C. împotriva deciziei penale nr. 28 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 16 mai 2008.