ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1089

din 23 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul Ț.C., obligându-l pe

acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de fond

că, prin sentința penală nr. 613 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, inculpatul a fost condamnat, la 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen.

S-a reținut, în fapt că, în

cursul nopții de 1 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,30, inculpatul a acostat-o

pe partea vătămată G.O.M., sub pretextul că lucrează ca agent de pază la

imobilul din Calea Victoriei și că investighează furtul unui autoturism, motiv

pentru care a imobilizat-o forțând-o să intre în clădire. În interiorul

clădirii a condus-o pe partea vătămată în camera pe care o folosea și a

forțat-o, prin amenințări, să întrețină un raport sexual oral și două raporturi

sexuale normale, ulterior deposedând-o și de un telefon mobil. Sentința a rămas

definitivă prin sentința penală nr. 5664/2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin care a fost respins recursul inculpatului.

Din analiza actelor de la

dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată este

nefondată, deoarece din motivele expuse de către revizuient rezultă că acesta

critică hotărârea penală sub aspectul probatoriului administrat și a

individualizării pedepselor aplicate, ori aceste critici pot face obiectul unei

cereri ce se exercită pe calea ordinară de atac și nu pe calea extraordinară a

revizuirii.

Astfel, revizuientul nu a

arătat care sunt faptele și împrejurările noi care nu au fost avute în vedere

de instanță la pronunțarea sentinței de condamnare și în ce constau aceste

fapte, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a solicitat

readministrarea probatoriului sau prelungirea acestuia, lucru inadmisibil în

calea de atac a revizuirii, aspect care însă a fost invocat de acesta în apelul

formulat, așa încât a fost avut în vedere de instanță la soluționarea apelului.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea și reapreciarea probelor,

întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol pentru care a fost

condamnat.

Prin decizie penală nr. 278/

A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termenul

legal, reiterându-se motivele formulate în cererea inițială.

Recursul este nefondat.

Din examinarea conținutului

cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu

sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care

limitează cazurile în care o sentință rămasă definitivă poate fi revizuită,

fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.

Nici în apel condamnatul nu

a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de

textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și

legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei

în căile ordinare de atac.

Vinovăția ori nevinovăția

făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică și

cuantumul sancțiunii aplicate la judecarea în fond nu pot forma obiectul

cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394

C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare

și extraordinare de atac ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării

cauzelor penale.

Revizuientul a invocat

motive de netemeinicie a hotărârii, însă, probatorul ce a fost administrat,

aprecierea acestuia în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și hotărârea de

condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile

legale în vederea asigurării dreptului la apărare, au făcut obiectul

controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs în

cadrul căilor ordinare exercitate de inculpat.

Cum aceste aspecte au fost

cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza, și cum nu

au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curtea apreciază că în mod corect

s-a respins cererea de revizuire de către instanță, ca nefondată.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul revizuient Ț.C.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient condamnat Ț.C. împotriva deciziei

penale nr. 278 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2009.