ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1089 din 23 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul Ț.C., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. A reținut instanța de fond că, prin sentința penală nr. 613 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, inculpatul a fost condamnat, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a reținut, în fapt că, în cursul nopții de 1 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,30, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată G.O.M., sub pretextul că lucrează ca agent de pază la imobilul din Calea Victoriei și că investighează furtul unui autoturism, motiv pentru care a imobilizat-o forțând-o să intre în clădire. În interiorul clădirii a condus-o pe partea vătămată în camera pe care o folosea și a forțat-o, prin amenințări, să întrețină un raport sexual oral și două raporturi sexuale normale, ulterior deposedând-o și de un telefon mobil. Sentința a rămas definitivă prin sentința penală nr. 5664/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respins recursul inculpatului.

Din analiza actelor de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată este nefondată, deoarece din motivele expuse de către revizuient rezultă că acesta critică hotărârea penală sub aspectul probatoriului administrat și a individualizării pedepselor aplicate, ori aceste critici pot face obiectul unei cereri ce se exercită pe calea ordinară de atac și nu pe calea extraordinară a revizuirii. Astfel, revizuientul nu a arătat care sunt faptele și împrejurările noi care nu au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței de condamnare și în ce constau aceste fapte, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a solicitat readministrarea probatoriului sau prelungirea acestuia, lucru inadmisibil în calea de atac a revizuirii, aspect care însă a fost invocat de acesta în apelul formulat, așa încât a fost avut în vedere de instanță la soluționarea apelului.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea și reapreciarea probelor, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol pentru care a fost condamnat. Prin decizie penală nr. 278/ A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termenul legal, reiterându-se motivele formulate în cererea inițială. Recursul este nefondat. Din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință rămasă definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.

Nici în apel condamnatul nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac. Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică și cuantumul sancțiunii aplicate la judecarea în fond nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale.

Revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii, însă, probatorul ce a fost administrat, aprecierea acestuia în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și hotărârea de condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în vederea asigurării dreptului la apărare, au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs în cadrul căilor ordinare exercitate de inculpat. Cum aceste aspecte au fost cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza, și cum nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curtea apreciază că în mod corect s-a respins cererea de revizuire de către instanță, ca nefondată.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient Ț.C. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 278 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.