ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 935/F din 10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuientul B.F.D., împotriva sentinței penale nr. 379 din 8 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost obligat

petentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Tribunalul a reținut

că prin cererea înregistrată sub nr. 49555/3/2010 la data de 14 octombrie 2010

pe rolul Tribunalului București, secția I penală, s-a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3646 din 6

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii

de revizuire, petentul a arătat că a fost condamnat, fără să existe probe de

vinovăție împotriva sa, iar declarațiile care l-au incriminat au fost date de

numitul B.F.V. sub constrângere.

Prin referatul

întocmit de către procurorul din cadrul Ministerului Public – Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial

București, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În

concluziile depuse la dosar, a arătat că prin sentința penală nr. 379 din 8

aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5784/3/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.F.D., la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și a art. 37 lit.

a) C. pen.

Această pedeapsă a

fost contopită în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 și art. 35 C.

pen. cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006

a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 15 ani.

S-a reținut în

sarcina inculpatului B.F.D. că i-a cerut numitului B.F.V. să-i aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deținut, cantitatea de 3,61 grame heroină.

Prin decizia penală

nr. 142 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin decizia penală nr. 3646 din 6

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul

acestuia ca nefondat.

Astfel, în referat

s-a arătat că cererea petentului este inadmisibilă în raport cu dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., care reglementează în mod expres și limitativ cazurile

în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive.

În motivarea sa,

petentul nu a putut indica fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute

de instanță la data soluționării cauzei, ci și-a menținut atitudinea de

nerecunoaștere a săvârșirii faptei, criticile acestuia referindu-se la greșita

apreciere a probelor. Aceste critici nu se încadrează însă în niciunul din

cazurile de revizuire, putând fi invocate în căile de atac, apel și respectiv

recurs.

În vederea

soluționării cauzei, la dosar a fost atașată copia sentinței a cărei revizuire

se solicită cu mențiunea că prin decizia penală nr. 142 din 10 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul

inculpatului. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 583 din 10

noiembrie 2009 pentru o pedeapsă de 15 ani închisoare.

Sentința penală a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 3646 din 06 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de

revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu,

Tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentința penală

nr. 379 din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 5784/3/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.F.D. la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit.

a) C. pen.

A fost contopită

această pedeapsă, în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 și art. 35 C.

pen., cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006

a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 15 ani.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul B.F.D. i-a cerut numitului B.F.V. să-i aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deținut, cantitatea de 3,61 grame heroină.

Pentru a fi admisă în

principiu cererea de revizuire, tribunalul a apreciat că trebuie ca motivele

invocate de revizuient să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se

poate cere revizuirea unei sentințe penale, prevăzute în mod expres și

limitativ în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.

Analizând motivele

invocate de revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

Tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în nici unul dintre cazurile

în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, aspectele

invocate de către revizuientul condamnat în susținerea cererii de revizuire,

respectiv o reapreciere sau o prelungire a probatoriului, nu se încadrează în

cazul prevăzut în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

întrucât, pe de o parte, nu constituie fapte și împrejurări noi care să nu fi

fost cunoscute de instanțele care au soluționat în fond și în căile de atac

cauza a cărei revizuire se cere, iar, pe de altă parte, aceste aspecte nu sunt

de natură a pune în evidență netemeinicia hotărârii de condamnare.

Constatând

că motivele de revizuire invocate în cauză nu se circumscriu nici celorlalte

cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 403

alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnatul B.F.D.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat apel revizuientul B.F.D., solicitând admiterea apelului așa

cum a fost formulat, apreciind ca îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., revizuientul susținând că drogurile nu-i

aparțineau, fiind ale nepotului său, B.F.V.

Ca urmare a admiterii

apelului, a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând,

aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 8/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuientul B.F.D. împotriva sentinței penale nr. 935/F din 10 decembrie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost obligat

revizuientul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a apreciat că revizuientul urmărește

readministrarea probatoriului, urmând să dovedească lipsa sa de vinovăție sau

să obțină o reducere de pedeapsă, aspectele invocate de acesta

necircumscriindu-se motivelor enunțate în art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs condamnatul B.F.D., solicitând casarea hotărârilor,

întrucât probele existente la dosar nu au fost analizate, pedeapsa aplicată

fiind exagerată, iar martorii audiați nu au fost sinceri.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl

consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea, ca și

cale extraordinară de atac, are rolul de a constata și înlătura erorile

judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc.

pen.

Petentul, în cererea

sa, a solicitat reevaluarea probatoriului administrat și completarea acestuia,

fără a învedera probe noi ori fără a susține și dovedi existența săvârșirii

unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, urmând a obține constatarea lipsei

sale de vinovăție sau reducerea pedepsei definitiv aplicate.

Din conținutul sentinței

penale nr. 379/F din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 5784/3/2009, prin care revizuientul a fost

condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interdicția drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art.25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., Curtea a

reținut următoarele:

La data de 21

septembrie 2008, Penitenciarul București Rahova a sesizat faptul că în aceeași

zi, în jurul orelor 14

30

, 1a sediul penitenciarului s-a prezentat

inculpatul B.F.V., pentru a beneficia de vizită cu deținutul C.V.A.D.. În acest

context, la controlul efectuat asupra inculpatului s-a descoperit în mâna

stângă a acestuia o punguță cu diametrul de cca 4 cm, sigilată la un capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă.

Fiind sesizate

organele de politie, aceștia au supus expertizării substanța găsită,

constatându-se ca probă cantitatea de

3,61 gr conține heroină.

În faza de urmărire

penală, inculpatul B.F.V. a precizat că unchiul său, respectiv inculpatul B.F.D.

– deținut la acea dată în Penitenciarul Rahova, aflat în executarea unei

pedepse cu închisoarea – i-a solicitat telefonic să se întâlnească cu concubina

unui coleg de celulă pentru a lua un pachețel ce conținea droguri și pe care

urma să îl introducă în penitenciar, cu ocazia vizitei sale. A rezultat,

totodată, din aceeași declarație că inculpatul B.F.D. i-a solicitat ca acest

pachețel, conținând droguri, să îl remită deținutului C.V.A.D.

În faza de judecată,

inculpatul a revenit asupra acestor declarații, susținând că ar fi fost presat

de procuror să declare în acest sens, fiind totodată amenințat de lucrătorii de

poliție.

Această susținere a

inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră, fiind considerată evidentă

încercarea de a diminua sau înlătura răspunderea sa penală, nefăcând nici o

dovadă a presiunilor pretins exercitate asupra sa. Mai mult decât atât,

martorul C.V. a precizat că în mai multe ocazii a fost rugat de B.F.D. să iasă

la vizite cu rudele sale și el s-a conformat. În ziua respectivă a confirmat că

a fost solicitat la vizită de B.F.V.

Inculpatul B.F.D. nu

a recunoscut fapta comisă, susținând că la rugămintea unui deținut cunoscut sub

porecla de „D.” l-ar fi sunat pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu

concubina acestuia, pentru a-i aduce un pachet cu droguri. Această afirmație a

fost consemnată într-o declarație olografă susținută în fața organelor de

cercetare penală pentru ca, ulterior, în fața procurorului, dar și în fața

instanței de judecată să revină asupra poziției sale.

S-a apreciat ca

nesinceră conduita inculpatului B.D.F., fiind contrazisă de celelalte

probatorii administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului B.F.V. și a

martorului C.V.A.D.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului B.F.V., care la data de 29 septembrie 2008, s-a

prezentat la Penitenciarul Rahova, deținând cantitatea de 3,61 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,

iar fapta inculpatului B.F.D., care i-a cerut inculpatului B.F.V. sa îi aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deținut, cantitatea de 3,61 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat

la art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c)

din aceeași lege.

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat

al faptelor, conduita procesuală nesinceră, dar și împrejurarea ca ambii

inculpați erau recidiviști în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

în cauza fiind incidente și dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire

la art. 34 si art. 35 C. pen., inculpatul B.F.V. având un rest de 469 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 146/2006, iar inculpatul B.F.D. se afla in executarea pedepsei de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006 a Tribunalului

București.

Împotriva acestei

hotărâri de condamnare ce a avut la bază și probatoriile enumerate în cererea

de revizuire, au fost exercitate căi de atac, instanțele de control judiciar

verificând aspectele de fapt și de drept contestate.

Astfel, ceea ce

învederează revizuientul nu reprezintă fapte probatorii noi, care să nu fi fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci se tinde la o prelungire a

probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și chiar la o

readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. De asemenea,

nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Față de aceste

considerente, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca

inadmisibilă, iar calea de atac ca nefondată, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

revizuientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuientul B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 8/A din

13 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi

9 mai 2011.