ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2014

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 548 din 28 iunie 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva sentinței penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a, în Dosarul nr. 3864/3/2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin adresa nr. 1838/III-6/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a fost înaintată spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N.

împotriva sentinței penale nr. 677/F din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3864/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1260/R din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împreună cu concluziile întocmite de procuror în cauză, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 05 iunie 2013 sub nr. de dosar 20709/3/2013. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, conform art. 403 alin. (1) C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma motivelor de revizuire invocate de revizuentul C.N., instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1260 din 11 aprilie 2013, revizuentul C.N.

a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. Persoana condamnată C.N. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 677/F din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3864/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1260/R din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând cazul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., respectiv „un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”. În concret, revizuentul C.N. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., arătând că, inițial, a refuzat judecata conform procedurii simplificate, întrucât s-a considerat nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup criminal, însă, pentru faptul că a fost achitat definitiv pentru această infracțiune, a considerat că trebuie să beneficieze de reducerea de pedeapsă, de care ar fi beneficiat dacă i s-ar fi aplicat procedura simplificată. Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., revizuirea constituie o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot îndrepta erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu reglementările legale în vigoare. Instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă ce conține o gravă eroare de fapt este chemată să o retragă în realizarea principului aflării adevărului și cu înfrângerea principiului autorității lucrului judecat. Însă, în cauză, revizuentul a solicitat aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea vinovăției, cu consecința reducerii pedepselor pentru infracțiunile de care a fost găsit vinovat și condamnat, aspect care nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, întrucât s-ar încălca în mod inadmisibil autoritatea de lucru judecat.

De altfel, împrejurarea că prima instanță a respins cererea revizuentului privind judecata cauzei, conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., vizează legalitatea hotărârii pronunțate, chestiune ce a fost avută în vedere de către instanțele de control judiciar, prin exercitarea de către revizuent a căilor de atac a apelului și a recursului. Pe cale de consecință, față de cele expuse, în baza art. 403 C. proc. pen., instanța de fond a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva sentinței penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel revizuentul C.N., în termen legal, fără a preciza în scris motivele de apel, cauza fiind înregistrată la data de 14 august 2013 la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 20709/3/2013. În susținerea apelului declarat, apelantul revizuent a arătat în fața instanței că solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire, întrucât nu i s-au aplicat prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și nu s-a ținut cont de faptul că martorul S.G. a dat o declarație mincinoasă, iar în ultimul cuvânt apelantul revizuent a arătat - în privința faptei pentru care a fost condamnat - că nu a cunoscut caracterul fals al bancnotelor puse în circulație.

Prin decizia penală nr. 222/A din 03 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul C.N. împotriva sentinței penale nr. 548 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 20709/3/2013. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, la data de 13 septembrie 2013, revizuentul C.N., în termen legal, a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 26 septembrie 2013. Recurentul revizuent nu a depus la dosar motive scrise, însă, prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc.

pen., susținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei. Examinând recursul declarat de revizuentul C.N., Înalta Curte apreciază recursul revizuentului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Se constată că motivul invocat de revizuentul recurent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc.

pen. și în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N., soluție menținută și de instanța de apel. În raport cu cele arătate constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.N. În conformitate cu art. 275 C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat C.N. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2014.