ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4986/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 169 din 18 iunie 2007, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 19/2002 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul N.F.V. Instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 19 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul Alba l-a condamnat pe N.F.V., la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 200 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului și, respectiv, a recursului inculpatului. Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire, susținând că declarațiile părților vătămate și ale martorilor, date în cauză, sunt mincinoase, că părțile vătămate nu au fost supuse unui examen de specialitate și că a fost constrâns să dea declarația și să semneze.

Pentru a respinge cererea, instanța a constatat că motivele invocate nu întrunesc condițiile cerute de lege pentru a fi luate în considerare. Astfel, mărturiile mincinoase și abuzurile organului judiciar, conform art. 395 C. proc. pen., se dovedesc numai prin hotărâri judecătorești sau prin ordonanța procurorului, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Nici cererea de audiere a unor martori, făcută de condamnat cu ocazia dezbaterilor, nu este admisibilă, arată instanța, deoarece nu este posibilă prelungirea probațiunii în calea de atac a revizuirii. Împotriva acestei hotărâri condamnatul N.F.V. a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și în rejudecare audierea medicului legist, a polițiștilor și reaudierea unor martori.

Prin decizia penală nr. 23 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între cele expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de revizuient care, prin motivele scrise și susținerile orale a solicitat admiterea acestuia și audierea în cauză a unor martori precum și efectuarea unei reconstituiri, pentru dovedirea nevinovăției. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Condamnatul, însă, prin cererea de recurs, solicită administrarea unor probe noi cu privire la fapte și împrejurări cunoscute de instanță, ceea ce excede cazurilor de revizuire reglementate expres și limitativ de lege. De altfel, prin declarația dată instanței de fond cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul, în prezent condamnat revizuient, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, făcând precizările socotite de el necesare în privința unora dintre fapte și arătând că nu înțelege să propună probe în apărare. Cum nu se constată, din examinarea din oficiu a hotărârii criticate, nici existența vreunui alt motiv de nelegalitate și netemeinicie, dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul condamnatului N.F.V. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.F.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2007.