ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4986/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169

din 18 iunie 2007, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 19/2002 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul N.F.V.

Instanța a reținut că, prin

sentința penală nr. 19 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul Alba l-a condamnat pe N.F.V.,

la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 200 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin

respingerea apelului și, respectiv, a recursului inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a formulat cerere de revizuire, susținând că declarațiile părților

vătămate și ale martorilor, date în cauză, sunt mincinoase, că părțile vătămate

nu au fost supuse unui examen de specialitate și că a fost constrâns să dea

declarația și să semneze.

Pentru a respinge cererea,

instanța a constatat că motivele invocate nu întrunesc condițiile cerute de

lege pentru a fi luate în considerare.

Astfel, mărturiile

mincinoase și abuzurile organului judiciar, conform art. 395 C. proc. pen., se

dovedesc numai prin hotărâri judecătorești sau prin ordonanța procurorului,

ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Nici cererea de audiere a

unor martori, făcută de condamnat cu ocazia dezbaterilor, nu este admisibilă,

arată instanța, deoarece nu este posibilă prelungirea probațiunii în calea de

atac a revizuirii.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul N.F.V. a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și în

rejudecare audierea medicului legist, a polițiștilor și reaudierea unor

martori.

Prin decizia penală nr. 23

din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului revizuient, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între

cele expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de revizuient care, prin motivele scrise și

susținerile orale a solicitat admiterea acestuia și audierea în cauză a unor

martori precum și efectuarea unei reconstituiri, pentru dovedirea nevinovăției.

Verificând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Condamnatul, însă, prin cererea

de recurs, solicită administrarea unor probe noi cu privire la fapte și

împrejurări cunoscute de instanță, ceea ce excede cazurilor de revizuire

reglementate expres și limitativ de lege.

De altfel, prin declarația

dată instanței de fond cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul, în

prezent condamnat revizuient, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, făcând

precizările socotite de el necesare în privința unora dintre fapte și arătând

că nu înțelege să propună probe în apărare.

Cum nu se constată, din

examinarea din oficiu a hotărârii criticate, nici existența vreunui alt motiv

de nelegalitate și netemeinicie, dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., recursul condamnatului N.F.V. urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul N.F.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 18

septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul condamnat

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2007.