ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1147 din 19 septembrie 2005

a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 5106/2005,

inculpatul G.M.P. a fost condamnat, la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen., a fost revocată

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată anterior prin sentința penală nr. 521 din 5 aprilie 2004 a

Judecătoriei sectorului 2 București și a dispus executarea acesteia alături de

pedeapsa aplicată în cauză, adică 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C.

pen.

A fost dedusă durata reținerii și arestării

preventive, de la 2 septembrie 2003 la 25 iulie 2005, și a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile, în cuantum de 310 RON, către partea civilă N.M., iar în

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că,

în ziua 21 aprilie 2005, în jurul orelor 10,00, în timp ce se afla pe Str.

Teiul Doamnei, sector 2, București, inculpatul G.M.P. a smuls din mâna părții vătămate

N.M., în vârstă de 75 ani, o geantă ce conținea suma de 3.100.000 lei,

buletinul de identitate și talonul de pensie.

Prin decizia penală 817 din 25 octombrie 2005, Curtea

de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Prin recursul declarat inculpatul G.M.P. a solicitat

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea art. 74

și a art. 76 C. pen. [(cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.)].

Recursul nu este fondat.

Instanțele, de fond și de apel, au reținut corect, că

inculpatul, că acesta a săvârșit, în stare de recidivă postcondamnatorie, în

cursul termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen., o

infracțiune de tâlhărie în formă calificată, pentru care, potrivit textului de

lege încriminator, art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pedeapsa este

închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Cu toate acestea, în considerarea sincerității

inculpatului, pedeapsa i-a fost stabilită la numai 5 ani și 6 luni închisoare,

adică apropiată de minimul special, ambele instanțe apreciind judicios, în

raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

că, pedeapsa astfel stabilită este de natură să realizeze scopul prevăzut de art.

52 C. pen., reeducarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Instanțele au constatat corect că inculpatul nu poate

beneficia de circumstanțe atenuante judiciare, aspect relevat și motivat în

considerentele deciziei instanței de apel. De altfel, este de observat că și în

ipoteza în care s-ar fi reținut circumstanțe atenuate, chiar nu ar fi condus

obligatori la coborârea pedepsei sub minimul special, dată fiind incidența

prevederilor art. 80 alin. (2) C. pen.

Examinând cauza și potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu s-a constatat nici existența vreunui alt caz din cele

prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la

casarea deciziei atacate.

Astfel fiind, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 817/ A din 25 octombrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive, de la 2 septembrie 2003 la 3 septembrie 2003 și de la 25

iulie 2005 la 23 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei),

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2006.