ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2476/2011

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul Argeș,

secția penală, prin sentința penală nr. 166 din 25 mai 2010 pronunțată în dosar

nr. 2782/109/2009 a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de :

- 3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004

cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale sus menționate

pe un termen de încercare de 5 ani in conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen., atrăgând atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de art. 86

3

C. pen. [a instituit în sarcina inculpatului măsurile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea de la lit. a) l-a obligat pe acesta să

se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș conform

programului stabilit de această instituție].

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de

la inculpat 1,20 gr rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. – Direcția Cazier

Judiciar și Evidență Operativă, potrivit procesului-verbal și dovezii aflate la

filele 21 și 23 dosar urmărire penală și a dispus distrugerea acesteia.

In fapt, avându-se in

vedere existenta unor date si indicii temeinice privind traficul de droguri, la

data de 8 octombrie 2008, au fost stabiliți de către procuror, investigatori

sub acoperire și colaboratori în vederea strângerii de probe, activitatea lor

făcând obiectul supravegherii operative autorizate de Tribunalul Argeș, prin

încheierea din 10 octombrie 2008.

La data de 13

octombrie 2008, investigatorul și colaboratorul s-au întâlnit în fața scării

blocului în care locuiește inculpatul S.A. Colaboratorul a primit de la

investigator suma de 150 lei, în scopul cumpărării a 2 grame de hașiș.

Investigatorul a

așteptat în fața blocului, timp în care colaboratorul a mers la domiciliul

inculpatului, iar după circa 10 minute a coborât și a predat investigatorului

două pachețele învelite în staniol în care se aflau două bucăți de hașiș,

despre care a afirmat că le-a cumpărat de la inculpat.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 858354 din 14 octombrie 2008 rezultă că

pachețelele respective conțin rezină de cannabis, substanță ce face parte din

tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În aceeași manieră au

procedat investigatorul și colaboratorul și la data de 30 octombrie 2008, când

colaboratorul a cumpărat de la inculpat un alt fragment de hașiș contra sumei

de 75 lei.

Din transcrierea

interceptărilor telefonice efectuate în cauză rezultă activitatea inculpatului

privind distribuirea sau oferirea spre consum a drogurilor.

S-a reținut că

fragmentele de interceptări reținute în rechizitoriu sunt relevante în ce

privește activitatea infracțională a inculpatului.

Situația de fapt a

fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, probe

ce s-au coroborat cu depozițiile martorilor M.E. și I.D.I.

Inculpatul nu a

recunoscut că a vândut sau distribuit droguri, ci doar că a oferit, gratuit,

unor prieteni astfel de substanțe în perioada în care a fost el însuși

consumator, apărare înlăturata de instanța ca fiind lipsita de relevanta in

cauza in raport cu învinuirea adusa inculpatului prin rechizitoriu, al cărei

element material include si modalitatea obiectiva recunoscuta de inculpat.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a reținut că în cadrul reglementării

infracțiunii de trafic de droguri de risc sunt precizate următoarele

activități: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea

cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori

alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc. S-a constatat că una dintre

modalitățile de săvârșire a infracțiunii este si oferirea drogurilor de risc.

În acest context, tribunalul a precizat că fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, text în

baza căruia se va pronunța condamnarea.

Inculpatul, prin

apărător, a criticat modul în care au acționat investigatorul și colaboratorul,

însă, examinând actele dosarului, tribunalul a constatat că au fost respectate

normele și garanțiile procesuale în materie.

Având în vedere că

inculpatul a oferit și vândut, la diferite perioade de timp, însă, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale cantități de droguri, s-au reținut

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată.

La stabilirea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., reținându-se lipsa antecedentelor penale, cantitățile mici de

drog traficate și atitudinea relativ sinceră a inculpatului. Față de aceste

circumstanțe, tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ prevăzut de

art. 52 C. pen. va fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii în cuantumul minim prevăzut de textul incriminator.

Având în vedere

dispozițiile art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Pentru circumstanțele

reale si personale anterior prezentate și ținând seama că inculpatul este o

persoană tânără, instanța a apreciat că scopul pedepsei va fi atins prin

suspendarea sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 86

1

C. pen.

II. Împotriva

sentinței penale nr. 166 din20 mai 2010 Tribunalul Argeș, secția penală, au

declarat în termen legal apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul în cauză

S.A.

Parchetul a criticat

hotărârea amintită pentru netemeinicie susținând că instanța de judecată a

individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului în raport cui dispozițiile

art. 72 și urm. C. pen.- prin stabilirea cuantumului acesteia la minimul legal

special de 3 ani închisoare dispunându-se totodată suspendarea sa sub

supraveghere în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen. - considerând ca

în raport cu dispozițiile art. 52 alin. (1) C. pen. ce reglementează pedeapsa

și scopul ei și avându-se în vedere pericolul social corect indicat al

infracțiunii comise (trafic de droguri de risc în formă continuată) se impune

executarea pedepsei într-un loc de deținere în condițiile potrivit art. 71,

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. [înlăturându-se astfel din

conținutul pedepsei accesorii interzicerea greșită a dreptului de a alege

prevăzut de art. 64 lit. a) Teza I C. pen.].

Inculpatul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că fapta ilicită nu a

fost dovedită prin mijloace de probă administrate in cauza solicitând achitarea

sa în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu

aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 12 din 25 ianuarie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitești, a desființat în

parte sentința și rejudecând a modificat doar conținutul pedepsei accesorii

prin înlăturarea interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza I C. pen. față de inculpat, menținând ca legale și temeinice

celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză de prima instanță [apelul

inculpatului S.A. fiind respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.].

III. Recursul in

termen împotriva deciziei penale nr. 120 din 25 ianuarie 2011 declarat de

inculpatul S.A. la data de 1 martie 2011 – în condițiile în care a fost prezent

și asistat de apărător la dezbaterile în apel ce au avut loc la data de 18

ianuarie 2011 – este tardiv introdus în raport cu dispozițiile imperative în

materie de art. 363 alin. (1), art. 364 și art. 365 C. proc. pen. urmând a fi

respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. „termenul de declarare a recursului este de 10 zile,

dacă legea nu dispune altfel” iar potrivit alin. (2) al textului de lege

amintit „dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul,

repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzător”;

sub aspectul ce interesează in speța dispozițiile art. 363 alin. (1) C. proc.

pen. statuează ca „ pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, termenul curge de la pronunțare”; de asemenea, pentru situațiile in

care părțile nu au declarat recurs in condițiile legale sus-menționate legiuitorul

a prevăzut ca remedii procesuale alte doua instituții complementare respectiv:

a) prin art. 364 - Repunerea în termen [având conținutul legal „Apelul declarat

după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în

termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o

cauza temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult

10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Până

la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea

hotărârii atacate”] iar prin; b) art. 365 - Apelul peste termen [având conținutul

legal „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la

pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile

de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii

executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Apelul declarat peste

termen nu suspendă executarea. Instanța de apel poate suspenda executarea

hotărârii atacate”].

In speța, verificând lucrările

dosarului se constata ca inculpatul a fost prezent și asistat de avocat la dezbaterile

in apel ce au avut loc la data de 18 ianuarie 2011, iar recursul a fost

declarat mult peste termenul legal de 10 zile de la pronunțarea in data de 25

ianuarie 2011 a deciziei penale nr. 120/2011 care s-a împlinit la data de 05

februarie 2011, respectiv la data de 1 martie 2011.

Adeverința medicala

depusa in recurs din care rezulta ca inculpatul ar fi prezentat atacuri de

panica si tulburări de comportament precum si stări de confuzie, in mod

episodic, in perioada de după data de 25 ianuarie 2011 nu poate fi asimilata împrejurărilor

cu caracter excepțional de natura a justifica repunerea in termen prevăzute de

art. 364 C. proc. pen. (boala grava având drept consecința lipsa discernământului

, cutremur, război, etc ). In acest sens este de subliniat si împrejurarea ca

inculpatul a fost prezent personal la dezbateri in apel, fiind audiat asupra

apelurilor declarate in cauza, asistat si de aparitor ales, astfel încât nu-i

sunt aplicabile nici dispozițiile privind recursul peste termen din art. 365 C.

proc. pen.

In consecința, avându-se

in vedere dispozițiile art. 185 C. proc. pen. potrivit cărora „când pentru

exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen nerespectarea

acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului si nulitatea actului făcut

peste termen„, recursul pendinte declarat de inculpat este tardiv introdus cu consecințele

anterior arătate.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de

800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată,

cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat S.A.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 25

ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 iunie 2011.