ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2011

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, a înaintat, la data de 12 august 2010,

la Tribunalul Botoșani, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V., cerere

prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 50 din 09 februarie 2006

a Tribunalului Botoșani, solicitând efectuarea unei expertize în vederea

identificării persoanei căreia îi aparțin urmele papilare descoperite la fața

locului și, respectiv, efectuarea unei expertize genetice pentru a se stabili

dacă urmele de sânge de pe haine aparțin victimei.

Prin sentința penală nr. 334 din 7 septembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de revizuientul P.V.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a

reținut următoarele:

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere

a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 50 din 09

februarie 2006, Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe revizuient (inculpat)

pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. (3) teza 2 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o

perioadă de 6 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a

menținut starea de arest preventiv, deducându-se din pedeapsa de executat

durata reținerii și a arestării preventive de la 29 iunie 2005 la zi.

În sinteză, conform hotărârii de condamnare s-a

reținut că, în noaptea de 28/29 iunie 2005, aflându-se în județul Botoșani,

inculpatul a mers la locuința victimei C.D. cu scopul de a-i fura bani și

bunuri, iar după ce i-a aplicat mai multe lovituri în cap, cauzându-i leziuni

corporale care au dus la decesul acesteia, i-a sustras un portmoneu cu acte și

bani, iar din curte un cal și un faeton cu care s-a deplasat ulterior în județul

Botoșani, unde locuiește în relații de concubinaj cu numita O.A., la locuința

bunicului inculpatului pe nume P.D. din aceeași localitate.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului

și recursului declarat de către inculpatul revizuient.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a

arătat că nu a avut parte de un proces echitabil și că instanța de fond nu a

ținut cont de anumite aspecte și împrejurări care pot să-i dovedească

nevinovăția, solicitând administrarea de probe noi, respectiv efectuarea unei

expertize în vederea identificării persoanei căreia îi aparțin urmele papilare

descoperite la fața locului și, respectiv, o expertiză genetică pentru a se

stabili dacă urmele de sânge de pe haine aparțin victimei.

Analizând motivele invocate de către revizuient, s-a

constatat de către instanța de fond că acestea nu se încadrează în nici unul

din cazurile expres stabilite de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Instanța de fond a reținut că revizuientul a

recunoscut săvârșirea faptei în declarațiile date, atât în faza urmăririi

penale, în prezența avocatului, cât și în fața instanței, la luarea măsurii

arestării preventive și, parțial, în cursul cercetării judecătorești. La percheziția

corporală efectuată, s-a găsit buletinul de identitate, cupoanele de pensie și

alte înscrisuri ale victimei, portmoneul acestuia și suma de 70.000 lei, așa

cum a rezultat din procesul verbal de conducere în teren, calul și faetonul

fiind descoperite într-o văgăună din grădina unchiului inculpatului. La

examinarea hainelor inculpatului s-au pus în evidență pete roșiatice

asemănătoare sângelui. Aceste probe, coroborate cu procesul verbal de cercetare

la fața locului, raportul de constatare medico-legală și declarațiile

martorilor audiați, O.A. și B.M., care au relatat că a doua zi după comiterea

faptei, dimineața, inculpatul și-a achitat datorii mai vechi și a făcut

cumpărături, deși în ziua precedentă nu avea bani, cât și H.D. care l-a văzut

pe inculpat când se deplasa în galop cu faetonul și calul sustrase, au făcut

dovada certei vinovății a inculpatului.

În final, s-a apreciat că motivele invocate de către

revizuient nu pot fi valorificate juridic pe calea extraordinară a revizuirii,

deoarece probatoriile solicitate ar trebui să fi fost necunoscute de către

instanță, iar nu mijloace de probă prin care se poate obține doar o

„prelungire" a probațiunii. S-a apreciat că pretinsele erori judiciare

semnalate de revizuient nu sunt de natură să conducă la o altă hotărâre decât

cea de condamnare dispusă în cauză, cu atât mai mult cu cât această soluție a

fost analizată de instanțele de control judiciar, în apel și recurs.

Prin urmare, cum motivele invocate nu se încadrează

printre cele pe cale legea le enumera expres în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., drept cazuri de revizuire, instanța de fond a respins ca nefondată

cererea formulată de revizuient.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a

declarat apel revizuientul P.V., care a solicitat efectuarea unei analize a

urmelor papilare descoperite la locul săvârșirii faptei, și a unei expertize

ADN a petelor de sânge de pe hainele sale, pentru a se stabili dacă acestea

provin de la victimă.

Examinând apelul declarat de revizuient sub aspectul

motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

instanța de apel a reținut următoarele:

Cazurile de revizuire a unei hotărâri penale sunt

strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Motivele de revizuire prezentate de revizuientul P.V.

au ca scop prelungirea probatoriului administrat de instanțele de judecată,

odată cu soluționarea fondului cauzei în care acesta a fost condamnat, situație

nepermisă de dispozițiile legale în lipsa descoperirii unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele de judecată la soluționarea

cauzei. De altfel, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță,

efectuarea probatoriilor solicitate de revizuient nu sunt de natură a clarifica

sau a prezenta o altă situație de fapt decât cea reținută deja de instanțele de

fond și control judiciar pe baza amplului probatoriu administrat.

În final, față de cele menționate, prin decizia

penală nr. 66 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.V., împotriva sentinței

penale nr. 334 din 7 septembrie 2010 a Tribunalului Suceava.

A fost obligat revizuientul apelant să plătească

statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând

onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției

către BCAJ Suceava.

Împotriva deciziei, în termen legal, revizuientul a

declarat prezentul recurs, motivele fiind cele menționate în parte introductivă

a hotărârii (în concret, fiind identice cu motivele invocate în cererea de

revizuire).

Recursul va fi respins ca nefundat pentru motivele ce

se vor arăta:

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere

a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

În consecință, temeiul rejudecării cauzei penale după

soluționarea definitivă a acesteia, printre altele, derivă din aceea că s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Or, condamnatul nu a menționat care fapte sau

împrejurări nu au fost cunoscute de instanțe la data soluționării cauzei în

fond, apel și recurs (ciclul ordinar al judecării cauzei penale).

În realitate, așa cum corect au apreciat ambele

instanțe, acesta - pe calea unei căi extraordinare de atac (revizuire) - tinde

la „prelungirea" probatoriului.

Înalta Curte constată, cu privire la cele 2 probe noi

solicitate de revizuient (expertizarea urmelor papilare și expertiza ADN a

petelor de pe îmbrăcăminte), că acestea - la data judecării cauzei în fond,

apel și recurs - erau posibil a fi realizate, științific și tehnologic.

Această situație este diferită de cea în care o

anumită probă

- din motive științifice,

tehnologice, logistice, profesionale etc. - nu era posibil a fi efectuată la

data judecății, devenind însă realizabilă ulterior rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești. Numai într-o astfel de situație instanța, admițând

calea extraordinară a revizuirii, poate admite „suplimentarea"

probatoriului în vederea clarificării unor împrejurări care au fost cunoscute,

posibil incomplet din motive tehnologice (este cazul clasic al determinărilor

ADN).

De altfel, din examinarea celor 3 hotărâri

judecătorești nu rezultă că, în cursul judecării cauzei, inculpatul ar fi

solicitat administrarea acestor 2 probe (expertiza ADN și expertiza urmelor

papilare).

Dimpotrivă, cele 3 instanțe au reținut că inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, dar și în fața

judecătorului cu ocazia luării măsurii arestării, iar în cursul judecății și-a

nuanțat declarațiile inițiale, fără însă a nega categoric aspecte ale situației

de fapt menționate în actul de sesizare a instanței. Este adevărat că, în

cursul judecății, inculpatul - fără a proba lipsa de temeinicie a probelor de

vinovăție, astfel cum se prevede în dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc.

pen. - a susținut că nu este vinovat. S-a mai reținut însă că recunoașterea

faptelor de către inculpat, în cursul urmăririi penale și în fața

judecătorului, cu ocazia soluționării propunerii de arestare, se coroborează cu

întregul probatoriul administrat.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. l

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 66

din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2011.