ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2458/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 454 din 24

septembrie 2007 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 1132 din 27 martie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

condamnat inculpatul Ș.A.D. în baza art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. la 10 ani închisoare. Potrivit art. 61 C. pen. s-a revocat

liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 9 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1566 din 20 septembrie 2000 a

Judecătoriei Constanța și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de

970 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut

că la 16 decembrie 2006, l-a ademenit în tramvai pe minorul I.Ș., promițându-i

că îi va da un telefon mobil, l-a dus în spatele unui cimitir și a întreținut

cu acest copil raport sexual anal, fugind de la locul faptei.

În contra hotărârii

de condamnare, numitul Ș.A.D. a formulat cerere de revizuire, susținând că

fapta a fost greșit încadrată, că se impune audierea celor doi martori din

lucrări și că propune ascultarea a încă doi martori.

După efectuarea

actelor de cercetare prevăzute de art. 399, procurorul a sesizat instanța cu

concluzii de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Tribunalul Galați,

secția penală, prin Sentința penală nr. 205 din 19 mai 2010 a respins cererea

de revizuire a hotărârii de condamnare, considerând că motivele invocate nu se

regăsesc în dispozițiile art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.

Curtea de Apel

Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 23.A din 28 ianuarie 2011 a

respins apelul declarat de condamnatul revizuent, apreciind că soluția primei

instanțe este legală și temeinică și constatând că pe calea revizuirii nu pot

fi reapreciate probele cauzei și nici nu se poate prelungi probatoriul.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs condamnatul Ș.A.D., care a susținut că în mod greșit

i s-a respins cererea de revizuire și că în cauză există suficiente temeiuri să

conducă la anularea hotărârii de condamnare.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi

supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura

civilă, iar potrivit art. 394 revizuirea poate fi cerută când: a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătura cu

cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Or, din examinarea

cererii de revizuire formulată de condamnatul Ș.A.D. nu a fost invocat niciunul

din cazurile de revizuire menționate, ci s-a susținut că fapta a fost greșit

încadrată, s-a solicitat reaudierea a doi martori ascultați anterior și

reaprecierea probelor și chiar au fost propuși doi martori noi, ceea ce nu este

admisibil.

Într-adevăr pe calea

revizuirii nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori

reinterpretarea probatoriului administrat astfel cum a solicitat condamnatul,

situație în care soluția primei instanțe de respingere, ca inadmisibilă, a

cererii de revizuire a fost în mod justificat menținută de instanța de apel.

Așa fiind, Curtea,

constatând neîntemeiate criticile formulate de condamnatul Ș.A.D. urmează, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea revizuentului la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul Ș.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 23A din 28 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 iunie 2011.