ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3509/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuientul H.M. a formulat

cerere de revizuirea sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a

Tribunalului Botoșani, arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, solicitând rejudecarea cauzei, susținând că este

nemulțumit de sentința de condamnare deoarece ancheta a fost superficială, s-au

ridicat probe ce s-au dovedit a fi neconcludente și nu sunt suficiente dovezi

pentru a-l incrimina, martorii audiați sunt în dușmănie cu acesta,

rechizitoriul conține erori judiciare, nefiind stabilită ora decesului victimei

și nu și-a putut face personal apărări.

Prin

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani s-au formulat

concluzii de respingere a cererii de revizuire, cauza fiind înregistrată pe

rolul Tribunalului Botoșani.

Prin sentința

penală nr. 192 din data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Botoșani a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie

2010 a Tribunalului Botoșani, formulată de condamnatul H.M.

A reținut instanța

de fond că revizuientul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul

procesului penal, atât la prima instanță, cât și în căile de atac, iar din actele

și lucrările dosarului nu rezultă că vreunul din martori ar fi săvârșit infracțiunea

de mărturie mincinoasă, dovedită cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanța procurorului,

conform art. 395 C. proc. pen. Potrivit deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, cererea de revizuire care se întemeiază pe

alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă și

cum în speță revizuientul nu a invocat vreun caz de revizuire din cele prevăzute

în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., solicitând readministrarea

unor probe, pentru a-și dovedi nevinovăția și a afla cine este persoana vinovată

de moartea mamei sale, aspecte pe care le putea invoca în căile de atac, s-a constatat

că cererea sa este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuientul și a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă

cererea formulată, în condițiile în care nu a comis fapta pentru care a fost condamnat,

neexistând la dosar dovezi în acest sens. Se impune totodată administrarea de noi

dovezi pentru a-și putea astfel proba nevinovăția.

Prin decizia penală

nr. 91 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat de

revizuientul H.M. împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 27 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 7419/40/2011, ca nefondat și a obligat

revizuientul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A reținut instanța

de apel că în cauză nu s-a dovedit existența niciunuia dintre cazurile de revizuire

și legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată

de revizuientul H.M.

Împotriva acestei

decizii, la data de 30 noiembrie 2011 reviuientul H.M., în termen legal, a declarat

recurs, depunând și concluzii scrise și a solicitat, în esență, admiterea recursului

și pe fond admiterea cererii de revizuire în temeiul disp. art. 394 lit. a), b),

c), d), e) C. proc. pen., arătând că ancheta a fost superficială, fiind nemulțumit

de urmărirea penală și de cercetarea judecătorească, iar martorii audiați se aflau

în dușmănie cu acesta. A susținut că are împrejurări noi și prezintă noi declarații

care vor duce la revizuirea hotărârii, întrucât martorii au săvârșit infracțiunea

de mărturie mincinoasă.

Examinând recursul

declarat de reviuientul H.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Exercitarea căii

de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres

doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau

mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Prin sentința

penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, a cărui revizuire

se solicită, rămasă definitivă prin decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție București, așa cum a fost modificată prin decizia penală

nr. 15 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală, inculpatul H.M.

a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de

art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece)

ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii de la 25 ianuarie 2010 și

a arestării preventive începând cu data de 2 februarie 2010 la zi. S-a constatat

că partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În fapt, s-a reținut

în sarcina inculpatului că, în seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului

de alcool și al unor certuri preexistente între el și mama sa, acesta a lovit-o

repetat, inclusiv cu un cuțit, moartea victimei fiind violentă și datorându-i se

hemoragiei interne consecutive secționării arterei aortei toracice, cât și plăgii

înjunghiate penetrante, așa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare

medico-legală de necropsie.

Față de motivele

invocate, Înalta Curte constată că revizuientul nu a propus administrarea în concret

a vreunei probe noi, pentru a se proceda la efectuarea celorlalte verificări impuse

de textul de lege anterior menționat și nici nu s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel că, nu se pot

reține ca fiind îndeplinite cerințele prev. de disp. art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen.

În ceea ce privește

susținerea revizuientului referitoare la martorii audiați în cauză, Înalta

Curte are în vedere că pentru a fi incidente dispozițiile cazului prev. de art.

394 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească cu hotărâre judecătorească

sau prin ordonanța procurorului existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă

revizuientul nu a făcut nicio probă în sprijinul susținerilor sale.

Astfel,

Înalta Curte constată că susținerile revizuientului nu cad sub incidența niciunuia

dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege și în mod legal și temeinic prima

instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul

H.M., soluție menținută și de instanța de apel.

Revizuirea este

o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul H.M.

nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.

În raport cu cele

arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuient H.M.

În conformitate

cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva deciziei penale nr. 91 din data

de 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 30 octombrie 2012.