ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3509/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Revizuientul H.M. a formulat cerere de revizuirea sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând rejudecarea cauzei, susținând că este nemulțumit de sentința de condamnare deoarece ancheta a fost superficială, s-au ridicat probe ce s-au dovedit a fi neconcludente și nu sunt suficiente dovezi pentru a-l incrimina, martorii audiați sunt în dușmănie cu acesta, rechizitoriul conține erori judiciare, nefiind stabilită ora decesului victimei și nu și-a putut face personal apărări. Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani s-au formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani.

Prin sentința penală nr. 192 din data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Botoșani a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, formulată de condamnatul H.M. A reținut instanța de fond că revizuientul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul procesului penal, atât la prima instanță, cât și în căile de atac, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că vreunul din martori ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, dovedită cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanța procurorului, conform art. 395 C. proc. pen. Potrivit deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc.

pen. este inadmisibilă și cum în speță revizuientul nu a invocat vreun caz de revizuire din cele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., solicitând readministrarea unor probe, pentru a-și dovedi nevinovăția și a afla cine este persoana vinovată de moartea mamei sale, aspecte pe care le putea invoca în căile de atac, s-a constatat că cererea sa este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul și a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea formulată, în condițiile în care nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, neexistând la dosar dovezi în acest sens. Se impune totodată administrarea de noi dovezi pentru a-și putea astfel proba nevinovăția.

Prin decizia penală nr. 91 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat de revizuientul H.M. împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 7419/40/2011, ca nefondat și a obligat revizuientul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. A reținut instanța de apel că în cauză nu s-a dovedit existența niciunuia dintre cazurile de revizuire și legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuientul H.M. Împotriva acestei decizii, la data de 30 noiembrie 2011 reviuientul H.M., în termen legal, a declarat recurs, depunând și concluzii scrise și a solicitat, în esență, admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de revizuire în temeiul disp.

art. 394 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen., arătând că ancheta a fost superficială, fiind nemulțumit de urmărirea penală și de cercetarea judecătorească, iar martorii audiați se aflau în dușmănie cu acesta. A susținut că are împrejurări noi și prezintă noi declarații care vor duce la revizuirea hotărârii, întrucât martorii au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Examinând recursul declarat de reviuientul H.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc.

pen: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Prin sentința penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, a cărui revizuire se solicită, rămasă definitivă prin decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 15 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală, inculpatul H.M.

a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii de la 25 ianuarie 2010 și a arestării preventive începând cu data de 2 februarie 2010 la zi. S-a constatat că partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unor certuri preexistente între el și mama sa, acesta a lovit-o repetat, inclusiv cu un cuțit, moartea victimei fiind violentă și datorându-i se hemoragiei interne consecutive secționării arterei aortei toracice, cât și plăgii înjunghiate penetrante, așa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare medico-legală de necropsie. Față de motivele invocate, Înalta Curte constată că revizuientul nu a propus administrarea în concret a vreunei probe noi, pentru a se proceda la efectuarea celorlalte verificări impuse de textul de lege anterior menționat și nici nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel că, nu se pot reține ca fiind îndeplinite cerințele prev. de disp.

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește susținerea revizuientului referitoare la martorii audiați în cauză, Înalta Curte are în vedere că pentru a fi incidente dispozițiile cazului prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească cu hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă revizuientul nu a făcut nicio probă în sprijinul susținerilor sale. Astfel, Înalta Curte constată că susținerile revizuientului nu cad sub incidența niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege și în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul H.M., soluție menținută și de instanța de apel.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul H.M. nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuient H.M. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva deciziei penale nr. 91 din data de 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 30 octombrie 2012.