ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 5 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul I.M. împotriva Sentinței penale nr. 134 din 8 mai 2007 a Tribunalului Botoșani. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 RON s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 1 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul I.M., prin care acesta a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 137/2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani, susținând că în cauză martorii au declarat mincinos și că există unele aspecte care nu au fost lămurite de instanța de judecată, care a reținut greșit vinovăția sa pentru infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. Analizând motivele invocate de petent, care se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., prima instanță a constatat că cererea de revizuire este nefondată.

Astfel, s-a arătat că în ceea ce privește mărturiile martorilor audiați în cauză, revizuentul nu a făcut dovada faptului că declarațiile acestora ar fi mincinoase, neexistând o hotărâre de condamnare a lor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. S-a mai reținut în considerentele sentinței că aspectele invocate de petent în memoriul depus la dosar au fost lămurite fără echivoc de către instanța de judecată odată cu soluționarea cauzei pe fond, revizuentul urmărind de fapt să obțină o prelungire a probatoriului administrat în cauză, ceea ce nu se poate face pe calea revizuirii. Întrucât prin cererea de revizuire nu au fost invocate împrejurări necunoscute de instanță la judecarea fondului, prima instanță a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Apelul declarat de revizuent împotriva Sentinței penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011 a fost respins ca tardiv introdus prin Decizia penală nr. 35 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

În considerentele deciziei, cu privire la excepția tardivității căii de atac formulată de revizuent, instanța de apel a reținut că apelul a fost declarat la data de 13 februarie 2011, deși ultima zi în care putea fi formulat era 9 februarie 2011 (copia dispozitivului sentinței penale apelate a fost comunicată revizuentului la data de 28 ianuarie 2011). Împotriva deciziei a declarat recurs revizuentul, care atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că apelul a fost declarat în termen, împrejurare față de care prima instanță de control judiciar era obligată să verifice dacă motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii apelate sunt fondate. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alineat ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen., "termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel". Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul deținut, termenul de 10 zile curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Potrivit dovezii existente în dosarul instanței de fond, recurentului-revizuent (arestat la data pronunțării Sentinței penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011) i-a fost comunicată copie după dispozitivul hotărârii instanței de fond la data de 28 ianuarie 2011, dată în raport de care, ultima zi când acesta putea declara apelul în termen, era 9 februarie 2011. Revizuentul a declarat apel la data de 13 februarie 2011, deci după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

pen. mai sus invocat și care se calculează potrivit art. 186 C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de revizuent se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 35 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2011.