ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2011

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5 din 18 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost respinsă ca nefondată cererea de

revizuire formulată de condamnatul I.M. împotriva Sentinței penale nr. 134 din

8 mai 2007 a Tribunalului Botoșani.

A fost obligat

revizuentul la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, iar

onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 RON s-a dispus a se plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 1 noiembrie 2010,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a înaintat cererea de revizuire

formulată de condamnatul I.M., prin care acesta a solicitat revizuirea

Sentinței penale nr. 137/2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani, susținând că

în cauză martorii au declarat mincinos și că există unele aspecte care nu au

fost lămurite de instanța de judecată, care a reținut greșit vinovăția sa

pentru infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C.

pen.

Analizând motivele

invocate de petent, care se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de

art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., prima instanță a constatat că cererea de

revizuire este nefondată.

Astfel, s-a arătat că

în ceea ce privește mărturiile martorilor audiați în cauză, revizuentul nu a

făcut dovada faptului că declarațiile acestora ar fi mincinoase, neexistând o

hotărâre de condamnare a lor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa

încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.

S-a mai reținut în

considerentele sentinței că aspectele invocate de petent în memoriul depus la

dosar au fost lămurite fără echivoc de către instanța de judecată odată cu

soluționarea cauzei pe fond, revizuentul urmărind de fapt să obțină o

prelungire a probatoriului administrat în cauză, ceea ce nu se poate face pe

calea revizuirii.

Întrucât prin cererea

de revizuire nu au fost invocate împrejurări necunoscute de instanță la

judecarea fondului, prima instanță a concluzionat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Apelul declarat de

revizuent împotriva Sentinței penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011 a fost respins

ca tardiv introdus prin Decizia penală nr. 35 din 18 aprilie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent a fost

obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a

dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului

Suceava.

În considerentele

deciziei, cu privire la excepția tardivității căii de atac formulată de

revizuent, instanța de apel a reținut că apelul a fost declarat la data de 13

februarie 2011, deși ultima zi în care putea fi formulat era 9 februarie 2011

(copia dispozitivului sentinței penale apelate a fost comunicată revizuentului

la data de 28 ianuarie 2011).

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuentul, care atât personal, cât și prin apărătorul

desemnat din oficiu, a susținut că apelul a fost declarat în termen,

împrejurare față de care prima instanță de control judiciar era obligată să

verifice dacă motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii apelate sunt

fondate.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma motivului invocat, care se circumscrie cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alineat ultim din

același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (1)

C. proc. pen., "termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel".

Potrivit art. 363

alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul deținut, termenul de 10 zile curge

de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Potrivit dovezii

existente în dosarul instanței de fond, recurentului-revizuent (arestat la data

pronunțării Sentinței penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011) i-a fost comunicată

copie după dispozitivul hotărârii instanței de fond la data de 28 ianuarie

2011, dată în raport de care, ultima zi când acesta putea declara apelul în

termen, era 9 februarie 2011. Revizuentul a declarat apel la data de 13

februarie 2011, deci după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363

alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocat și care se calculează potrivit art. 186

C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și

temeinică, motiv pentru care recursul declarat de revizuent se privește ca

nefondat și se va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul I.M. împotriva Deciziei penale nr.

35 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2011.