ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 392 din data de 19

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 225/40/2010, a

fost condamnat inculpatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen., la pedeapsa

de 8 (opt) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile A.Ș. suma de 6.000 RON daune materiale și

suma de 8.500 RON daune morale, iar părții civile Serviciul Județean de

Ambulanță Botoșani suma de 248,8 RON, reprezentând cheltuieli transport și

asistență sanitară.

A mai fost obligat

inculpatul la plata către stat a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut prima instanță că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Botoșani nr. 1287/P/2009 din 11 ianuarie 2010, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și

vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., constând în aceea că,

în noaptea de 10/11 iulie 2009, aflându-se în locuința lui D.C.S. din

municipiul Botoșani, fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul unui

conflict spontan, i-a aplicat victimei A.Ș., din aceeași localitate, lovituri

cu pumnii și picioarele, în zona capului și toraco-abdominală, cauzându-i

leziuni traumatice grave, cu ruptura unor organe interne și leziuni colaterale

ale acestora, fapt ce a condus la deces, la scurt timp după agresiune.

Examinând actele și

lucrările dosarului, a reținut Tribunalul în fapt că inculpatul S.C. este

cunoscut ca un mare consumator de băuturi alcoolice, fiind prieten cu martorii

D.C.S., A.C., A.D.M., care, în cea mai mare parte a timpului, muncesc cu ziua,

iar banii obținuți îi folosesc pentru procurarea de alcool.

El locuiește fără

forme legale în casa martorului D.C.S., unde, de cele mai multe ori, stătea și

victima A.Ș. Aceasta făcea parte din anturajul lor, fiind cunoscută ca o

persoană predispusă a consuma băuturi alcoolice.

Inculpatul și amicii

săi obișnuiau să se întâlnească în zona barului „D.", din cartierul

Grivița din municipiu, unde jucau cărți și consumau alcool.

În ziua de 10 iulie

2009, inculpatul s-a întâlnit din nou cu prietenii săi, împreună cu care a consumat

câțiva litri de votcă „M." și a jucat cărți până spre seară, când a apărut

și victima A.Ș., aflată sub influența băuturilor alcoolice, care i-a cerut

câteva țigări numitului A.C. În aceste condiții, între cei doi a avut loc un

schimb de cuvinte contradictorii, împrejurare în care A.C. a alungat victima,

fără să o lovească. Victima s-a așezat la câteva zeci de metri, pe un gărduț,

iar inculpatul s-a dus la aceasta și, pe fondul unor discuții legate tot de

țigări, a lovit-o cu palma peste față, fără ca aceasta să cadă și să se

lovească de vreo suprafață dură. După acest incident, victima a plecat spre

locuința lui D.C.S., situată în A.P.T., unde s-a culcat.

În jurul orelor

23,00, în timp ce inculpatul se afla cu prietenii săi în spatele farmaciei

„E." din str. G., au venit organele de ordine publică, care le-au spus

acestora să plece acasă, după ce, în prealabil, au terminat de consumat toate

sticlele de băuturi alcoolice.

La scurt timp, atât

A.C., cât și A.D.M. au plecat acasă. Aproape de miezul nopții, inculpatul s-a

deplasat cu martorul D.C.S. spre locuința acestuia, unde au continuat să

consume alcool. Au găsit-o pe victimă întinsă în pat și învelită cu o plapumă.

La un moment dat, victima A.Ș. s-a ridicat din pat și a mers la toaletă, iar

când a revenit în pragul ușii de acces în holul locuinței martorului,

inculpatul s-a ridicat și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. În

urma acestei lovituri, victima a căzut, lovindu-se atât de pragul ușii, cât și

de suprafața din beton a holului, acoperită cu linoleum.

În timp ce victima se

afla jos, inculpatul i-a mai aplicat una, două lovituri cu piciorul descălțat,

în zona abdominală, în prezența martorului D.C.S. și în imediata apropiere a

acestuia, însă a fost ajunsă din urmă de către inculpatul S.C., care i-a mai

aplicat un pumn, orientat de sus în jos, în zona capului și o lovitură de

picior în zona dorsală, după care aceasta a ieșit pe stradă și a mers circa

trei sute de metri, până pe un scuar cu iarbă, situat între străzile M. și

L.V.E. din municipiu, unde a fost găsită de o persoană, căzută jos, în stare de

inconștiență.

La scurt timp, în

dimineața de 11 iulie 2009, la ora 01.12, victima a fost ridicată de o

ambulanță și dusă la Spitalul Județean „M." Botoșani, constatându-se că se

afla în stop cardio-respirator, intervenind decesul.

Inculpatul a rămas la

domiciliul numitului D.C.S., împreună cu acesta, aflând a două zi despre deces.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că și în alte împrejurări, în a doua jumătate a

lunii iunie 2009, inculpatul a exercitat violențe asupra victimei, ambii fiind

în stare de ebrietate, împrejurare în care acesta a lovit-o cu picioarele în

zona toracică, fiind oprit de către martorii prezenți acolo, având în vedere că

avea intenția să o calce pe aceasta cu picioarele pe cap.

Din Raportul de

constatare medico-legală din 24 iulie 2009 al Serviciului Medico-Legal Județean

Botoșani rezultă că:

fost violentă;

hemoragiei interne consecutivă unei rupturi de mezenter cu ruptura arterei

mezenterice inferioare și hemoperitoneu și hematom retroperitoneal în cadrul

unui traumatism abdominal acut închis;

constatate la examenul extern s-au putut produce prin lovire cu corp dur

(pumn); lovire de corp dur cu neregularități sau mușchi;

constatat fracturi costale fără infiltrate sanghine cu o vechime de peste 14

zile (traumatism toracic neglijat și fracturi costale ce pot data din 10/11

iulie 2009, produse prin lovire cu corpuri dure (pumn, picior, etc);

abdominale s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (pumn, picior) de

regulă mai frecvent prin comprimarea masei intestinale pe coloana vertebrală

consecutivă lovirii directe cu piciorul posibil la cazul în speță cu victima în

decubit (căzută);

abdominal, ruptura mezenterului și a arterei mezenterice, hemoragia internă și

deces este legătură directă de cauzalitate:

3,40 gr.

‰

alcool

și aparținea grupei sanguine 0.

În cauză a fost

dispusă și o expertiză A.D.N., însă rezultatul acesteia a rămas nerelevant,

având în vedere că materia organică pusă la dispoziția Institutului de

Criminalistică (sânge) a fost redusă cantitativ, neputându-se efectua

determinările solicitate de procuror.

În cursul judecății,

inculpatul a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere a faptei date la

urmărirea penală, arătând că în seara respectivă a consumat alcool și a jucat

cărți cu victima A.Ș. și încă trei prieteni, fără a avea vreun conflict cu

aceasta. Inculpatul a arătat că singurul care a lovit victima, întrucât cerea

țigări și le băga în buzunar în loc să le fumeze, a fost martorul A., care,

enervat, i-a aplicat două palme peste cap și două lovituri cu piciorul în zona

dorsală, fără ca aceasta să cadă la pământ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul susținând că, în mod greșit a fost

condamnat întrucât nu a exercitat niciun act de violență asupra victimei - era

în stare de beție avansată; că nu a văzut-o la momentul producerii

evenimentului la domiciliul lui D.C.S.; relațiile cu victima au fost normale și

că rezultă din probe nevinovăția sa, impunându-se achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar pe latura civilă

exonerarea de la plata despăgubirilor civile.

Curtea de Apel

Suceava prin Decizia penală nr. 33 din 13 aprilie 2011 a dispus admiterea

apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 C. pen. cu aplic.

art. 74 alin. (2) - 76 alin. (2), la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și

inculpatul.

Parchetul a criticat

hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticând-o sub

aspectul reținerii circumstanțelor atenuante, ca fiind nejustificate pentru

motivele arătate în scris, potrivit cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului,

în recursul său invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct.

17

1

și 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și în rejudecare, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a

legii, să se dispună înlăturarea declarației inculpatului de la urmărirea

penală, declarație luată în mod abuziv față de starea de mahmureală a

inculpatului cât și martorului D.C.S. care a fost anunțat cu întocmirea unui

dosar de mărturie mincinoasă, și luarea în considerare a declarațiilor date în

fața instanței.

Cât privește cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - gravă eroare - s-a

susținut că locul săvârșirii faptei a fost scuarul de iarbă unde s-au găsit

lucrurile victimei, iar între loviturile produse și cauza decesului nu există

raport de cauzalitate, cauza decesului datorându-se comprimării masei

intestinale pe coloana vertebrală, probabil „dezechilibrat psihic" sărind

cu picioarele pe abdomenul victimei, condiții în care instanța să dispună

achitare inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c)

C. proc. pen. Pe de altă parte, se impune achitarea inculpatului întrucât nu

s-a produs proba științifică a A.D.N.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet și a probelor aduse

cât și din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte constată recursul întemeiat

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Conform art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de

gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, prin decizia

atacată, instanța de apel a avut în vedere poziția procesuală nesinceră a

inculpatului în cursul urmăririi penale, vârsta acestuia cât și împrejurarea că

victima era în stare avansată de ebrietate.

La aprecierea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante acestea trebuie raportate la gradul de

pericol social concret al faptei comise, urmările produse, ansamblul

condițiilor în care a fost săvârșită, precum și orice împrejurări privitoare la

faptă și făptuitor.

Or, în speță, faptul

că la decesul victimei au concurat și alți factori nu justifică reținerea de

circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul a aplicat mai multe

lovituri, cu urmări grave.

Pe de altă parte, din

ansamblul probator administrat rezultă că și în alte împrejurări inculpatul a

exercitat violențe asupra victimei cum ar fi în zilele lunii iunie 2009, când a

lovit -o pe victimă cu picioarele în zona toracică și doar intervenția

martorilor a oprit agresiunea.

Pe de altă parte, nu

este de neglijat atitudinea oscilantă a inculpatului care în mod nejustificat

în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra declarațiilor date la

urmărirea penală, aspecte ce nu justifică aplicarea unui tratament sancționator

mai blând, inculpatului.

Ca atare, Înalta

Curte în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. va admite recursul parchetului, va casa decizia atacată și va dispune

menținerea sentinței atacate.

Cât privește recursul

inculpatului, Înalta Curte constată că este nefondat și în sensul art. 385

15

pct. 1, lit. b) C. proc. pen. și-l va respinge pentru următoarele considerente:

Săvârșirea acțiunii

violente asupra victimei de către inculpat contrar solicitării sale de achitare

în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este

dovedită cu certitudine în cauză avându-se în vedere elementele furnizate de:

- constatările și

concluziile actelor medico-legale „moartea a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne consecutivă a unei rupturi de mezenter cu ruptura arterei

mezenterice inferioară și hemoperitoneu și hematom hemoperitoneal, în cadrul

unui traumatism abdominal acut închis";

- loviturile s-au

putut produce prin loviri cu un corp dur (pumn); lovire de corp dur cu

neregularități sau mușchi;

- la necropsie s-au

constatat fracturi costale fără infiltrare sanghine cu o vechime de peste 14

zile (traumatism toracic neglijat) și fracturi costale ce pot data din 10/11

iulie 2009, produse prin lovire cu corpuri dure (pumni, picioare etc);

leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (pumn,

picior) de regulă mai frecvent prin comprimarea masei intestinale pe coloana

vertebrală consecutivă lovirii directe cu piciorul, posibil la cazul în speță

cu victima în decubit;

- între traumatismul

abdominal, ruptura mezenterului și a arterei mezenterice, hemoragia internă și

deces, existând legătura de cauzalitate;

- sângele conținea

3,40

‰

alcool

și aparținea grupei sanguine 0;

- procesele-verbale

de la fața locului, din 11 iulie 2009, fotografiile judiciar-operative anexă;

schița descriptivă a locului comiterii faptei și a traseului aproximativ

parcurs de victimă, după agresiune; procesul-verbal din 12 iulie 2009 și

planșele foto aferente; procesul-verbal de indicare din 13 iulie 2009 și

fotografiile judiciare aferente anexă; raportul de necropsie și fotografiile

aferente;

- adresa Serviciului

de Ambulanță cu privire la timpul și locul identificării victimei; declarațiile

martorilor D.C.S. și A.C. și a celorlalți martori audiați în cursul urmăririi

penale precum și declarațiile inculpatului de recunoașterea faptei. Totodată se

reține și faptul că s-a dispus și o experiență A.D.N., dar cum materia organică

a fost redusă, rezultatul acesteia a rămas nerelevant.

Or, așa cum rezultă

declarațiile date pe parcursul urmăririi penale de către inculpat, inclusiv cea

din 09 ianuarie 2010 contestată de inculpat, au fost contestate în sensul că

și-a recunoscut fapta comisă.

Mai mult, aceste

declarații se coroborează cu cele ale martorului ocular D.C.S. care face

relatări în același sens.

Or, faptul că atât

inculpatul cât și martorul au revenit asupra declarațiilor, nu are relevanță în

condițiile în care aceste audieri au avut loc în mod repetat și la diferite

intervale de timp și cum au fost reținute aceste declarații încât apărarea

inculpatului de a înlătura declarația de la urmărirea penală a martorului, este

neîntemeiată.

Prin urmare, din

probatoriul administrat rezultă că evenimentele s-au produs în împrejurările și

forma reținută în actul de sesizare al instanței, demonstrându-se vinovăția

inculpatului.

Pentru toate

argumentele arătate, apărările inculpatului nu pot fi primite nefiind în

concordanță cu ansamblul probator, recursul este nefondat și va fi respins, ca

atare văzând și disp. art. 192, alin. (2), C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei

penale nr. 33 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală,

privind pe inculpatul S.C.

Casează decizia

penală sus-menționată și menține Sentința penală nr. 392 din 19 octombrie 2010

a Tribunalului Botoșani.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiași decizii

penale.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 septembrie 2011.