ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2326/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

12 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 8480/40/2011,

s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de H.M. împotriva

sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin cererea formulată,

condamnatul H.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 416 din 23

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, motivând că rechizitoriul

prin care a fost trimis în judecată conține erori judiciare și că a formulat

plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva

unor persoane audiate în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa, precum și

împotriva agentului de poliție care i-a influențat pe martori să facă astfel de

declarații.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 28

din 12 martie 2012 a respins apelul declarat de revizuientul H.M. împotriva

sentinței penale nr. 12 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani,

ca nefondat.

Împotriva

sus-menționatei decizii a formulat recurs revizuientul H.M., reiterând în

cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea inițială de

revizuire, respectiv faptul că rechizitoriul prin care a fost trimis în

judecată conține erori judiciare și că a formulat

plângeri penale

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane

audiate în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa, precum și împotriva

agentului de poliție care i-a influențat pe martori să facă astfel de

declarații.

Recursul este

nefondat.

Analiz

ând decizia atacată, Curtea constată că

H.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 416 din 23 iunie 2010 a

Tribunalului Botoșani la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, faptă constând în aceea că, în ziua de 26

decembrie 2009, i-a aplicat lovituri cu un cuțit mamei sale H.A., provocându-i

leziuni ce au dus la decesul acesteia.

Sentin

ța a fost apelată de condamnat, iar

prin Decizia penală nr. 15 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, a fost

admis apelul, desființată în parte sentința și condamnat inculpatul H.M. la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

Decizia a r

ămas definitivă la

data de 30 mai 2011, prin Decizia penală nr. 2192 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat.

Potrivit disp. art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri r

ămasă definitivă poate fi

cerută în unul din cazurile expres și

limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din

text.

Prin decizia în interesul Legii nr. 60/2007

pronun

țata

de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit

că este inadmisibil

ă cererea de

revizuire care se întemeiază pe alte motive decât

cazurile prev

ăzute în art. 394 C. proc. pen.

Revizuirea are ca finalitate

înlăturarea erorii

judiciare, concentrându-se

în

înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui

material

probator

cu totul inedit sau cel pu

țin necunoscut instanței care să permită

constatarea erorii

judiciare

și

înlăturarea ei.

Raportat la motivele de revizuire

invocate de c

ătre

condamnat, respectiv

administrarea

de noi probe pentru dovedirea

împrejurărilor în care s-a comis

fapta de omor, rechizitoriul

con

ținând

erori judiciare, Înalta Curte constată că în

mod corect prima instanță a respins ca

inadmisibil

ă

cererea de revizuire, întrucât

noi

trebuie s

ă

fie faptele sau împrejurările și nu mijloacele de probă.

Conform prevederilor art. 394 lit. b) C.

proc. pen.,

„revizuirea

poate fi ceruta când

un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de m

ărturie mincinoasa

î

n cauza a c

ărei revizuire se

cere".

Motivul invocat de petent se

circumscrie dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor

art. 395 C. proc. pen.,

„Situațiile

care constituie cazurile de revizuire

prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d)

se dovedesc prin hotărâre judec

ătoreasca sau

prin ordonan

ța procurorului (...)".

Or, revizuientul, nu a produs nici o

probă în acest sens, simplele sale

afirma

ții fără a putea conduce automat la

revizuirea hotărârii de condamnare.

Prin solicitarea formulată de

condamnat se tinde la reexaminarea

hot

ărârilor pronunțate în cauză, prin extinderea

probatoriului, așa încât

cererea

de revizuire a fost corect respinsă de instan

ța de fond, care a pronunțat

o hotărâre legală și

temeinică, men

ținută

de instanța de control judiciar, prin

respingerea, ca nefondat, a apelului

declarat.

Ca atare, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmeaz

ă

a fi respins ca nefondat, menținându-se

hot

ărârile

atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 12 martie 2012 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie

2012.