ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2326/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 8480/40/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de H.M. împotriva sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin cererea formulată, condamnatul H.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 416 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, motivând că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată conține erori judiciare și că a formulat plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane audiate în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa, precum și împotriva agentului de poliție care i-a influențat pe martori să facă astfel de declarații.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 28 din 12 martie 2012 a respins apelul declarat de revizuientul H.M. împotriva sentinței penale nr. 12 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca nefondat. Împotriva sus-menționatei decizii a formulat recurs revizuientul H.M., reiterând în cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea inițială de revizuire, respectiv faptul că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată conține erori judiciare și că a formulat plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane audiate în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa, precum și împotriva agentului de poliție care i-a influențat pe martori să facă astfel de declarații.

Recursul este nefondat. Analiz ând decizia atacată, Curtea constată că H.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 416 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Botoșani la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă constând în aceea că, în ziua de 26 decembrie 2009, i-a aplicat lovituri cu un cuțit mamei sale H.A., provocându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia. Sentin ța a fost apelată de condamnat, iar prin Decizia penală nr. 15 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, a fost admis apelul, desființată în parte sentința și condamnat inculpatul H.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi. Decizia a r ămas definitivă la data de 30 mai 2011, prin Decizia penală nr. 2192 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat.

Potrivit disp. art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri r ămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din text. Prin decizia în interesul Legii nr. 60/2007 pronun țata de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că este inadmisibil ă cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev ăzute în art. 394 C. proc. pen. Revizuirea are ca finalitate înlăturarea erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel pu țin necunoscut instanței care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.

Raportat la motivele de revizuire invocate de c ătre condamnat, respectiv administrarea de noi probe pentru dovedirea împrejurărilor în care s-a comis fapta de omor, rechizitoriul con ținând erori judiciare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibil ă cererea de revizuire, întrucât noi trebuie s ă fie faptele sau împrejurările și nu mijloacele de probă. Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi ceruta când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de m ărturie mincinoasa î n cauza a c ărei revizuire se cere". Motivul invocat de petent se circumscrie dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor art. 395 C. proc.

pen., „Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judec ătoreasca sau prin ordonan ța procurorului (...)". Or, revizuientul, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirma ții fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hot ărârilor pronunțate în cauză, prin extinderea probatoriului, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instan ța de fond, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, men ținută de instanța de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat. Ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul urmeaz ă a fi respins ca nefondat, menținându-se hot ărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.