ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3763/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69/20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6222/30/2011, în temeiul art. 403 C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul condamnat O.I. împotriva sentinței penale nr. 167/ PI din 11 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10845/P/2001. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin referatul nr. 383/III/6/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat sub nr. 6222/30 la data de 01 septembrie 2011, a fost înaintată spre competentă soluționare cererea de revizuire formulată de revizuientul O.I.

împotriva sentinței penale nr. 167/ PI din 11 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10845/P/2001, împreună cu rezultatul cercetărilor efectuate, conform dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., cu concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă întrucât aspectele invocate de condamnat nu reprezintă fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii și nu există niciun act al vreunui organ judiciar (hotărâre judecătorească sau rezoluție a procurorului) care să ateste săvârșirea de către vreunul dintre martori a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Totodată, s-a mai arătat că revizuientul a mai formulat anterior o cerere de revizuire, folosind aceleași apărări, care a fost respinsă de către instanță.

În motivarea cererii, așa cum a fost precizată, revizuientul a arătat că solicită revizuirea sentinței prin care a fost condamnat întrucât s-a făcut o eroare judiciară, el nefăcându-se vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, fapt confirmat chiar de declarațiile date la instanță de partea vătămată - care nu se mai află însă la dosar. Totodată, a mai arătat revizuientul că este nemulțumit de încadrarea juridică dată faptei, în opinia sa fiind comisă infracțiunea de comercializare valută falsă. De asemenea, a mai arătat revizuientul că martora B.V. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât a relatat aspecte necorespunzătoare adevărului și nu a relatat aspecte pe care le cunoștea, respectiv modul de operare, de care ea avea cunoștință întrucât și ea a fost participantă la fapta dedusă judecății.

Totodată, aceeași infracțiune a fost săvârșită și de martora O.P., care a relatat că nu are cunoștință de proveniența bancnotelor false în condițiile în care ea i le-a furnizat, fiind complice, alături de frații săi O.V. și O.P., la infracțiunea săvârșită - aceea de vânzare valută falsă. În probațiune, au fost atașate la dosarul cauzei, Dosarele nr. 1096/30/2010, nr. 1438/30/2009, nr. 2666/30/2007, nr. 594/30/ 2006, nr. 1096/30/2006, nr. 3914/P/2005, nr. 3425/P/2004, nr. 9938/P/2003, nr. 9774/30/2008 ale Tribunalului Timiș, nr. 2856/2002, nr. 1096/30/2010 ale Curții de Apel Timișoara și nr. 1096/30/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Dosarul de urmărire penală nr. 5806/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 167/2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10845/2002, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4054 din 27 septembrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, inculpatul O.I. (zis D.) a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii pentru motivele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., respectiv dacă: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În ceea ce privește primul motiv de revizuire, pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă pe acest motiv potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., este necesar ca revizuientul să indice fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, sau cel puțin, probe noi, care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei (chiar dacă aceasta cunoștea faptele probatorii) și care sunt de natură să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare. În speță, instanța a constatat însă că aspectele pe care revizuientul și-a întemeiat prezenta cerere - împrejurarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, precum și că singura infracțiune care se poate reține în sarcina sa este cea de comercializare valută falsă - nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., nefiind vorba de fapte sau împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, și nu sunt de natură a determina revizuirea sentinței; toate aspectele indicate de revizuient au fost cunoscute atât de către instanța de fond, cât și de instanțele de apel și de recurs, fiind invocate pe parcursul întregului proces și au fost analizate cu putere de lucru judecat de către respectivele instanțe, astfel încât nu pot forma obiectul unei revizuiri în condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește celelalte aspecte pe care revizuientul și-a întemeiat cererea – respectiv faptul că hotărârea de condamnare a fost pronunțată pe baza declarațiilor unor martori care au declarat mincinos în cauză (martorii B.V.

și O.P.), instanța a reținut că, pentru ca o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv (art. 394 lit. b) C. proc. pen.) să fie admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 395 C. proc. pen., este necesar ca săvârșirea de către un martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă să fie constatată prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, care au dispus asupra fondului, acte procesuale prin care să se stabilească în mod concret existența faptelor imputate de revizuent și care au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. În cauză, instanța a constatat că nu există nicio dovadă în sensul cerut de lege pentru incidența acestui caz de revizuire, revizuientul nefăcând dovada existenței vreunei hotărâri judecătorești definitive sau a unei ordonanțe a procurorului prin care să se stabilească că cele două martore au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Împotriva sentinței penale nr. 69 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6222/30/2011 a declarat apel, în termen legal, condamnatul revizuent O.I. Prin Decizia penală nr. 114 /A din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul O.I. împotriva sentinței penale nr. 69 din 20 februarie 2012 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 6222/30/2011. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei menționate anterior, în termen legal, a declarat recurs revizuientul O.I., iar în motivarea orală a recursului, prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a susținut că recurentul este nevinovat, că încadrarea juridică a faptei nu este corectă și că solicită audierea a două martore, apreciindu-se că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează. Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în anumite cazuri expres prevăzute. În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcându-se referire la necesitatea audierii unor martori, la greșita încadrare juridică a faptei și la nevinovăția sa. Verificând cererea de revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății. Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, în speță condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuient a urmărit, de fapt, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de comercializare valută falsă, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii, care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului. Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuientul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că susținerile recurentului revizuient nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală. În baza acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat O.I. împotriva Deciziei penale nr. 114/ A din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală . Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.