ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 971/2014

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile introduse și

înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, condamnații C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A., au solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 698/PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului

Timiș, cu motivarea că solicită probe noi, care ar putea schimba încadrarea

juridică a faptelor, respectiv audierea unui martor care s-ar fi aflat la locul

faptei, că sunt nemulțumiți de conținutul rechizitoriului, că martorii audiați

sunt mincinoși, că în instrumentarea dosarului s-au făcut abuzuri de către

organele de anchetă și instanțele nu au pronunțat soluții drepte.

În conformitate

cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., după efectuarea actelor de cercetare

prealabilă, prin adresa nr. 931/III/6/2012 a Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș din data de 25 martie 2013, cererile de revizuire, împreună cu referatul

organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererilor de revizuire

ca inadmisibile, au fost înaintate Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind

înregistrată sub nr. 4451/30/2013 la data de 29 martie 2013.

Prin sentința

penală nr. 187CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4451/30/2013,

s-au dispus următoarele:

A fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire privind pe condamnații revizuenți C.C., C.T.,

C.I.L., C.I. și M.A., în prezent deținuți în Penitenciarul Timișoara.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, în cauză, în primul ciclu procesual

s-a pronunțat sentința penală nr 698/PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș

în Dosar nr. 12881/P/2003; a urmat al doilea ciclu procesual, în care s-a pronunțat

sentința penală nr. 443 din 14 iulie 2006 în Dosar nr. 3939/P/2006 al Tribunalului

Timiș, iar în ultimul ciclu procesual a fost pronunțată sentința penală nr. 125/P.I

din 08 martie 2010 a Tribunalului Timiș în Dosar nr. 5654/59/2006.

Inculpații au

declarat recurs, căile de atac promovate de aceștia fiind respinse ca nefondate

prin decizia penală nr. 3353 pronunțată de Înalta Curțe de Casație și Justiție în

Dosar nr. 5654.6/59/2006.

Potrivit art.

394 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută dacă

s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, dacă pe baza acestor fapte sau împrejurări se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare.

De asemenea, potrivit

art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii

a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Având în vedere

motivele invocate de către condamnați în sprijinul cererii formulate, motive care

se referă la faptul că se solicită probe noi pentru schimbarea încadrării juridice

a faptelor, respectiv audierea unui martor care s-ar fi aflat la locul faptei, tribunalul

a constatat că cererea de revizuire formulată de către condamnat apare ca inadmisibilă,

întrucât revizuirea poate fi cerută doar dacă s-au descoperit fapte și împrejurări

noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, pe baza cărora să

se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Așadar, faptele probatorii

trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte sau împrejurări care

au fost deja cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește

celelalte cazuri de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc.

pen., deși condamnații au făcut referire la existența unor mărturii mincinoase,

precum și abuzuri ale organelor de anchetă și netemeinicia, nelegalitatea hotărârilor

instanțelor de judecată, tribunalul a reținut că nu s-a invocat vreo hotărâre a

instanței, ori vreo ordonanță cu privire la aceste motive, respectiv existența unei

hotărâri definitive privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare

în legătură cu dosarul a cărei revizuire se cere.

Având în vedere

considerentele arătate, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către

condamnați nu pot fi circumscrise cazului de revizuire prev. de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., și, referitor la celelalte motive, nedovedindu-se că

s-ar fi dat vreo hotărâre nelegală sau netemeinică, s-a reținut că cererile de revizuire

nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire arătate, astfel încât

prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva sentinței

penale nr. 187/CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

4451/30/2013 au declarat apel, în termen legal, revizuenții-condamnați C.C., C.T.,

C.I.L., C.I. și M.A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea apelurilor

s-a susținut că sunt întrunite dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a fost criticată hotărârea de condamnare sub aspectul încadrării juridice

și a analizei probatoriului; s-a susținut incompatibilitatea procurorului care a

întocmit referatul asupra cererii de revizuire, a fost criticat modul în care au

fost evaluate probele de către instanțele care au judecat cauza în ciclul ordinar.

Prin decizia penală

nr. 146/A din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse,

ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A.

împotriva sentinței penale nr. 187/CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. 4451/30/2013.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, revizuenții C.C., C.I. și M.A.

Examinând recursurile

declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate,

urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:

În raport de data

pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea

nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului

C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea

termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate

cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În speță, recursurile

au fost motivate în scris în termenul prevăzut de lege, pentru recurenții C.C. și

C.I. fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., însă, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a invocat mai invocat nici un

caz de casare, solicitările orale de casare ale apărării vizând motivele care au

fost invocate și, respectiv, analizate ca temei de fapt al cererii de revizuire,

similare cu criticile de la apel.

Astfel, recurenții

au reiterat, că solicită probe noi, martori, că cei care au fost audiați în cauză

sunt mincinoși, că în instrumentarea dosarului s-au făcut abuzuri de către organele

de anchetă și de către instanțe, care au pronunțat condamnări la pedepse prea mari,

fiecare dintre aceștia, prin memoriile depuse la dosar, prezentând din nou, propria

percepție asupra situației de fapt reținute pentru condamnarea lor definitivă.

Ținând cont de

regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac,

Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, deoarece nu se circumscriu

nici cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen. și nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Mai mult, trebuie

precizat că judecarea prezentelor recursuri se realizează din perspectiva soluției

pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei

cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului

cauzei.

În consecință,

recursurile promovate vor fi respinse, ca nefondate, conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.

Văzând și dispozițiile

art. 275 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de revizuenții C.C., C.I. și M.A. împotriva deciziei penale,

nr. 146/A din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții

revizuenți C.C. și M.A. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

revizuent C.I. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2014.