ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2812/2012

Asupra recursului de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 490/CC din 5 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosar nr. 7422/30/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la

art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale

nr. 36 din 21 februarie 1996 a Tribunalului Timiș, formulată de condamnatul

S.B., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarele: Prin cererea introdusă și înregistrată la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș la data de 27 septembrie 2011, condamnatul S.B. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 36 din 21 februarie 1996 a Tribunalului Timiș.

Condamnatul, în cererea sa, a

solicitat revizuirea sentinței penale anterior menționate, fără însă a indica

motivele pentru care solicită revizuirea acestei sentințe.

După efectuarea actelor de cercetare

prealabilă, prin adresa din 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din

data de 25 octombrie 2011, cererea de revizuire, împreună cu referatul

organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire,

ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza

fiind înregistrată la această instanță sub nr. 7422/30 la data de 27 octombrie

2011.

În probațiune, au fost atașate la

dosarul cauzei, Dosarele nr. 1433/30/2006, nr. 10203/P/2005, nr. 4935/P/2004,

nr. 7899/P/2002, nr. 8244/P/1998 ale Tribunalului Timiș, nr. 31/P/2006, nr.

5977/P/2002, nr. 7126/P/1999, nr. 993/P/1996 ale Curții de Apel Timișoara, nr.

1577/1996 al Curții Supreme de Justiție, precum și Dosarul de urmărire penală

nr. 567/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 36 din 21

februarie 1996 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

2839 din 13 decembrie 1996 a Curții Supreme de Justiție, numitul S.B. a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite

de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 403 alin.

(1) C. proc. pen. cererile succesive de revizuire sunt inadmisibile dacă există

identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări.

Condamnatul S.B. a formulat, de-a

lungul timpului, o multitudine de cereri de revizuire. Acestea au fost

respinse, succesiv, prin sentința penală nr. 30 din 15 ianuarie 1999 a

Tribunalului Timiș, sentința penală nr. 629 din 28 august 2002 a Tribunalului

Timiș, sentința penală nr. 772/PI din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Timiș,

sentința penală nr. 726/PI din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș, sentința

penală nr. 477 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Timiș.

Ca atare, o nouă cerere de revizuire

formulată de către aceeași persoană, pentru aceleași motive, cunoscute încă de

la data soluționării primei cereri de revizuire, apare ca fiind inadmisibilă.

Pe de altă parte, fiind vorba de o

cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea

sunt limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

în sprijinul cererii sale, condamnatul

a arătat că dorește să prezinte instanței unele probleme pe care nu Ie-a spus.

Tribunalul a constatat că o astfel de cerere de revizuire nu este admisibilă.

Motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi

încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor,

motiv pentru care, în condițiile în care condamnatul a mai formulat nu mai

puțin de cinci cereri de revizuire, în temeiul art. 403 C. proc. pen. instanța

a respins cererea formulată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel revizuentul S.B., solicitând reducerea pedepsei la pedeapsa de 20

ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 23 februarie

2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul S.B.

împotriva sentinței penale nr. 490/CC din 5 decembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7422/30/2011.

Pentru a hotărî astfel a reținut că,

instanța de fond, raportat la motivul cererii de revizuire, a constatat în mod

judicios că o astfel de cerere este inadmisibilă întrucât motivele invocate de

condamnat în sprijinul cererii sale nu pot fi încadrate în nici unul dintre

cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, respectiv art. 394 C. proc.

pen., reducerea pedepsei fiind un motiv de fond, problemă care a dobândit

autoritate de lucru judecat și care nu mai poate fi rediscutată în cadrul unei

căi de atac extraordinare, așa cum a solicitat condamnatul.

Legiuitorul a reglementat în mod

expres cazurile de revizuire, astfel că invocarea altor motive decât cele

arătate în art. 394 C. proc. pen. conduce automat la calificarea cererii ca

fiind inadmisibilă, așa cum a procedat și prima instanță în cazul de față, în

special că condamnatul a formulat numeroase cereri de revizuire similare,

soluția adoptată de instanța de fond fiind temeinică și legală.

Împotriva Deciziei nr. 31/A din 23 februarie

2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs revizuientul

condamnat S.B. care, în motivele de recurs susținute oral, condamnatul

revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condițiile

legale în vederea admiterii cererii de revizuire și a susținut, invocând

motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei într-un cuantum de 18 ani și 9 luni

închisoare.

Nu a precizat însă, nici măcar formal,

incidența vreunui motiv din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și nici nu

a motivat în scris recursul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți sub nr. 7422/30/2011. Examinând decizia penală atacată sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C.

proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru

următoarele considerente.

În cauză nu este incident motivul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. în

această cale de ataca având în vedere obiectul cauzei respectiv, cerere de

revizuire care vizează o hotărâre de condamnare definitivă prin care inculpatul

este condamnat definitiv la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzute

și pedepsite de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și art.

211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Dispozițiile art. 393 și art. 394 C.

proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de

către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri

conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de

asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care

judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe

nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac,

revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen.

și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor

legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării

temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile

legii.

În cauză revizuientul S.B. a formulat

recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea

în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost susținută oral prin

motivele formulate în fața instanței de recurs.

Înalta Curte constată că instanța de

apel a procedat corect atunci când a apreciat că cererea de revizuire formulată

de reviziuient este nefondată având în vedre că revizuientul nu indicat nici

măcar formal motivele ce formează obiectul cererii de revizuire, iar motivele

invocate de revizuient, oral, nu se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul

din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuient în

căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond.

Pentru aceste considerente în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul S.B. împotriva

Deciziei penale nr. 31/A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.B. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 23

februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

septembri 2012.