ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3602/2011

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 309 din 05 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 17137/3/2011 al

Tribunalului București, secția a II-a penală, instanța de fond, în baza art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.M.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat cantitatea de 0,14 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 21 februarie 2011, martorul T.L.T.,

cercetat în altă cauză penală, a formulat, în baza art. 16 din Legea nr.

143/2000, un denunț față de „M.”, despre care are cunoștință că vinde heroină,

zilnic, în zona străzii Z., sectorul 5, cu suma de 25 RON pe doză.

A fost identificată

martora denunțătoare T.F.M., care a precizat că este consumatoare de heroină și

obișnuiește să cumpere de la M.

Martora a formulat,

în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de M., fiind de acord să

colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la

răspundere penală a numitului M.

În urma cercetărilor

efectuate de organele de poliție a reieșit că numitul M. este inculpatul M.I.M.D.

Cu procedura

prevăzută pentru astfel de situații, organele de poliție împreună cu martora T.F.M.

s-au deplasat în zona străzii Z., unde lucrătorii de poliție au format un

dispozitiv de supraveghere, iar martora denunțătoare, având asupra sa suma de

100 RON, s-a deplasat pe strada respectivă și a intrat în scară, a bătut la

aprtamentul nr. x, unde a intrat și l-a găsit pe inculpatul M.I.M.D.

Martora i-a spus

inculpatului că vrea să cumpere 4 doze de heroină și i-a dat acestuia suma de

100 RON.

Inculpatul a băgat

hârtia de 100 RON în buzunar, după care a ieșit pe holul blocului de unde s-a

întors la scurt timp aducând 4 punguțe din material plastic de culoare albă, în

care se afla heroină, pe care le-a înmânat martorei.

După ce a luat cele 4

doze de heroină, martora T. a purtat o scurtă discuție cu inculpatul, timp în

care au pătruns în locuință organele de poliție.

Raportul de constatare

tehnico-științifică a concluzionat în sensul că proba constând în cele 4

punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,16 grame de heroină.

Instanța a reținut că

fapta inculpatului M.I.M.D. constând în aceea că la data de 23 februarie 2011 a vândut martorei T.F.M. 4 doze conținând 0,16 grame heroină, cu suma de 100 RON, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a avut o

atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând fapta comisă încă

din faza de urmărire penală, iar în declarația sa dată în fața instanței de

judecată a declarat că este de acord ca judecata să se facă pe baza

materialului probator administrat de procuror, potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

pedepsei instanța a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și

cele ale art. 320

1

C. proc. pen., de faptul că inculpatul mai este

condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare, tot pentru

infracțiunea de trafic de droguri, săvârșită în formă agravată prevăzută de

art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât s-a folosit de copiii săi

minori în activitatea de comercializare a drogurilor.

Împotriva hotărârii

primei instanțe inculpatul M.I.M.D. a declarat apel, solicitând redozarea

pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut

de lege, în raport de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, are cinci copii

minori în întreținere și un loc de muncă.

Prin decizia penală

nr. 219/A din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și,

rejudecând în fond, a redus cuantumul închisorii aplicate inculpatului la 6 ani

și 8 luni închisoare.

În motivarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut că încadrarea juridică corectă impunea

reținerea dispozițiilor stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen., cu referire la condamnări succesive, astfel cum rezultă din

fișa de cazier judiciar, termenul de reabilitare calculat în funcție de

pedeapsa cea mai grea împlinindu-se numai la data de 23 februarie 2011,

ulterior săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în

prezenta cauză.

Instanța de apel a

apreciat că, în discuție fiind o singură vânzare și o cantitate mică de

droguri, o pedeapsă egală cu minimul special de 6 ani și 8 luni închisoare

reflectă atât gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, cât și datele

care caracterizează persoana inculpatului.

Reiterând motivele

apelului, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și solicitând reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Situația de fapt este

corect stabilită, susținută de materialul probator administrat în cauză în

cursul urmăririi penale.

Încadrarea juridică a

faptei este greșită, cu referire la nereținerea recidivei postexecutorii, deși

din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat în mod

succesiv la mai multe pedepse privative de libertate și, în funcție de pedeapsa

cea mai grea, termenul de reabilitare nu era îndeplinit la data săvârșirii

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care a fost trimis în

judecată în prezenta cauză.

Având în vedere că

numai inculpatul a exercitat căile de atac în prezenta cauză, în mod judicios

instanța de apel a reținut că nu poate fi agravată situația acestuia prin

reținerea recidivei postexecutorii.

Instanța de apel a

redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță până la nivelul minimului

prevăzut de norma incriminatoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul a

solicitat în recurs reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii unei

pedepse sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, prin reținerea unor

situații și împrejurări ca circumstanțe atenuante.

Ori, din dispozițiile

art. 73 și art. 74 C. pen. rezultă că circumstanțele atenuante, având ca efect

reducerea pedepsei principale sub minimul prevăzut de norma incriminatoare,

sunt acele stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat

care preced, însoțesc sau succed activitatea infracțională și care micșorează

gradul de pericol social al infracțiunii sau de periculozitate a făptuitorului.

Din modul de

redactare a art. 74 C. pen., privitor la circumstanțele atenuante judiciare,

rezultă că existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ

în textul menționat, sau altele asemănătoare, nu justifică prin ea însăși

considerarea lor ca atare, deoarece recunoașterea acestora este lăsată la

aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere

se ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul

împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de

orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului.

Cu alte cuvinte,

această apreciere impune o rațională interpretare a dispozițiilor art. 74 C. pen.,

în sensul unei aplicări judicoase a circumstanțelor atenuante exclusiv în acele

situații în care coroborarea împrejurărilor menționate impune constatarea unui

pericol social concret mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor,

ilustrat de limitele de pedeapsa stabilite în norma incriminatoare.

Ori, este adevărat că

în discuție în prezenta cauză este o singură vânzare a unei cantități mici de

heroină, astfel cum în mod judicios a reținut instanța de apel.

Însă, pentru

aplicarea art. 74-76 C. pen. împrejurările ce ar putea fi reținute ca

circumstanțe atenuante trebuie să caracterizeze un comportament social pozitiv

special, evidențiat printr-o activitate socială meritorie sau în calități

morale deosebite, în raport de care săvârșirea infracțiunilor să poată fi

apreciată ca un accident, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Dimpotrivă,

antecedența inculpatului relevă perseverența infracțională, o lipsă de respect

pentru valorile sociale ocrotite de lege, precum și faptul că pedepsele

succesive aplicate inculpatului nu și-au dovedit eficiența.

Prin urmare, în cauză

nu se constată motive care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante și

coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, așa încât hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.

În fine, alte motive

de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.M.D.

împotriva deciziei penale nr. 219/A din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata detenției preventive.

Va obliga

recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.I.M.D. împotriva deciziei penale nr. 219/A din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata prevenției de la 23 februarie 2011 la 17 octombrie 2011.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 octombrie 2011.