ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1893/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 365 din 19 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3ani, după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția inculpatului de la 18 ianuarie 2010, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 pct. 2 din Legea 143/2000 a fost confiscată de la inculpat suma de 160 lei obținută din vânzarea de droguri și s-a constatat că proba de 0,17 grame heroină a fost consumată cu ocazia determinărilor, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 916604 din 18 ianuarie 2010. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanță a reținut că la data de 08 ianuarie 2010, organele de poliție s-au sesizat cu privire la faptul că numitul "M.T." vinde heroină în zona sector 5. A fost identificat martorul G.B., consumator de droguri, care a precizat că își procură heroina necesară consumului de la „M.T. " cu suma de 20 lei pe doză.

Martorul G.B. a formulat un denunț, în baza art. 15 din Legea 143/2000, față de „M.T." pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a celui denunțat. „ M.T." a fost identificat în persoana inculpatului I.M. În data de 18 ianuarie 2010, în baza ordonanței de delegare dispusă de procuror, organele de poliție, au procedat, în prezența martorului asistent D.C.I., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 60 lei ce urma a fi folosită de martorul denunțător G.B. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, a 3 doze de heroină de la cel denunțat, fiind tratate cu praf fluorescent.

Denunțătorul G.B. a fost percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.I. asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. După efectuarea percheziției, i s-a înmânat martorului denunțător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate într-un proces verbal pentru a cumpăra trei doze de heroină de la inculpatul I.M. Organele de poliție împreună cu martorul denunțător G.B., s-au deplasat în zona sector 5. Martorul G.B. s-a deplasat singur pe str. fiind supravegheat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent și a intrat în scara 2 a blocului 35 , apoi a intrat în apartamentul 129 unde locuiește inculpatul I.M.

zis „M.T.". Potrivit declarațiilor martorului denunțător G.B. au rezultat următoarele: In locuința respectivă formată dintr-o cameră se afla inculpatul I.M., soția acestuia I.A. și fiul lor I.R., care dormea. Martorul G.B. i-a cerut inculpatului 3 doze de heroină dându-i acestuia suma de 60 lei formată din bancnote ale căror serii erau consemnate în procesul verbal întocmit anterior de organele de poliție. Inculpatul a pus banii primiți în buzunarul din partea dreaptă a bluzei de pijama pe care o purta și i-a remis martorului denunțător 3 doze de heroină, pe care le-a luat din dintr-o folie de la un pachet de țigări ce conținea circa 12-13 alte doze de heroină. După încheierea tranzacției, martorul G.B.

a revenit la lucrătorii de poliție care supravegheau locul și le-a predat cele 3 doze de heroină cumpărate de la inculpatul I.M., doze care au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare. Martorul G.B. a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.I. asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. În baza autorizației 12 din 12 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul București, organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la adresa din București, sector 5 unde locuiește fără forme legale inculpatul I.M.

In locuința respectivă au fost identificați numiții I.A. și I.R. care stăteau pe pat precum și inculpatul I.M. care se afla în baie încercând să ascundă ceva în conducta vasului de WC, la percheziția domiciliară participând și martorul D.C.I. Asupra inculpatului I.M. s-a găsit, în buzunarul din partea dreaptă a bluzei de pijama pe care o purta suma de 220 lei printre care se aflau 3 bancnote ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul verbal întocmit de organele de poliție și care formau suma de 60 lei. Palmele inculpatului I.M. au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă, constatându-se prezența de urme de praf galben fluorescent existent și pe bancnotele sumei de 60 lei.

În camera unde au fost găsiți I.A. și I.R. s-a găsit, într-un dulap cu haine, suma de 440 lei care a fost ridicată în vederea continuării cercetărilor. Analizând declarația inculpatului dată în ambele faze de cercetare penală, Tribunalul a constatat că acesta a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, declarație ce se coroborează și cu celelalte mijloace probatorii, respectiv, cu declarațiile martorilor D.C., G.B. si I.A. precum și cu procesele verbale de prindere în flagrant, de percheziție corporală si de percheziție domiciliară. In acest sens, fapta inculpatului I.M. care la data 18 ianuarie 2010, a vândut martorului denunțător G.B. cu suma de 60 lei, 3 doze conținând 0,17 grame de heroină, a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc.

În sarcina inculpatului I.M. s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2564 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sector 5, definitivă prin decizia penală nr. 779 din 18 august 2005 a Tribunalului București, în baza art. 215, art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul I.M., critica sa vizând netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, considerând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de fapta comisă și de datele sale personale.

Prin decizia penală nr. 230 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția I p enală, a admis apelul declarat de inculpatul I.M. împotriva sentinței penale nr. 365 din 19 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat în parte, sentința și în fond a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare a reținerii art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. a) C. pen. A înlăturat mențiunea referitoare la confiscarea de la inculpat a sumei de 160 lei, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția de la 18 ianuarie 2010 la zi. Instanța de apel a avut în vedere poziția sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, și a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

în favoarea inculpatului, și a redus pedeapsa sub limita minimului special. De asemenea, a constatat nelegal procedeul instanței de fond sub aspectul confiscării sumei de 160 lei, întrucât nu a fost administrată nici o dovadă din care să rezulte că suma de 160 lei ar fi provenit din vânzarea de droguri. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S. și a solicitat în temeiul casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, ori a unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor ori să influențeze soluția procesului, respectiv nu a avut în vedere declarația martorului I.S.

aflată la fila 52 dosarul instanței de apel, scrisoarea medicala, adeverința medicala si referatul de evaluare întocmit în cauză. în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) din si art. 74 alin. (2) C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul I.M. este nefondat pentru următoarele considerente. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc.

pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o corespunzătoare încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat. Fapta inculpatului I.M. constând în aceea că la data de 18 ianuarie 2010 a vândut martorului G.B. 3 doze, conținând 0,17 grame heroină pentru suma de 60 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Chiar în declarația inculpatului dată în fața instanței de fond la fila 10 din dosar acesta declară „recunosc infracțiunea pentru care sunt cercetat în sensul cape data de 18 ianuarie 2010 i-am vândut numitului G.B.

3 doze de heroină pentru suma de 60 lei, astfel Înalta Curte constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză cât și declarația de recunoaștere a inculpatului. Cu privire la cazul de casare invocat prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, respectiv nu a avut în vedere declarația martorului I.S.

aflată la fila 52 dosarul instanței de apel, scrisoarea medicala, adeverința medicala si referatul de evaluare întocmit în cauză, Înalta Curte constată că martorul I.S. este martor în circumstanțiere, iar instanța de apel prin decizia pronunțată a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicată inculpatului. De asemenea, instanța de fond și instanța de apel au dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat probe sau cereri esențiale în fata instanței de fond și nici în fata instanței de apel, și totodată că, acestea ar fi fost respinse de către instanță sau nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe administrate sau cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturilor acestora sau să influențeze soluția procesului.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța apel prin hotărârea pronunțate a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., și a dispus aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată fiind sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, s-a avut în vedere si faptul că inculpatul este recidivist, fiind reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în sensul că acesta prin sentința penală nr. 2564 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin decizia penală nr. 779 din 18 august 2005 a Tribunalului București, în baza art. 215, art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai a fost condamnat la pedeapsa 4 ani închisoare.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate. Instanța de apel, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, cantitatea de droguri traficată destul de redusă, cât și starea de recidivă a acestuia. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului I.M., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2010 la 10 mai 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 230 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2010 la 10 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2011.