ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1893/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1893/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 19 mai 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul I.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă

de 3ani, după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția

inculpatului de la 18 ianuarie 2010, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen.

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 pct. 2 din Legea 143/2000 a fost

confiscată de la inculpat suma de 160 lei obținută din vânzarea de droguri și

s-a constatat că proba de 0,17 grame heroină a fost consumată cu ocazia

determinărilor, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 916604 din 18 ianuarie 2010.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanță a reținut

că la data de 08 ianuarie 2010, organele de poliție s-au sesizat cu privire la

faptul că numitul "M.T." vinde heroină în zona sector 5.

A fost identificat martorul G.B., consumator de

droguri, care a precizat că își procură heroina necesară consumului de la „M.T.

" cu suma de 20 lei pe doză.

Martorul G.B. a formulat un denunț, în baza art. 15

din Legea 143/2000, față de „M.T." pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

143/2000 și a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în

vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a celui denunțat. „ M.T."

a fost identificat în persoana inculpatului I.M.

În data de 18 ianuarie 2010, în baza ordonanței de

delegare dispusă de procuror, organele de poliție, au procedat, în prezența

martorului asistent D.C.I., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează

suma de 60 lei ce urma a fi folosită de martorul denunțător G.B. la cumpărarea,

sub supravegherea organelor de poliție, a 3 doze de heroină de la cel denunțat,

fiind tratate cu praf fluorescent.

Denunțătorul G.B. a fost percheziționat de către

lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.I. asupra sa nefiind

găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte

bunuri sau valori interzise la deținere.

După efectuarea percheziției, i s-a înmânat

martorului denunțător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost

consemnate într-un proces verbal pentru a cumpăra trei doze de heroină de la

inculpatul I.M.

Organele de poliție împreună cu martorul denunțător G.B.,

s-au deplasat în zona sector 5.

Martorul G.B. s-a deplasat singur pe str. fiind

supravegheat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent și

a intrat în scara 2 a blocului 35 , apoi a intrat în apartamentul 129 unde

locuiește inculpatul I.M. zis „M.T.".

Potrivit declarațiilor martorului denunțător G.B. au

rezultat următoarele:

In locuința respectivă formată dintr-o cameră se afla

inculpatul I.M., soția acestuia I.A. și fiul lor I.R., care dormea.

Martorul G.B. i-a cerut inculpatului 3 doze de

heroină dându-i acestuia suma de 60 lei formată din bancnote ale căror serii

erau consemnate în procesul verbal întocmit anterior de organele de poliție.

Inculpatul a pus banii primiți în buzunarul din

partea dreaptă a bluzei de pijama pe care o purta și i-a remis martorului

denunțător 3 doze de heroină, pe care le-a luat din dintr-o folie de la un

pachet de țigări ce conținea circa 12-13 alte doze de heroină.

După încheierea tranzacției, martorul G.B. a revenit

la lucrătorii de poliție care supravegheau locul și le-a predat cele 3 doze de

heroină cumpărate de la inculpatul I.M., doze care au fost introduse într-un

plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare.

Martorul G.B. a fost din nou percheziționat de către

lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.I. asupra sa nefiind

găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte

bunuri sau valori interzise la deținere.

În baza autorizației 12 din 12 ianuarie 2009 emisă de

Tribunalul București, organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară

la adresa din București, sector 5 unde locuiește fără forme legale inculpatul I.M.

In locuința respectivă au fost identificați numiții I.A.

și I.R. care stăteau pe pat precum și inculpatul I.M. care se afla în baie

încercând să ascundă ceva în conducta vasului de WC, la percheziția domiciliară

participând și martorul D.C.I.

Asupra inculpatului I.M. s-a găsit, în buzunarul din

partea dreaptă a bluzei de pijama pe care o purta suma de 220 lei printre care

se aflau 3 bancnote ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul

verbal întocmit de organele de poliție și care formau suma de 60 lei. Palmele

inculpatului I.M. au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă,

constatându-se prezența de urme de praf galben fluorescent existent și pe

bancnotele sumei de 60 lei.

În camera unde au fost găsiți I.A. și I.R. s-a găsit,

într-un dulap cu haine, suma de 440 lei care a fost ridicată în vederea

continuării cercetărilor.

Analizând declarația inculpatului dată în ambele faze

de cercetare penală, Tribunalul a constatat că acesta a recunoscut comiterea

faptei reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, declarație ce se

coroborează și cu celelalte mijloace probatorii, respectiv, cu declarațiile

martorilor D.C., G.B. si I.A. precum și cu procesele verbale de prindere în

flagrant, de percheziție corporală si de percheziție domiciliară.

In acest sens, fapta inculpatului I.M. care la data

18 ianuarie 2010, a vândut martorului denunțător G.B. cu suma de 60 lei, 3 doze

conținând 0,17 grame de heroină, a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc.

În sarcina inculpatului I.M. s-au reținut dispozițiile

art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că acesta a fost condamnat prin

sentința penală nr. 2564 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sector 5, definitivă

prin decizia penală nr. 779 din 18 august 2005 a Tribunalului București, în

baza art. 215, art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de

criteriile generale

prev.

de

art. 72 C. pen.,

apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin

executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul I.M.,

critica sa vizând netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, considerând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de fapta

comisă și de datele sale personale.

Prin decizia penală nr. 230 din 3 noiembrie 2010

Curtea de Apel București, secția

I p

enală, a admis apelul declarat

de inculpatul I.M. împotriva sentinței penale nr. 365 din 19 mai 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat în

parte, sentința și în fond a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani

închisoare la 7 ani închisoare, urmare a reținerii art. 74 lit. c) raportat la

art. 76 lit. a) C. pen.

A înlăturat mențiunea referitoare la confiscarea de

la inculpat a sumei de 160 lei, a menținut starea de arest a inculpatului și a

dedus detenția de la 18 ianuarie 2010 la zi.

Instanța de apel a avut în vedere poziția sinceră a

inculpatului pe tot parcursul procesului penal, și a reținut circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului, și a

redus pedeapsa sub limita minimului special. De asemenea, a constatat nelegal

procedeul instanței de fond sub aspectul confiscării sumei de 160 lei, întrucât

nu a fost administrată nici o dovadă din care să rezulte că suma de 160 lei ar

fi provenit din vânzarea de droguri.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul I.S. și a solicitat în temeiul casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. achitarea inculpatului in temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În temeiul

cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. a solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat

cu privire la unele probe administrate, ori a unor cereri esențiale pentru

părți de natură să garanteze drepturile lor ori să influențeze soluția

procesului, respectiv nu a avut în vedere declarația martorului I.S. aflată la

fila 52 dosarul instanței de apel, scrisoarea medicala, adeverința medicala si

referatul de evaluare întocmit în cauză. în temeiul cazului de casare prevăzut

de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei prin

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) din si art. 74 alin. (2) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de

casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor

art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art.

385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul I.M.

este nefondat pentru următoarele considerente.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corect,

pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o corespunzătoare

încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat.

Fapta inculpatului I.M. constând în aceea că la data

de 18 ianuarie 2010 a vândut martorului G.B. 3 doze, conținând 0,17 grame

heroină pentru suma de 60 lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Chiar în declarația inculpatului dată în fața

instanței de fond la fila 10 din dosar acesta declară „recunosc infracțiunea

pentru care sunt cercetat în sensul cape data de 18 ianuarie 2010 i-am vândut

numitului G.B. 3 doze de heroină pentru suma de 60 lei, astfel Înalta Curte

constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului astfel cum a fost

solicitată de apărare, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, având în vedere întreg materialul probator administrat în

cauză cât și declarația de recunoaștere a inculpatului.

Cu privire la cazul de casare invocat prevăzut de

art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare,

întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate,

respectiv nu a avut în vedere declarația martorului I.S. aflată la fila 52

dosarul instanței de apel, scrisoarea medicala, adeverința medicala si

referatul de evaluare întocmit în cauză, Înalta Curte constată că martorul I.S.

este martor în circumstanțiere, iar instanța de apel prin decizia pronunțată a

reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. cu

consecința reducerii pedepsei aplicată inculpatului.

De asemenea, instanța de fond și instanța de apel au

dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat

probe sau cereri esențiale în fata instanței de fond și nici în fata instanței

de apel, și totodată că, acestea ar fi fost respinse de către instanță sau nu

s-ar fi pronunțat asupra unor probe administrate sau cereri esențiale pentru

părți de natură să garanteze drepturilor acestora sau să influențeze soluția

procesului.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce

a fost aplicată inculpatului, instanța de fond și instanța de apel au avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru

realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele

de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social

al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Instanța apel prin hotărârea pronunțate a reținut

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., și a dispus

aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată fiind sub minimul

special prevăzut de lege. De asemenea, s-a avut în vedere si faptul că

inculpatul este recidivist, fiind reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37

lit. b) C. pen., în sensul că acesta prin sentința penală nr. 2564 din 30 iunie

2005 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin decizia penală nr. 779 din 18

august 2005 a Tribunalului București, în baza art. 215, art. 291, art. 292 și

art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai a fost

condamnat la pedeapsa 4 ani închisoare.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a

analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a fost individualizată,

față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale

de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus

menționate.

Instanța de apel, la individualizarea pedepsei, a

avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului

penal, cantitatea de droguri traficată destul de redusă, cât și starea de

recidivă a acestuia.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum

și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de

către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului I.M.,

potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă

timpul reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2010 la 10 mai 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 230 din 3 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2010 la 10 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.500

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2011.