ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2012

Asupra recursului de

fa

ță;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 28 mai

2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită

cu soluționarea apelurilor declarate printre alții, de inculpatul L.C. împotriva

sentinței penale nr. 76 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava,

în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., a

constatat că măsura arestării

preventive a

inculpatului este legală și temeinică, măsură pe care a

menținut-o.

S-au

re

ținut, în esență, următoarele:

Potrivit

art. 300

2

C. proc. pen.

, în cauzele în care

inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării

preventive,

procedând potrivit

art. 160

b

C. proc. pen.

Conform

art.

160

b

alin.

(3) teza I C. proc. pen.

,

în cazul în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea

preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Urmare a interpret

ării și analizării pe

larg a probelor efectuate până în prezent, instanța de apel a constatat că

există probe de săvârșire, de către inculpații L.C., P.F.D., S.I.I., C.V.I. și

N.A., a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în stare de arest

preventiv și ulterior condamnați de prima instanță.

C

ât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe

care

lăsarea inculpatului L.C. în libertate îl prezintă,

acesta

este

dat în cauză și subzistă și în prezent, îndeplinită fiind astfel

cerința prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen.

Acesta

este relevat at

ât

de natura faptelor, modalitatea de comitere a acestora, respectiv prin

exercitarea unor acte de o

violență extremă

asupra victimei în scopul de a obține în mod injust

importante foloase

materiale, precum și de rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn.

Faptele

de care inculpatul este acuzat a presupus o organizare prealabil

ă, cu scopul

obținerii unor beneficii substanțiale pe căi nelegale, creând un larg impact

negativ și o stare de temere în rândul comunității.

S-a

re

ținut

că opinia publică a fost în mod deosebit afectată de gravitatea faptelor

comise, de modul de desfășurare a întregii activități infracționale, de numărul

mare de persoane implicate și de

organizarea

întregii

structuri, toate aceste elemente creând în rândul

populației un

puternic sentiment de insecuritate, care reclamă măsuri eficiente din partea

organelor abilitate atâta timp cât el subzistă.

Perioada

de timp scurs

ă de la data luării acestei măsuri nu a

fost suficientă

pentru a diminua până la stingere tulburarea cauzată în rândul societății

civile, prin faptele săvârșite, subzistând astfel pericolul concret pentru

ordinea publică pe care lăsarea în libertate (chiar și în condițiile

interzicerii dreptului de a părăsi țara/localitatea) l-ar prezenta.

S-a

mai re

ținut

că există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de

nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și

justifică o detenție provizorie a inculpatului, fiind dat astfel în cauză

temeiul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Subzist

ând astfel cumulativ

cerințele prevăzute de art. 143, 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului L.C.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul L.C.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea lucr

ărilor

și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod corect

instanța de apel și există temeiuri noi care justifică și impun în continuare

privarea de libertate.

În

cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii

arestării preventive a inculpatului, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de

textul de lege:

inculpatul a săvârșit

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Examin

ând lucrările și

actele dosarului, se constată că, în raport de modul concret în care inculpatul

a conceput și realizat infracțiunile de complicitate la tâlhărie, constituire a

unui grup

infracțional organizat și

deținere fără drept de droguri de risc, cu un grad deosebit de ridicat de

pericol social, pentru săvârșirea cărora a

fost condamnat de instanța de

fond la pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, lăsarea acestuia în libertate

ar putea crea riscul ca inculpatul să repete asemenea fapte și că, deci, se

impune

menținerea măsurii preventive pentru

buna desfășurare a procesului

penal.

Pe de alt

ă parte, natura,

amploarea și modalitatea de

comitere a infrac

țiunilor sus-menționate (inculpații au

constituit un grup infracțional organizat, începând cu luna iulie 2009, în

vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, acționând în condiții de violență

extremă, determinând o puternică stare de insecuritate socială, reținându-se că

în perioada 1997-2009 au săvârșit mai multe

infracțiuni

de tâlhărie, inculpatul L. fiind unul dintre coordonatorii

grupului)

relevă nu doar o periculozitate infracțională dată și de perseverența acestuia,

dar și una socială care impun o reacție fermă, deoarece lăsarea în libertate ar

putea crea riscul ca acesta să repete asemenea fapte și ar induce un sentiment

de insecuritate în ordinea publică.

A

șa fiind, temeiurile care au stat inițial la baza luării

măsurii

arestării

preventive nu s-au schimbat, neimpunându-se înlocuirea

măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate, iar condamnarea

acestuia

în primă instanță, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care

subzistă în favoarea inculpatului, oferă indicii cu privire la vinovăția

acestuia și constituie un temei care justifică în continuare privarea de

libertate.

Pe

de alt

ă

parte, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de

natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților

care au acționat ca o structură organizată, precum și de numărul mare de părți,

simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce

principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea

Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât

aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a

părților

și durata procedurilor în fața instanței.

Totodat

ă, în raport de

gravitatea concretă a infracțiunilor

reținută

în sarcina inculpatului și de necesitatea bunei desfășurări a

judecății

în faza căii de atac a apelului, se constată că menținerea măsurii arestării

preventive este justificată, întrucât prin lăsarea inculpatului în libertate

s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru

aceste considerente, urmeaz

ă ca recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva

încheierii din 28 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat L.C.

împotriva încheierii

din 28 mai 2012 a

Cur

ții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

12448/86/2011.

Oblig

ă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iunie 2012.