Decizia nr. 1800/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României Prin Hotărârea nr. 25 din 27 mai 2010, dată în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a respins, ca nefondată, contestația formulată de R.S., în calitate de reprezentant legal al Asociației „Ț.", cu consecința menținerii Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 9 din 22 martie 2010, prin care s-a dispus respingerea cererii de autorizare a Cooperativei de Credit și Garantare „A.Ț.". Pentru a hotărî astfel, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Banca Națională a României cu nr. 28590 din 02 decembrie 2009, Asociația „Ț.", prin R.S., în calitate de împuternicit, a solicitat autorizarea Cooperativei de Credit și Garantare „A.Ț.", cu sediul în comuna Mătăsaru, satul Tețcoiu, jud. Dâmbovița, atașând contestației Adresa Băncii Naționale a României din 21 aprilie 2010 și hotărârea contestată. În susținerea cererii se arată că aceasta este întemeiată pe dispozițiile „art. 58 și 59 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe" și că au fost anexate următoarele documente: proiectul actului constitutiv; actul constitutiv și statutul Asociației „Ț."; încheierea Judecătoriei Găiești privind înscrierea Asociației „Ț." în Registrul asociațiilor și fundațiilor; certificatul de înscriere a Asociației „Ț." în registrul special; autorizația de funcționare eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă al județului Dâmbovița; Avizul Guvernului României - Autoritatea Națională pentru Rromi din 25 mai 2005 prin care asociația este declarată de utilitate publică; certificat de înregistrare fiscală; Adeverința din 24 martie 2004 eliberată de A.N.P.C., Direcția pentru metale prețioase și pietre prețioase privind autorizarea Asociației „Ț." pentru intermedierea de operațiuni cu monede din metale prețioase și aliaje ale acestora, ca activitate permanentă; raport de expertiză tehnică privind stabilirea valorii monedelor, aurului și argintului deținut de Asociația „Ț." la nivelul anului 2000. În activitatea de instrumentare a cauzei s-a constat faptul că, dintre documentele enumerate în cererea de autorizare a fost anexat cererii doar proiectul actului constitutiv. Prin Adresa din 18 decembrie 2009, Direcția Reglementare și Autorizare a comunicat reprezentantului Asociației „Ț.", punctual, deficiențele de fond și de formă ale cererii de autorizare, față de dispozițiile imperative ale art. 336 și urm. din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 22/2007, cu modificările și completările următoare, cum ar fi: - organizațiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza și funcționa doar sub forma cooperativelor de credit și a casei centrale la care acestea sunt afiliate; afilierea la o casă centrală este obligatorie; o casă centrală se constituie prin asocierea a cel puțin 30 de cooperative de credit fondatoare (potrivit dispozițiilor art. 336, art. 369 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006); - cooperativele de credit care se constituie și se afiliază la o casă centrală deja autorizată pot fi autorizate de către Banca Națională a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de respectiva casă centrală, caz în care cererea de autorizare este formulată de către casa centrală, fiind însoțită de documentația prevăzută la art. 53 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe (potrivit dispozițiilor art. 338 din O.U.G. nr. 99/2006); - cooperativele de credit care se constituie simultan cu casa centrală se autorizează în mod colectiv, documentația fiind cea expres prevăzută la art. 57 - 59 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007; - cererea de autorizare se referă la o singură cooperativă de credit, contrar prevederilor din anexa nr. 7 și nr. 7a) la Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007; - cererea nu este semnată de persoana/persoanele împuternicite prin procură sau delegație avocațială, la nivelul fiecărei cooperative de credit, de membrii cooperatori fondatori, contrar prevederilor art. 57 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007; - pentru cooperativele de credit ce trebuie să se constituie simultan cu casa centrală nu au fost transmise: angajamentul de afiliere, sub semnătura persoanelor nominalizate să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a cooperativei de credit; procura semnată de membrii cooperatori ai cooperativelor fondatoare privind reprezentantul ales în relația cu Banca Națională a României (conform dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007); proiectul actului constitutiv; lista cuprinzând membrii cooperatori; indicarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, cu specificarea vecinătăților; identitatea persoanelor desemnate să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a cooperativei de credit însoțită de chestionar, certificatul de cazier judiciar, curriculum vitae, declarație pe proprie răspundere privind incompatibilitatea; - pentru casa centrală nu a fost transmisă documentația legală (conform dispozițiilor art. 59 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007): proiectul actului constitutiv; lista cooperativelor de credit ce se vor afilia; lista persoanelor nominalizate să asigure responsabilități de administrare și/sau conducere a cooperativei de credit, precum și copie a actului de identitate, curriculum vitae, certificat de cazier judiciar, chestionarul - anexa nr. 4 semnat și datat de persoana chestionată, declarație pe proprie răspundere; proiectul actului constitutiv-cadru; planul de activitate însușit de persoanele desemnate să exercite iresponsabilități de administrare și/sau conducere în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului casei centrale. Prin aceeași adresă, Direcția Reglementare și Autorizare a recomandat reanalizarea proiectului propus, cu menționarea termenului legal în care trebuie remisă spre analiză documentația completă în susținerea cererii de autorizare, în conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns și nu a fost depus nici un document în completarea cererii de autorizare inițial formulate. Prin urmare, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a reținut că afirmația contestatorului, cum că lipsurile cererii nu sunt reale, este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 99/2006: „(1) Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei instituții de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituției de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin (2). (2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii Banca Națională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii de îndată a acestora." Față de momentul înregistrării cererii, 2 decembrie 2009, termenul de 4 luni prevăzut pentru instrumentarea cauzei se împlinea la data de 2 aprilie 2010, termen în care Banca Națională a României trebuia să se pronunțe cu privire la cererea de autorizare formulată. Având în vedere faptul că până la data de 22 martie 2010 nu a fost depus niciun alt document dintre cele solicitate expres atât prin Scrisoarea din 18 decembrie 2009, cât și în urma discuției purtate la data de 2 februarie 2010, la sediul Băncii Naționale a României, între reprezentantul asociației, R.S. și reprezentanții Direcției Reglementare și Autorizare, cererea de autorizare a fost respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 99/2006, întrucât „documentația prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în materie". Cât privește susținerea contestatorului, în sensul că motivele invocate în hotărârea atacată nu sunt aplicabile în speță deoarece Ț. (rromii) au propriile legi, această apărare a fost înlăturată întrucât, potrivit prevederilor art. 16 din Constituția României: „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”. Pe de altă parte, Constituția României a consacrat la art. 4 alin. (2) principiul unității poporului și egalității între cetățeni, România fiind patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. Prin urmare, într-un stat unitar, toți cetățenii, indiferent de apartenență etnică, trebuie să respecte și să se supună actelor normative în vigoare. Totodată, așa-zisele „legi" ale cetățenilor de origine rromă, în măsura în care acestea există, au doar o valoare cutumiară (reprezintă obiceiuri, creații naturale, incluse în tradiția comunității, arhetipuri culturale ce însoțesc viața socială), nu îmbracă forma unor acte juridice, nu sunt legiferate instituțional, nefiind adoptate de organul legiuitor consacrat prin Constituția țării, astfel încât ele nu reprezenta izvor de drept. Față de toate aceste considerente, întrucât în cauză nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica situația de fapt ce a stat la baza adoptării hotărârii, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a respins contestația, ca fiind nefondată, cu consecința menținerii Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 9 din 22 martie 2010 prin care s-a dispus respingerea cererii de autorizare a Cooperativei de Credit și Garantare „A.Ț.".

Recursul declarat de Asociația „Ț.” Împotriva Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, considerând-o netemeinică și nelegală, în temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, a declarat recurs R.S., în calitate de reprezentant al Asociației „Ț.". În memoriul de recurs reprezentantul asociației a arătat că se impune anularea Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de conducere al Băncii Naționale a României care este abuzivă întrucât ignoră faptul că Ț. au propriile legi și nu trebuie să se supună Regulamentului Băncii Naționale a României.

Apărările formulate de Banca Națională a României Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, intimata a arătat că atât cererea de autorizare, cât și contestația administrativă au fost respinse întrucât documentația prezentată a fost incompletă și, în pofida solicitării exprese de atașare a unor înscrisuri, potrivit art. 336 și urm. din O.U.G. nr. 99/2006, recurenta nu s-a conformat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prin recursul de față, exercitat în condițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, recurenta Asociația „Ț.” formulează un unic motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prin care i s-a respins contestația împotriva Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 9 din 22 martie 2010, de respingere a cererii de autorizare a Cooperativei de Credit și Garantare „A.Ț.” și anume, ignorarea legilor proprii ale acestei etnii. Acest motiv, vădit nefondat, a fost formulat și în etapa administrativă de contestare a Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 9 din 22 martie 2010, iar argumentele expuse de intimată și prezentate la pct. 1 din decizie sunt însușite și de Înalta Curte. Într-adevăr, în România, toți cetățenii, indiferent de apartenența etnică, trebuie să se supună cadrului normativ în vigoare, această concluzie reieșind din coroborarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 și art. 4 alin. (2), reproduse în cele ce preced. De altfel susținerea recurentei nu este adecvată și dintr-o altă perspectivă: cererea de autorizare a Cooperativei de Credit și Garantare „A.Ț.”, înregistrată la Cabinetul Guvernatorului Băncii Naționale a României sub nr. 1584 din 5 decembrie 2009 a fost fundamentată tocmai pe dispozițiile art. 58 și 59 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, a căror incidență este contestată de aceeași recurentă.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 4 din decizie, în temeiul art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 se va respinge recursul de față ca nefondat.