ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4854/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul B.V. a chemat în judecată Baroul Iași prin Consiliul Baroului și Uniunea Națională a Barourilor din România prin Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, solicitând obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de a fi primit în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen, și de a-i emite decizie de admitere în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen și înscrierea în tabloul avocaților definitivi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a parcurs procedura prealabilă cu ambii pârâți, însă nu a primit nici un răspuns din partea pârâților, ceea ce echivalează în opinia sa cu un exces de putere, având în vedere că documentația anexată nu a fost contestată, iar cu toate acestea nu i-a fost recunoscut dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin Sentința nr. 31 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România prin Consiliul Uniunii, respingând acțiunea reclamantului față de această pârâtă și a disjuns judecata acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Baroul Iași prin Consiliul Baroului, declinând cauza în favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că soluționarea cererii ce formează obiectul acțiunii este de competența exclusivă a Baroului Iași, conform art. 53 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 551/1995.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că, în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze cererea reclamantului B.V., în contradictoriu cu Baroul Iași, este Tribunalul București, întrucât Baroul Iași este o instituție de nivel local, ce are în competență emiterea unui act administrativ în soluționarea cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul B.V. criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Barourilor din România și admiterii cererii de obligare a pârâților la recunoașterea dreptului său de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, în subsidiar solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iași pentru continuarea judecății pe fond, în contradictoriu cu pârâții din proces, astfel cum a fost formulată.

În susținerea motivelor de recurs s-a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât deși s-a apreciat în considerentele hotărârii că pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România are doar atribuția consacrată de art. 63 lit. o din Legea nr. 51/1995, se apreciază în același timp că nu ar avea și competență de soluționare a petițiilor privind emiterea vreunei decizii privind soluționarea de către barou a unei cereri. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, interpretarea greșită fiind dată de împrejurarea că nu s-a luat în considerare de către instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 Printr-un ultim motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost învestit în mod legal cu cererea de a recunoaște reclamantului B.V. dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Sentința instanței de fond este criticată și sub aspectul disjungerii judecării acțiunii cu privire la Baroul București și de declinare în favoarea Tribunalului București, având în vedere că Baroul Iași prin Consiliul Baroului este co-pârât cu Uniunea Națională a Barourilor din România. Concluzionând, recurentul-reclamant B.V.

reiterează motivele invocate în fața instanței de fond în susținerea cererii sale de obligare a pârâților la recunoașterea dreptului său de a fi primit în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de recunoaștere a dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere formulată de către reclamantul B.V. în temeiul art. 16 din Legea nr. 51/1995.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, astfel cum era în vigoare la data formulării acțiunii „Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului", iar conform art. 53 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 51/1995 „Consiliul Baroului verifică și constată îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen. Prezentul litigiu poartă, în esență, asupra soluționării cererii reclamantului formulată în temeiul art. 16 din Legea nr. 51/1995, și anume recunoașterea dreptului reclamantului B.V. de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Înalta Curte arată că, într-un litigiu, calitatea procesuală pasivă este determinată de calitatea de titular al obligației dedusă judecății, de persoana căreia i se poate pretinde o anumită conduită în sensul realizării drepturilor reclamantului și care poate fi obligată, în mod direct, în acest sens, prin hotărâre judecătorească. Or, în prezenta cauză, obligația de emitere a unei decizii de admitere/respingere în profesia de avocat îi revine, în mod direct și nemijlocit, conform art. 53 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995, Consiliului Baroului Iași.

Conform art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995, Uniunea Națională a Barourilor din România „verifică legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie date de către consiliile barourilor, la cererea persoanei interesate.„ Ca atare, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România nu are nici o competență în aprobarea cererii reclamantului de primire în profesia de avocat și de înscriere în Tabloul avocaților definitivi, doar Consiliul Baroului Iași având o astfel de competență. Prin urmare, în mod corect, a constatat instanța de fond că pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că în cauză nu a fost emisă o decizie de admitere sau de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a cărei legalitate să fie supusă controlului Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Recurentul a criticat neîntemeiat hotărârea primei instanțe și sub aspectul disjungerii judecății acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Baroul Iași și declinării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, întrucât în mod temeinic și legal a reținut prima instanță incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența materială de primă instanță în funcție de rangul autorității.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (...)". Pentru aceste motive, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere rangul local al Consiliului Baroului Iași, se constată că în mod legal Curtea de apel a reținut că revine Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei de față, ca primă instanță.

Dată fiind modalitatea de soluționare a recursului, de menținere a soluției instanței de fond în sensul declinării competenței soluționării cauzei la Tribunalul Iași, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor vizând netemeinicia hotărârii atacate, instanța competentă urmând a avea în vedere criticile formulate pe acest aspect cu ocazia soluționării cererii reclamantului. Pentru considerentele expuse, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge prezentul recurs ca nefondat. În baza prevederilor art. 274 și art. 316 C. proc.

civ., se va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de B.V. împotriva Sentinței nr. 31 din data de 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.