ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4854/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, reclamantul B.V. a chemat în judecată Baroul Iași prin Consiliul

Baroului și Uniunea Națională a Barourilor din România prin Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România, solicitând obligarea pârâților la

recunoașterea dreptului său de a fi primit în cadrul profesiei de avocat cu

scutire de examen, și de a-i emite decizie de admitere în cadrul profesiei de

avocat cu scutire de examen și înscrierea în tabloul avocaților definitivi.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a parcurs procedura prealabilă cu ambii

pârâți, însă nu a primit nici un răspuns din partea pârâților, ceea ce

echivalează în opinia sa cu un exces de putere, având în vedere că documentația

anexată nu a fost contestată, iar cu toate acestea nu i-a fost recunoscut

dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin Sentința nr. 31

din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România prin

Consiliul Uniunii, respingând acțiunea reclamantului față de această pârâtă și

a disjuns judecata acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Baroul

Iași prin Consiliul Baroului, declinând cauza în favoarea Tribunalului Iași, ca

primă instanță de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în esență că pârâta Uniunea

Națională a Barourilor din România nu are calitate procesuală pasivă în cauză,

având în vedere că soluționarea cererii ce formează obiectul acțiunii este de

competența exclusivă a Baroului Iași, conform art. 53 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 551/1995.

Concluzionând,

instanța de fond a reținut că, în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004,

instanța competentă să soluționeze cererea reclamantului B.V., în

contradictoriu cu Baroul Iași, este Tribunalul București, întrucât Baroul Iași

este o instituție de nivel local, ce are în competență emiterea unui act

administrativ în soluționarea cererii reclamantului de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul B.V. criticând soluția pronunțată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a

Barourilor din România și admiterii cererii de obligare a pârâților la

recunoașterea dreptului său de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen, în subsidiar solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Iași pentru continuarea judecății pe fond, în

contradictoriu cu pârâții din proces, astfel cum a fost formulată.

În susținerea

motivelor de recurs s-a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât deși s-a apreciat în

considerentele hotărârii că pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România

are doar atribuția consacrată de art. 63 lit. o din Legea nr. 51/1995, se

apreciază în același timp că nu ar avea și competență de soluționare a

petițiilor privind emiterea vreunei decizii privind soluționarea de către barou

a unei cereri.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a

fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării greșite a

actului juridic dedus judecății, interpretarea greșită fiind dată de

împrejurarea că nu s-a luat în considerare de către instanța de fond

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004

Printr-un ultim motiv

de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită

de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost învestit în mod legal cu

cererea de a recunoaște reclamantului B.V. dreptul de a fi primit în profesia

de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

554/2004.

Sentința instanței de

fond este criticată și sub aspectul disjungerii judecării acțiunii cu privire

la Baroul București și de declinare în favoarea Tribunalului București, având

în vedere că Baroul Iași prin Consiliul Baroului este co-pârât cu Uniunea

Națională a Barourilor din România.

Concluzionând,

recurentul-reclamant B.V. reiterează motivele invocate în fața instanței de

fond în susținerea cererii sale de obligare a pârâților la recunoașterea dreptului

său de a fi primit în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect

cererea de recunoaștere a dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen, cerere formulată de către reclamantul B.V. în temeiul art.

16 din Legea nr. 51/1995.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, astfel cum era în

vigoare la data formulării acțiunii „Primirea în profesie se obține pe baza

unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale

statutului", iar conform art. 53 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 51/1995

„Consiliul Baroului verifică și constată îndeplinirea condițiilor legale ale

cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie cu examen sau

cu scutire de examen.

Prezentul litigiu

poartă, în esență, asupra soluționării cererii reclamantului formulată în

temeiul art. 16 din Legea nr. 51/1995, și anume recunoașterea dreptului

reclamantului B.V. de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Înalta Curte arată

că, într-un litigiu, calitatea procesuală pasivă este determinată de calitatea

de titular al obligației dedusă judecății, de persoana căreia i se poate

pretinde o anumită conduită în sensul realizării drepturilor reclamantului și

care poate fi obligată, în mod direct, în acest sens, prin hotărâre

judecătorească.

Or, în prezenta

cauză, obligația de emitere a unei decizii de admitere/respingere în profesia

de avocat îi revine, în mod direct și nemijlocit, conform art. 53 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 51/1995, Consiliului Baroului Iași.

Conform art. 63 lit.

o) din Legea nr. 51/1995, Uniunea Națională a Barourilor din România „verifică

legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie date de către

consiliile barourilor, la cererea persoanei interesate.„

Ca atare, Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România nu are nici o competență în

aprobarea cererii reclamantului de primire în profesia de avocat și de

înscriere în Tabloul avocaților definitivi, doar Consiliul Baroului Iași având o

astfel de competență.

Prin urmare, în mod

corect, a constatat instanța de fond că pârâta Uniunea Națională a Barourilor

din România nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că în

cauză nu a fost emisă o decizie de admitere sau de respingere a cererii de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a cărei legalitate să fie

supusă controlului Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Recurentul a criticat

neîntemeiat hotărârea primei instanțe și sub aspectul disjungerii judecății

acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Baroul Iași și declinării cauzei în

favoarea Tribunalului Iași, întrucât în mod temeinic și legal a reținut prima

instanță incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 care stabilesc competența materială de primă instanță în funcție de

rangul autorității.

Astfel, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în

fond de către tribunalele administrativ-fiscale (...)".

Pentru aceste motive,

față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere rangul local al

Consiliului Baroului Iași, se constată că în mod legal Curtea de apel a reținut

că revine Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal

competența de soluționare a cauzei de față, ca primă instanță.

Dată fiind

modalitatea de soluționare a recursului, de menținere a soluției instanței de

fond în sensul declinării competenței soluționării cauzei la Tribunalul Iași,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor vizând

netemeinicia hotărârii atacate, instanța competentă urmând a avea în vedere

criticile formulate pe acest aspect cu ocazia soluționării cererii

reclamantului.

Pentru considerentele

expuse, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

În baza prevederilor

art. 274 și art. 316 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentului la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON către intimata Uniunea

Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.V. împotriva Sentinței nr. 31 din data de 24 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Națională

a Barourilor din România.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.