ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 503 din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Pentru Restituirea și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 13072/FFCC/2008 aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În acest sens, a constatat că din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamanta ar fi formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, și nici nu a solicitat încuviințarea participării la evaluare a unui evaluator ales și remunerat de acesta, astfel că, pârâta Comisia Centrală constatând că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de evaluare, a dispus în ședința din data de 17 decembrie 2008, aprobarea acestui raport și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 6371/FF din 18 decembrie 2008 (fila 53). Instanța a reținut și împrejurarea că la data formulării prezentei acțiuni, decizia reprezentând titlu de despăgubire era emisă, motiv pentru care a apreciat că susținerile reclamantei vizând subevaluarea terenului pot fi analizate doar în cadrul unei contestații formulată împotriva deciziei, conform dispozițiilor art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., s-a reținut temeinicia acesteia în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1068/2007 coroborate cu art. 2 lit. f 1 ) din H.G. nr. 240/2006, în sensul că pârâta A.N.R.P. are atribuții de coordonare și control al aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta F.B., criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului formulat, recurenta reclamantă a susținut, în esență că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, prin care a contestat decizia emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Consideră recurenta că la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond nu a avut în vedere actele depus de către aceasta și a apreciat în mod greșit că terenul în suprafață de 1,01 ha, situat în comuna Vadastra a fost corect evaluat. Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând, în esență, că decizia privind acordarea despăgubirilor a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 16 al Legii nr. 247/2005 și punctul 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv”, raportul de evaluare al evaluatorului desemnat se comunică atât Comisiei Centrale cât și persoanelor îndreptățite, care au posibilitatea de a formula obiecțiuni la care evaluatorul este obligat să răspundă, acestea fiind înaintate și Comisiei, raportul urmând a fi aprobat și ulterior urmează a fi emisă decizia privind cuantumul despăgubirilor.

În speță, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, valoarea despăgubirilor acordate s-a stabilit în conformitate cu raportul de evaluare, valoarea suprafeței de teren de 1,01 ha fiind stabilită cu respectarea standardelor internaționale și în conformitate cu adresa primăriei comunei Vădastra, județul Olt, pe raza căreia se află terenul respectiv. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la faptul că a înaintat memorii diferitelor autorități fiind nemulțumită de valoare despăgubirilor acordate, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât demersurile efectuate nu sunt echivalente cu formularea de obiecțiuni la raportul de evaluare iar pe de altă parte, acestea au fost efectuate după data emiterii deciziei nr. 6371/FF.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive pentru casarea sau modificarea acesteia și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.B. împotriva sentinței nr. 503 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.