ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 503 din 17

decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.B. în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională Pentru Restituirea și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată

reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul de

evaluare întocmit în dosarul nr. 13072/FFCC/2008 aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În acest sens, a constatat că din

actele depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamanta ar fi formulat

obiecțiuni la raportul de evaluare, și nici nu a solicitat încuviințarea

participării la evaluare a unui evaluator ales și remunerat de acesta, astfel

că, pârâta Comisia Centrală constatând că nu au fost formulate obiecțiuni la

raportul de evaluare, a dispus în ședința din data de 17 decembrie 2008,

aprobarea acestui raport și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire

nr. 6371/FF din 18 decembrie 2008 (fila 53).

Instanța a reținut și împrejurarea

că la data formulării prezentei acțiuni, decizia reprezentând titlu de

despăgubire era emisă, motiv pentru care a apreciat că susținerile reclamantei

vizând subevaluarea terenului pot fi analizate doar în cadrul unei contestații

formulată împotriva deciziei, conform dispozițiilor art. 19 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P., s-a reținut temeinicia acesteia în

raport de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1068/2007 coroborate cu

art. 2 lit. f

1

) din H.G. nr. 240/2006, în sensul că pârâta A.N.R.P.

are atribuții de coordonare și control al aplicării legislației din domeniul

restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat

și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a

reglementărilor în domeniu.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs reclamanta F.B., criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În motivarea recursului formulat,

recurenta reclamantă a susținut, în esență că, în mod greșit, instanța de fond

a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, prin care a contestat

decizia emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Consideră recurenta că la

pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond nu a avut în vedere actele

depus de către aceasta și a apreciat în mod greșit că terenul în suprafață de 1,01 ha, situat în comuna Vadastra a fost corect evaluat.

Intimata Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând, în esență, că decizia

privind acordarea despăgubirilor a fost emisă cu respectarea prevederilor

legale, conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

16 al Legii nr. 247/2005 și punctul 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv”, raportul de evaluare al

evaluatorului desemnat se comunică atât Comisiei Centrale cât și persoanelor

îndreptățite, care au posibilitatea de a formula obiecțiuni la care evaluatorul

este obligat să răspundă, acestea fiind înaintate și Comisiei, raportul urmând

a fi aprobat și ulterior urmează a fi emisă decizia privind cuantumul

despăgubirilor.

În speță, astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, valoarea despăgubirilor acordate s-a stabilit

în conformitate cu raportul de evaluare, valoarea suprafeței de teren de 1,01 ha fiind stabilită cu respectarea standardelor internaționale și în conformitate cu adresa

primăriei comunei Vădastra, județul Olt, pe raza căreia se află terenul

respectiv.

În ceea ce privește susținerile

recurentei referitoare la faptul că a înaintat memorii diferitelor autorități

fiind nemulțumită de valoare despăgubirilor acordate, se constată că acestea

sunt nefondate, întrucât demersurile efectuate nu sunt echivalente cu

formularea de obiecțiuni la raportul de evaluare iar pe de altă parte, acestea

au fost efectuate după data emiterii deciziei nr. 6371/FF.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive

pentru casarea sau modificarea acesteia și în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.B. împotriva

sentinței nr. 503 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2011.