ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2218/2011

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 10 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta F.C., decedată în

timpul procesului și a cărei poziție procesuală a fost preluată de F.M.I., S.C.I.,

S.T.A., T.G.A. și H.A.S. a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca

și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate

nelegalitatea dispoziției nr. 7917 din 12 septembrie 2007 emisă de pârât în

temeiul Legii 10/2001, să dispună restituirea în natură a terenurilor

expropriate și modificarea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru

construcții și pentru suprafața de teren diminuată cu cea restituită în natură,

Prin sentința civilă

nr. 332 din 22 mai 2009, Tribunalul Cluj a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, prin care

s-a preluat construcția în suprafață de 104 mp și terenul în suprafață de 15394

mp de la C.G., cu plata despăgubirilor legale.

Instanța a apreciat

că nu este posibilă restituirea în natură a unei părți din terenul expropriat,

având în vedere dispozițiile Legii 10/2001, respectiv art. 10 alin. (3) și art.

11 precum și dispozițiile cuprinse în normele metodologice de aplicare a

acestei legi.

Descrierea realizată

în cuprinsul raportului de expertiză îndreptățește aprecierea că acest terenul

în suprafață de 3600 mp., fiind un loc de joacă amenajat pentru copii, se

încadrează în conținutul sintagmei de amenajare de utilitate publică.

S-a constatat că suprafața

de 1200 mp cuprinde rețele edilitare de apă, canalizare, gaz, telefonie și

electricitate, astfel încât nici acest teren nu este liber în sensul Legii

10/2001.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin decizia nr. 19A din 27 ianuarie

2010, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat.

Instanța de apel a

avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul construcție

și teren în suprafață de 15.394 mp înscris în C.F. 17404 Cluj a aparținut

antecesorului reclamanților și a fost trecut în proprietatea Statului Român în

baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, cu plata despăgubirilor legale.

După expropriere, construcția a fost demolată, iar terenul se află în prezent

în zonă sistematizată.

Scopul exproprierii,

construirea blocurilor de locuit situate la adresele str. U. nr. 15, 17, 19 și

21, centrală termică, alei de acces pietonal, alei de acces auto, spațiu de

joacă pentru copii și trotuarele aferente a fost realizat, fapt dovedit de

probele administrate în cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității

de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, unitatea

investită are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile

și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia pentru acordarea

acestei măsuri, astfel încât să nu se afecteze existența și utilizarea normală

a unor investiții sau amenajări de utilitate publică.

În sintagma

„utilitate publică" sunt cuprinse acele amenajări destinate a servi

nevoilor comunității, inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor

de locuit, parcurile și grădinile publice, parcările auto, piețele și pasajele

pietonale, dotări tehnice subterane ș.a.

În speță, din probele

administrate în cauză, rezultă următoarele: parcela de 1200 mp este ocupată de

garaje, rețele edilitare de apă, gaz, telefonie și electricitate, alei de

circulație pietonală și auto. Parcela în suprafață de 3600 mp este afectată

parțial de rețele edilitare (fapt stabilit prin completarea la raportul de

expertiză) și este amenajată ca loc de joacă pentru copii, cu mobilier

specific, zonă verde (fapt constatat prin cercetarea la fața locului făcută de

instanță) și alei de circulație pietonală.

Prin urmare, este

legală aprecierea instanței de fond în sensul că acest teren se încadrează în

conținutul sintagmei de amenajare de utilitate publică și că cererea

reclamanților de restituire în natură este nefondată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții F.M.I., S.C.I.,

S.T.A., T.G.A. și H.A.S.

Prin motivele de recurs

se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța de apel nu a

ținut cont de principiile stabilite de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea

cererilor persoanelor îndreptățite, respectiv a ignorat principiul prevalenței

restituirii în natură, principiu ce se desprinde din prevederile art. 1 alin.

(1), art. 7 și art. 9 din lege.

Amenajarea terenului

ca spațiu de joacă pentru copii s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, ceea ce determină restituirea în natură, deoarece Primăria Municipiului

Cluj-Napoca nu mai avea dreptul să amenajeze astfel terenul după formularea

notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.

Cu privire la

împrejurarea că terenul este afectat în parte de rețele edilitare, recurenții consideră

că nici acest aspect nu poate fi reținut în justificarea soluției instanței de

apel, întrucât în cazul restituirii în natură a terenului, proprietarul poate

devia aceste rețele, cu acordul prealabil al furnizorilor de utilități și pe

cheltuiala sa, în cazul în care devierea se impune.

Cât privește garajele

edificate, recurenții arată că acestea sunt construcții ușoare, demontabile.

astfel că terenul poate fi considerat „liber de construcții”, în înțelesul

Legii nr. 10/2001.

Printr-un memoriu

depus separat, recurentul S.C.I. a reluat susținerile formulate în recursul pe

care l-a declarat alături de ceilalți reclamanți.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin motivele de

recurs formulate, recurenții critică decizia instanței de apel în ceea ce

privește natura măsurilor reparatorii stabilite pentru terenul în suprafață de

3600 mp și pentru cel în suprafață de 1210 mp., susținând că sunt îndreptățiți

la restituirea în natură a acestor suprafețe.

În ceea ce privește

terenul în suprafață de 3600 mp, curtea de apel a reținut că acesta este

afectat parțial de rețele edilitare și este amenajat ca loc de joacă pentru

copii, cu mobilier specific, zonă verde și alei de circulație pietonală

Utilitatea publică a

unui bun, rezultată din natura sa sau dintr-o dispoziție specială a legii, face

ca dreptul subiectiv de proprietate exercitat de stat sau de unitatea

administrativ teritorială asupra bunului să fie un drept de proprietate

publică.

În aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (29 din Legea 10/2001, există o amenajare de

utilitate publică în situația în care, prin modul și măsura în care este

realizată, prin destinația și uzul acordat în mod obișnuit, apare ca

neîndoielnică folosința cu caracter general pe care o asigură colectivității.

Or, în cauză, prin probele administrate și care nu mai pot fi reapreciate în

calea de atac a recursului, este dovedit că o astfel de amenajare de utilitate

publică există pe terenul în litigiu.

Prezența rețelelor

edilitare, a mobilierului specific unui loc de joacă pentru copii, a zonei

verzi și a aleelor de circulație pietonală probează existența unei amenajări

afectată unei folosințe generale în acest sens, ceea ce împiedică restituirea

în natură a terenului către reclamanți.

Susținerea formulată

de recurenți în sensul că aceste amenajări au fost efectuate după formularea

notificărilor în temeiul Legii 10/2001 nu este întemeiată.

Din înscrisul aflat

la fila 59 în dosarul instanței de apel rezultă că locul de joacă pentru copii

a fost realizat, conform planurilor de urbanism, în perioada 1962-1965, odată

cu construirea blocurilor de locuință din zonă, acesta figurând în inventarul

locurilor de joacă pentru copii al Primăriei Cluj-Napoca.

În ceea ce privește

ternul în suprafață de 1210 mp, Înalta Curte constată că instanța de apel a

făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea

10/2001 potrivit cu care „în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

prin echivalent.”

Prezența rețelelor

edilitare de apă, gaz, telefonie și electricitate, a aleelor de circulație

pietonală și auto face imposibilă restituirea în natură a suprafeței

solicitate, constituindu-se în utilități publice care, în condițiile art. 11 alin.

(3) din Legea 10/2001, înlătură măsura restituirii în natură a terenului în

suprafață de 1210 mp.

Soluția pronunțată de

instanța de apel s-a întemeiat pe constatarea existenței pe acest teren a unor

utilități publice, iar nu pe existența unor garaje, aceste construcții

neconstituind, în opinia instanței de apel, un impediment pentru restituirea în

natură a bunului. Prin urmare, susținerile formulate prin motivele de recurs

prin care se arată că aceste construcții sunt ușor demontabile și nu împiedică

restituirea în natură a terenului, nu vor fi analizate de instanța de recurs,

fiind străine considerentelor pe care se sprijină decizia recurată.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.C.I., F.M.I., S.T.A., T.G.A. și H.A.S. împotriva

deciziei nr. 19A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.