ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2011

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală

nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul V.S.

la:

- 2 ani închisoare și

6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare și

6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33, art.

34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului pe

durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului

de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la

judecătorul desemnat cu supravegherea, conform art. 86

3

C. pen.: să

anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; să comunice informații de natură să poată fi controlate mijloacele

sale de existență.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

raportat la art. 83 C.

pen.

S-a aplicat art. 71 alin.

(5) C. pen.

S-a luat act că

părțile vătămate D.P.L., G.F.L. și M.E. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 26 mai 2009 la zi, iar în baza art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul V.S. se face vinovat

de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că a

recrutat, transportat și găzduit părțile vătămate minore în Italia, în scopul

exploatării sexuale a acestora, respectiv că a determinat-o pe partea vătămată G.L.F.

să meargă în Italia, prin propunerea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă,

unde ulterior a fost exploatată sexual de inculpat.

De asemenea,

inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției în Italia de către

martorele D.I.T., V.A.M. și M.L.M.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.

Curtea de Apel

Craiova, prin decizia penală nr. 125 din 25 mai 2010, a admis apelul, a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând, a înlăturat

dispozițiile art. 74, art. 76 C. pen. și art. 86

1

- art. 86

3

C.

pen., a condamnat pe inculpat la:

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001;

- 6 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001;

- 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpatul să execute 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi este nelegală, fiind interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen., iar pedepsele principale nu au fost just individualizate în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei

penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, în termen legal a

declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

condamnării sale pentru infracțiunea de trafic de minori în ceea ce o privește

pe partea vătămată D.L.P. și individualizării pedepsei aplicate, pe care o

consideră prea aspră, atât în ceea ce privește cuantumul dar și modalitatea de

executare.

Inculpatul solicită

admiterea recursului său și menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce

privește cuantumul pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 și 18 C.

proc. pen.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, precum și de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Inculpatul a comis

fapte cu un grad ridicat de pericol social, s-a sustras inițial de la urmărirea

penală, nu a recunoscut faptele care i s-au reținut în sarcină, a încercat să

zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu acte de violență la adresa

părților vătămate G.L.F., D.L.P. și a martorei M.L.M.

Faptul că nu este

cunoscut cu antecedente penale a fost avut în vedere de instanțele de apel

împreună cu celelalte criterii, la individualizarea pedepselor, acestea fiind

orientate spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 12

și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, chiar la minim pentru

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Pedeapsa aplicată –

prin cuantumul său și modalitatea de executare – este în măsură să corespundă

scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În favoarea

inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedepsele reduse sub

minimul special, față de aspectele arătate, Înalta Curte apreciind, în acord cu

instanța de apel, că nu suntem în prezența acelor împrejurări ce pot constitui

circumstanțe atenuante potrivit art. 74 C. pen.

Inculpatul a mai

criticat hotărârile pronunțate în cauză și sub aspectul greșitei sale

condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, partea vătămată fiind D.L.P.

Înalta Curte

apreciază că această critică este inadmisibilă.

Potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea

apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de

atac. Persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai

cu privire la această modificare.

În speță, prima

instanță a reținut în sarcina inculpatului și traficarea părții vătămate minore

D.L.P., condamnându-l pe acesta la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., luând

act totodată că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul nu a

exercitat calea de atac a apelului, ci doar procurorul pe aspecte legate de

netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului și nelegalitatea

pedepsei complementare.

Curtea de Apel

Craiova a admis apelul declarat de procuror, a majorat pedepsele aplicate

inculpatului și a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de

detenție, stabilind și o pedeapsă complementară în limitele prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., inculpatul, care nu

a declarat apel, poate critica decizia recurată numai cu privire la modalitatea

de individualizare a pedepsei, nu și cu privire la greșita sa condamnare.

În consecință, față

de cele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat,

pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru părțile vătămate M.L.N. și G.L.F., se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 martie 2011.