ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul V.S. la: - 2 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. c) C. pen.; - 3 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea, conform art. 86 3 C. pen.: să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. S-a luat act că părțile vătămate D.P.L., G.F.L. și M.E. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2009 la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul V.S. se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că a recrutat, transportat și găzduit părțile vătămate minore în Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora, respectiv că a determinat-o pe partea vătămată G.L.F.

să meargă în Italia, prin propunerea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă, unde ulterior a fost exploatată sexual de inculpat. De asemenea, inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției în Italia de către martorele D.I.T., V.A.M. și M.L.M. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 125 din 25 mai 2010, a admis apelul, a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 74, art. 76 C. pen. și art. 86 1 - art. 86 3 C. pen., a condamnat pe inculpat la: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001; - 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este nelegală, fiind interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., iar pedepsele principale nu au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de trafic de minori în ceea ce o privește pe partea vătămată D.L.P. și individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, atât în ceea ce privește cuantumul dar și modalitatea de executare.

Inculpatul solicită admiterea recursului său și menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește cuantumul pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, precum și de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, s-a sustras inițial de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele care i s-au reținut în sarcină, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu acte de violență la adresa părților vătămate G.L.F., D.L.P.

și a martorei M.L.M. Faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale a fost avut în vedere de instanțele de apel împreună cu celelalte criterii, la individualizarea pedepselor, acestea fiind orientate spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, chiar la minim pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Pedeapsa aplicată – prin cuantumul său și modalitatea de executare – este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedepsele reduse sub minimul special, față de aspectele arătate, Înalta Curte apreciind, în acord cu instanța de apel, că nu suntem în prezența acelor împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante potrivit art. 74 C. pen.

Inculpatul a mai criticat hotărârile pronunțate în cauză și sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată fiind D.L.P. Înalta Curte apreciază că această critică este inadmisibilă. Potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

În speță, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și traficarea părții vătămate minore D.L.P., condamnându-l pe acesta la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., luând act totodată că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului, ci doar procurorul pe aspecte legate de netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului și nelegalitatea pedepsei complementare. Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror, a majorat pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, stabilind și o pedeapsă complementară în limitele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul, care nu a declarat apel, poate critica decizia recurată numai cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, nu și cu privire la greșita sa condamnare. În consecință, față de cele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate M.L.N. și G.L.F., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.