ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1711
din data de 25 martie 2009 Înalta Curte
de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării
împotriva sentinței civile nr. 72/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința
atacată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că
instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt care rezulta din materialul
probator conținut de dosarul cauzei.
Astfel, intimatul R.M.T.I. este angajat la
Universitatea Petroșani, în funcția de conferențiar - catedra de tehnică
minieră și geologie, calitate în care s-a înscris la concursul pentru ocuparea
postului de profesor universitar (întocmind un dosar de concurs) la Facultatea
de Mine.
In baza criteriilor aprobate prin Ordinul M.E.C.T.
nr. 5098 din 3 octombrie 2006 Comisia de concurs a procedat la analiza dosarului
petentului și a întocmit un raport prin care s-a constatat că reclamantul
R.M.T.I., conferențiar universitar îndeplinește criteriile de evaluare pentru
ocuparea postului de profesor universitar.
Dosarul împreună cu acest raport au fost depuse la Consiliul
Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.
Comisia de Specialitate Geografie, Geologie și Științele Mediului din cadrul
Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
Universitare în componența B.D. - președinte, R.C., N.S., I.C., D.C. și G.D. -
membri, întrunită în ședința din 7 martie 2007, a analizat dosarul de concurs
și a confirmat dosarul cu 4 voturi pentru, o respingere și o abținere.
Respingerea a fost invocată de prof. dr. I.C. care a
susținut că intimatul-reclamant nu are suficiente lucrări publicate în
străinătate, iar cartea prezentată este în proporție de80-90% copiată din alte
cărți fără citarea sursei bibliografiei în text și nici nu dovedește că a urmat
o școală astfel încât nu se confirmă îndeplinirea criteriului 3 (fila 120).
Doamna prof. dr. universitar I.C. a și sesizat
M.E.C.T. cu privire la situația de conflict de interese creată la această
comisie, respectiv faptul că doi dintre membrii Comisiei de promovare constituită
la nivelul Universității Petroșani sunt și membrii Comisiei de Geologie și
Geografie.
În ședința Consiliului Național de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007 a
fost prezentat dosarul intimatul-reclamant și s-a propus neconfirmarea titlului
didactic pentru intimatul-reclamant. In această ședință s-a confirmat existența
unui conflict de interese pentru doi membrii ai comisiei de concurs, care fac
parte și din comisia de specialitate (fila 117 dosar instanță fond).
Contrar reținerii instanței de fond, Comisia de
specialitate a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și
Certificatelor Universitare a analizat dosarele de concurs și lucrările anexate
și a propus rezoluțiile ce au fost dezbătute de Consiliul Național de Atestare
a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare în sesiunea de un an
din 27 aprilie 2007, așa cum rezultă din documentul aflat la fila 115 dosar
emis de M.E.C.T
Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor
și Certificatelor Universitare a analizat atât cazul intimatului-reclamant cât
și sesizarea intimatei I.C., așa cum rezultă din procesul verbal din reuniunea
de lucru din 27 aprilie 2007, (fila 117 dosar instanța de fond), așa că în mod
greșit prima instanță a reținut că respingerea dosarului intimatului-reclamant
s-a făcut numai pe temeiuri formale.
De altfel însăși instanța de fond susține în
motivarea sentinței atacate că dl. R.M.T.I., îndeplinește cele 4 criterii de
evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar așa cum au fost
stabilite prin Ordinul nr. 5098 din 3 octombrie 2006 emis de M.E.C.T.
A constatat Înalta Curte că instanța de fond, în mod
greșit, substituindu-se comisiei de specialitate din Consiliul Național de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, a
concluzionat că nu este întemeiată susținerea intimatei profesor dr. I.C. că
intimatul-reclamant ar fi copiat din alte cărți în proporție de 80-90%
conținutul cărții prezentate.
în mod neîntemeiat, în depășirea competenței
prevăzute de lege (art. 1 din Legea nr. 554/2004), instanța de fond a apreciat
că cele 3 lucrări publicate în Bulgaria, Rusia și India de către
intimatul-reclamant ar dovedi activitatea științifică a acestuia, de natură a
justifica numire sa ca profesor universitar.
A apreciat Înalta Curte că asupra acestei chestiuni
nu mai avea a se pronunța decât Comisia de specialitate a Consiliului Național
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și nimeni
altcineva. Instanța de fond avea a aprecia numai dacă în toată procedura
desfășurată începând de la depunerea dosarului de concurs au fost respectate
dispozițiile legale, pentru a nu exista un abuz de drept administrativ, iar nu
să se pronunțe cu privire la capacitatea științifică a candidatului.
A arătat Înalta Curte că instanța de fond a
constatat, fără competență, că după aprecierea sa candidatul „ar fi citat
sursele bibliografice în textul cărții prezentate", contrazicând
aprecierea științifică a intimatei I.C.
In mod evident pregătirea științifică a
intimatului-reclamant concretizată în lucrările publicate în străinătate
prezentate Comisiei nu este suficient dovedită pentru ca acesta să fie ocupe
postul de profesor universitar.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de
revizuire intimatul R.M.T.I., solicitând modificarea în totalitate a acesteia.
Cererea de revizuire nu a fost motivată.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările
dosarului, constată că cererea formulată este inadmisibilă, pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1-10 C. proc.
civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când
evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții
potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu
s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult
decât s-a cerut;
dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
dacă un judecător, martor sau expert, care a luat
parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare
la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în
cursul sau în urma judecății. In cazul în care, în ambele situații, constatarea
infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de
revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau
inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel
învinuit de săvârșirea infracțiunii;
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit
înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate
dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau
s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei
revizuire se cere;
dacă statul ori alte persoane juridice de drept
public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub
curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apărați de loc sau au fost apărați
cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
dacă există hotărâri definitive potrivnice date de
instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină,
între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când
hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. în cazul când una dintre
instanțe este Curtea Supremă de justiție, cererea de revizuire se va judeca de
această instanță;
dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la
judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai
presus de voința sa.
9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei
hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă
să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii
pronunțate.
dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă,
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză,
declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau
dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din
actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de
prevederile menționate în sesizare."
Examinând cererea, față de faptul că revizuentul nu a
depus motivele pentru care consideră că se impune revizuirea și astfel nu poate
fi apreciată existența vreunuia din cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-10 C.
proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de R.M.T.I.
împotriva deciziei civile nr. 1711 din data de 25 martie 2009 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie
2010.