ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1711 din data de 25 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 72/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt care rezulta din materialul probator conținut de dosarul cauzei. Astfel, intimatul R.M.T.I.

este angajat la Universitatea Petroșani, în funcția de conferențiar - catedra de tehnică minieră și geologie, calitate în care s-a înscris la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar (întocmind un dosar de concurs) la Facultatea de Mine. In baza criteriilor aprobate prin Ordinul M.E.C.T. nr. 5098 din 3 octombrie 2006 Comisia de concurs a procedat la analiza dosarului petentului și a întocmit un raport prin care s-a constatat că reclamantul R.M.T.I., conferențiar universitar îndeplinește criteriile de evaluare pentru ocuparea postului de profesor universitar. Dosarul împreună cu acest raport au fost depuse la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Comisia de Specialitate Geografie, Geologie și Științele Mediului din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare în componența B.D. - președinte, R.C., N.S., I.C., D.C. și G.D. - membri, întrunită în ședința din 7 martie 2007, a analizat dosarul de concurs și a confirmat dosarul cu 4 voturi pentru, o respingere și o abținere. Respingerea a fost invocată de prof. dr. I.C. care a susținut că intimatul-reclamant nu are suficiente lucrări publicate în străinătate, iar cartea prezentată este în proporție de80-90% copiată din alte cărți fără citarea sursei bibliografiei în text și nici nu dovedește că a urmat o școală astfel încât nu se confirmă îndeplinirea criteriului 3 (fila 120). Doamna prof.

dr. universitar I.C. a și sesizat M.E.C.T. cu privire la situația de conflict de interese creată la această comisie, respectiv faptul că doi dintre membrii Comisiei de promovare constituită la nivelul Universității Petroșani sunt și membrii Comisiei de Geologie și Geografie. În ședința Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007 a fost prezentat dosarul intimatul-reclamant și s-a propus neconfirmarea titlului didactic pentru intimatul-reclamant. In această ședință s-a confirmat existența unui conflict de interese pentru doi membrii ai comisiei de concurs, care fac parte și din comisia de specialitate (fila 117 dosar instanță fond).

Contrar reținerii instanței de fond, Comisia de specialitate a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a analizat dosarele de concurs și lucrările anexate și a propus rezoluțiile ce au fost dezbătute de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare în sesiunea de un an din 27 aprilie 2007, așa cum rezultă din documentul aflat la fila 115 dosar emis de M.E.C.T Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a analizat atât cazul intimatului-reclamant cât și sesizarea intimatei I.C., așa cum rezultă din procesul verbal din reuniunea de lucru din 27 aprilie 2007, (fila 117 dosar instanța de fond), așa că în mod greșit prima instanță a reținut că respingerea dosarului intimatului-reclamant s-a făcut numai pe temeiuri formale.

De altfel însăși instanța de fond susține în motivarea sentinței atacate că dl. R.M.T.I., îndeplinește cele 4 criterii de evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar așa cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 5098 din 3 octombrie 2006 emis de M.E.C.T. A constatat Înalta Curte că instanța de fond, în mod greșit, substituindu-se comisiei de specialitate din Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, a concluzionat că nu este întemeiată susținerea intimatei profesor dr. I.C. că intimatul-reclamant ar fi copiat din alte cărți în proporție de 80-90% conținutul cărții prezentate. în mod neîntemeiat, în depășirea competenței prevăzute de lege (art. 1 din Legea nr. 554/2004), instanța de fond a apreciat că cele 3 lucrări publicate în Bulgaria, Rusia și India de către intimatul-reclamant ar dovedi activitatea științifică a acestuia, de natură a justifica numire sa ca profesor universitar.

A apreciat Înalta Curte că asupra acestei chestiuni nu mai avea a se pronunța decât Comisia de specialitate a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și nimeni altcineva. Instanța de fond avea a aprecia numai dacă în toată procedura desfășurată începând de la depunerea dosarului de concurs au fost respectate dispozițiile legale, pentru a nu exista un abuz de drept administrativ, iar nu să se pronunțe cu privire la capacitatea științifică a candidatului. A arătat Înalta Curte că instanța de fond a constatat, fără competență, că după aprecierea sa candidatul „ar fi citat sursele bibliografice în textul cărții prezentate", contrazicând aprecierea științifică a intimatei I.C.

In mod evident pregătirea științifică a intimatului-reclamant concretizată în lucrările publicate în străinătate prezentate Comisiei nu este suficient dovedită pentru ca acesta să fie ocupe postul de profesor universitar. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul R.M.T.I., solicitând modificarea în totalitate a acesteia. Cererea de revizuire nu a fost motivată. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1-10 C. proc.

civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

In cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate.

La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. în cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. 9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare." Examinând cererea, față de faptul că revizuentul nu a depus motivele pentru care consideră că se impune revizuirea și astfel nu poate fi apreciată existența vreunuia din cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă și urmează a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.M.T.I. împotriva deciziei civile nr. 1711 din data de 25 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.