ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 45053/3/2008, reclamanta P.L.G. a chemat în judecată M.E.C.T.S., solicitând anularea Ordinelor nr. 3.670 din 7 aprilie 2008 și nr. 4.694 din 3 iulie 2008, a se constata îndeplinirea condițiilor legale pentru ocuparea funcției de profesor universitar la catedra de management și economii publice la Ș.N.S.P.A. – F.A.P., urmând a se dispune numirea pe acest post. În subsidiar, reclamanta a cerut obligarea pârâtului să emită ordin pentru acordarea titlului de profesor universitar.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordinele sunt nelegale și netemeinice, întrucât, pe de o parte, cerința considerată ca neîndeplinită pentru respingerea acordării titlului, lipsa unor studii relevante publicate în reviste internaționale de prestigiu, nu este prevăzută printre criteriile de evaluare în vederea conferirii titlului de profesor universitar, iar, pe de altă parte, mapa de lucrări prezentată consiliului de atestare conține două astfel de studii. Reclamanta a mai învederat încălcarea prevederilor legale referitoare la componența și cvorumul comisiei de specialitate care a propus consiliului de atestare neconfirmarea titlului universitar, împrejurare ce atrage nulitatea ordinelor prin care pârâtul nu i-a acordat titlul solicitat.

Prin sentința civilă nr. 2.564 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în esență că, la analizarea dosarului reclamantei, au fost îndeplinite cerințele prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U., fiind asigurat cvorumul necesar desfășurării activității specifice atât pentru comisia de evaluare, cât și pentru cea de analiză a contestației. Referitor la respingerea acordării titlului de profesor universitar, instanța a constatat că analiza relevanței studiilor publicate de reclamantă în reviste internaționale de prestigii este atributul exclusiv al consiliului de atestare, instanța neputându-se substitui organismului abilitat legal pentru a aprecia modul de evaluare a contribuției științifice a lucrărilor prezentate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P.L.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a arătat că instanța a reținut eronat că ar fi fost îndeplinită condiția privind asigurarea numărului minim al membrilor comisiei de analiză a contestației. În realitate, a susținut reclamanta nu a existat o singură comisie, ci două, a căror constituire a reprezentat o încercare de a acoperi eroarea inițială, întrucât la prima etapă de evaluare a dosarului, comisia de specialitate care a formulat concluziile nu avea competența necesară, astfel încât a fost încălcat un grad de jurisdicție în analiza dosarului de concurs. Pe de altă parte, reclamanta a criticat sentința pentru că nu a analizat faptul că argumentele invocate de comisia de analiză a contestației sunt diferite de motivele avute în vedere de comisia de evaluare, împrejurare care atrage nelegalitatea ordinelor contestate.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Susținerea reclamantei în sensul că procedura de analizare a dosarului său de concurs pentru conferirea titlului de profesor universitar nu s-ar fi desfășurat în conformitate cu prevederile legale nu este întemeiată, instanța de fond reținând în mod justificat că ordinul de neconfirmare a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și ale Ordinului nr. 3904/2006 al M.E.C.T.S. Potrivit reglementărilor cuprinse în actele normative susmenționate, dosarul de concurs pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare se înaintează consiliului de atestare, C.N.A.T.D.C.U., care, prin comisiile de specialitate și a celor de analiză a contestațiilor, propune ministrului acordarea sau neacordarea titlurilor didactice.

În speță, dosarul de concurs al reclamantei a fost analizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 84/1995, Ordinul nr. 3904/2006 privind organizarea și funcționarea consiliului de atestare și Ordinul nr. 5098/2005 de aprobare a sistemului de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar. Astfel, într-o primă etapă de evaluare, dosarul reclamantei, privind ocuparea postului de profesor universitar la disciplina „politici publice, comunicare organizațională” din cadrul F.A.P. a S.N.S.P.A. din București, a fost dirijat de la Comisia de drept și științe administrative la Comisia de sociologie, științe politice, științe ale comunicării.

Această din urmă comisie, compusă din 11 membri, cvorum legal potrivit art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 3.904/2006, a procedat la analizarea lucrărilor reprezentative și a dosarului de concurs și a propus neconfirmarea titlului didactic, pe considerentul că reclamanta nu are niciun studiu relevant publicat în reviste indexate în baza de date internaționale. Urmare a contestației depuse, Comisia de analiză, constituită din profesori universitari ai disciplinelor „Drept și științe administrative” și „Sociologie, științe politice, științe ale comunicării” și-a însușit punctul de vedere al primei comisii de neconfirmare a titlului didactic.

În referatul de analiză întocmit de comisia de soluționare a contestației se motivează respingerea cererii, atât ca urmare a lipsei unor studii relevante publicate în reviste internaționale de prestigiu, cât și pentru faptul că lucrările prezentate nu conțin contribuții semnificative, personale, iar postul scos la concurs vizează o specializare diferită de calificarea reclamantei, licențiată în matematică și economie. În consecință, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că avizul nefavorabil emis de consiliul de atestare a respectat reglementările legale în vigoare și de asemenea, ordinul emis de ministru pentru neconfirmarea titlului didactic de profesor universitar a fost elaborat în conformitate cu legea, reclamanta nefăcând dovada vreunui drept subiectiv care să-i fi fost încălcat prin actele administrative contestate.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L.G., împotriva sentinței civile nr. 2.564 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.