ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1405/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 717, pronunțată la data de 22 septembrie 2004, în dosarul nr. 1418/2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2004, petentul-revizuient a cerut revizuirea sentinței civile nr. 70 din 9 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1278/CA/2003, care i-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 309 din 7 iunie 2004. În motivarea soluției de declinare a competenței, curtea de apel a reținut că, fiind o cale de retractare, revizuirea unei hotărâri este de competența instanței care s-a pronunțat asupra fondului cauzei, aceasta fiind, în cazul de față, aceea a Tribunalului Dolj.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul care a susținut, în esență, că prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, a învestit legal secția de contencios, cu revizuirea sentinței civile nr. 70 din 9 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, dar și a deciziei prin care Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, i-a respins recursul, fiind menținută soluția tribunalului. Recursul este nefondat. Este necontestat că obiectul cererii cu care a fost învestită curtea de apel, îl formează solicitarea recurentului-petent, de revizuire a sentinței nr. 70 din 9 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1278/2004, prin care i-a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată împotriva Casei Județene de Pensii Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 309 din 7 iunie 2004, a Curții de Apel Craiova, care a respins recursul.

Or, din prevederile art. 323 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă și se soluționează de instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Este adevărat că în cererea sa, recurentul-petent a menționat că revizuirea este formulată și împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, prin care i-a fost respins recursul, fiind menținută sentința civilă nr. 70 din 9 februarie 2004, a Tribunalului Dolj, dar această mențiune nu este în măsură să atragă competența curții de apel, deoarece o hotărâre dată de o instanță de recurs poate fi revizuită, numai atunci când a evocat fondul . Or, în cauză, curtea de apel, pronunțând decizia nr. 309 din 7 iunie 2004, nu a evocat fondul cauzei în condițiile art. 297 C. proc.

civ., recursul fiind respins. Astfel fiind, soluția de declinare a competenței este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr. 717 din 22 septembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.