ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 2 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.A.G. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Dolj. A anulat hotărârea nr. 8776 din 6 ianuarie 2004, emisă de pârâtă. A

obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o nouă hotărâre, prin

care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 18 aprilie - 4 iulie 1954 și 30 martie - 30 octombrie 1958,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul P.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 8776 din 6 ianuarie 2004, emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2009, pentru perioadele 18 aprilie - 4

iulie 1954 și 30 martie - 30 octombrie 1958.

Recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 651 din 5 noiembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin care a fost admisă acțiunea

reclamantului, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, prin decizia nr. 1458 din 7 martie 2005, fiind casată

sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

pentru completarea probelor.

Instanța a reținut, rejudecând în

fond după casare, că mențiunile din livretul militar al reclamantului și fișa

de evidență înaintată de U.M. 02405 Pitești evidențiază faptul că reclamantul a

fost folosit la muncă, în timpul efectuării stagiului militar, la U.M. 04543 și la U.M. 03119.

Împotriva sentinței nr. 339 din 2

septembrie 2005 a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj,

criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că din livretul militar

al reclamantului rezultă că acesta a avut gradul de soldat, că a depus

jurământul militar și să a prestat muncă, în cadrul armatei române, fără ca

aceasta să aibă caracterul de muncă forțată potrivit prevederilor Legii nr.

309/2002.

Examinând sentința atacată,

criticile formulate în recurs, având în vedere și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.

Este necontestat că

intimatul-reclamant și-a satisfăcut stagiul militar, în perioada respectivă, în

cadrul U.M. 03119 și U.M. 04513, așa cum reține, de altfel, și instanța de

fond.

Dar, potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul

unor unități militare, iar a doua condiție este aceea că acele detașamente să

fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, intimatul-reclamant și-a satisfăcut stagiul

militar în cadrul unor unități militare, U.M. 03119 și U.M. 04513, din sistemul

fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond reținând în mod greșit

că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Se reține că prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004 și Decizia

nr. 254 din 10 mai 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, decizii

publicate în M. Of. nr. 519/9.06.2004 și M. Of. nr. 538/24.06.2005.

Astfel fiind, recursul este

întemeiat și va fi admis, sentința recurată va fi casată, și pe fond, se va

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 339 din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.