ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț, reclamantul C.G. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului
Piatra Neamț, solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și
posesie, imobilul-construcție și teren aferent de 3566 mp, situat în str. M.
Eminescu.
Prin hotărârea nr. 107 din 3
decembrie 1996, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a dispus
în favoarea reclamantului, restituirea în natură a imobilului (construcție și
teren în suprafață de 843 mp).
Pentru diferența de teren de
2150 mp, Consiliul Județean Neamț a eliberat certificat de atestare a dreptului
de proprietate seria NT nr. 0004 din 4 august 1993, în favoarea SC U. SA Piatra
Neamț.
Completându-și acțiunea,
reclamantul a solicitat anularea certificatului de atestare menționat.
Prin sentința civilă nr. 16271
din 4 noiembrie 1998, Judecătoria Iași, căreia cauza i-a revenit prin
strămutare, și-a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel
Iași.
Prin sentința civilă nr. 9
din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea și a anulat
certificatul de atestare, seria NT nr. 0004/1993, pentru 1250 mp, teren aferent
construcției din str. M. Eminescu.
S-a reținut pentru aceasta,
că reclamantul a dovedit atât dreptul vătămat, cât și interesul legitim, fiind
deja recunoscut, ca proprietar, pentru o parte din terenul în discuție, prin
hotărârea Consiliului Local Piatra Neamț nr. 107/1996.
În același timp s-a mai
reținut că SC U. SA s-a înființat ca urmare a privatizării prin metoda „MEBO”
și ca atare, conform H.G. nr. 468/1998, nu i se putea elibera certificat de
atestare a dreptului de proprietate, precum și faptul că nu-și mai are sediul
în locuința din str. M. Eminescu, situație în care nici terenul aferent acesteia
nu-i este necesar.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs, SC U. SA, Consiliul Local Piatra Neamț și Consiliul
Județean Neamț.
În recursul său, SC U. SA,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că în
mod greșit s-a dispus anularea certificatului de atestare, pentru 1250 mp, în
condițiile în care acest act a fost emis cu respectarea cerințelor impuse de
H.G. nr. 834/1991, iar instanța fondului nu a analizat legalitatea actului,
singura preocupare fiind aceea a îndreptățirii reclamantului, la restituirea în
natură a terenului.
La rândul său, Consiliul
Local al municipiului Piatra Neamț a criticat soluția Curții de Apel Iași,
pentru faptul că, deși reclamantul nu a depus nici un titlu valabil din care să
reiasă că el sau autorii săi ar fi deținut în proprietate, 3665 mp teren, i-a
restituit 1250 mp, pentru care a anulat certificatul de proprietate, fără nici
o justificare.
În fine, Consiliul Județean
Neamț a susținut că în absența verificării legalității actului contestat,
raportat la dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și mai ales a probării culpei sale
procesuale, instanța a procedat la anularea certificatului și obligarea sa la
plata cheltuielilor de judecată, soluție vădit nelegală și netemeinică.
Recursurile sunt fondate și
urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare a
dreptului de proprietate a fost emis în cadrul unei proceduri speciale
reglementată de H.G. nr. 834/1991, de către o autoritate a administrației
publice locale.
Fiind un act administrativ
supus controlului judecătoresc în condițiile Legii nr. 29/1990, în mod firesc,
acțiunea reclamantului nu poate fi exercitată decât cu respectarea termenelor
și condițiilor impuse de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Ori, sub acest aspect, este
evident că instanța fondului, respectiv Curtea de Apel Iași, nu a analizat
cererea reclamantului C.G., nefiind preocupată să verifice nici respectarea
termenelor de sesizare a instanței și nici parcurgerea procedurii
administrative prealabile, condiții imperative impuse de dispozițiile art. 5 și
în absența cărora nu se putea proceda la analiza pe fond a actului
administrativ dedus judecății.
Astfel fiind și având în
vedere dispozițiile art. 313, urmează a fi admise recursurile declarate de SC U.
SA, Consiliul Local al municipiului Piatra Neamț și Consiliul Județean Neamț,
casată sentința nr. 9/1998 a Curții de Apel Iași și trimisă cauza, spre
rejudecare, la aceeași instanță, prilej cu care, în măsura în care se vor
reține, ca fiind îndeplinite cerințele art. 5 din Legea nr. 29/1990, să se aibă
în vedere la soluționarea cauzei, și motivele de casare formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC
U. SA Piatra Neamț, împotriva sentinței civile nr. 9/CA din 21 ianuarie 2003, a
Curții de Apel Iași, precum și recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului
Piatra Neamț și Consiliul Județean Neamț, împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 februarie 2005.