ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5680/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 899 din 1 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul

nr. 1686/2005, Tribunalul Neamț a admis contestația formulată de B.G.,

reținând, în esență, următoarele:

Prin notificarea nr. 111 din 12

februarie 2002, comunicată Prefectului județului Neamț prin executorul

judecătoresc, contestatorul a solicitat despăgubiri conform Legii nr. 10/2001,

pentru imobilul expropriat abuziv, situat în Piatra Neamț.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 10/2001, modificată, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură sau echivalent, persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar

potrivit art. 4 alin. (2) din lege, beneficiază de aceste prevederi și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Potrivit actelor administrate în

cauză și certificatului de moștenitor nr. 46/1969, de pe urma defunctului B.V.,

decedat la 3 august 1967, au rămas ca bunuri succesorale cota de ½ din

suprafața de 412,50 mp teren, situat în str. M. nr. 39, suprafața de 412 mp

teren, situat în str. M. nr. 41 și suprafața de 404 mp teren, situat în str. O.

nr. 12, precum și cota de ½ din construcțiile amplasate pe aceste

terenuri, iar moștenitori ai defunctului sunt B.C., în calitate de soție

supraviețuitoare și cinci fii și fiice, printre care și contestatorul.

Terenul în suprafață de 404,15 mp,

lot 178, situat în cartierul G., ca și terenul în suprafață de 412,50 mp lot

177, au fost identificate de expertul desemnat în cauză, în schița anexă

raportului de expertiză, fila 135, rezultând că terenurile sunt situate pe

strada M., despărțite de str. O. și poartă numărul 39 și 41.

Asupra imobilului care a fost

expropriat, despre care intimatul a susținut că este cel de pe str. M. nr. 39

și nu cel de la nr. 41 indicat de contestator, s-a constatat, potrivit

expertizei și completărilor ordonate în cauză, că imobilul 39 este ocupat de

contestator și nu a fost preluat de stat, iar în Decretul de expropriere nr.

242/1971 a fost indicat greșit ca fiind expropriat de la autoarea B.C. terenul

în suprafață de 425 mp în str. M. nr. 39.

Intimatul s-a prevalat în

susținerile sale de faptul că în certificatul de moștenitor se menționează că

imobilul de la nr. 41 se află pe strada O. și nu M., or, așa cum s-a constatat

prin raportul de expertiză, acest teren este învecinat pe două laturi cu aceste

străzi, fiind cert faptul că B.C. a fost expropriată cu o suprafață de teren,

care așa cum s-a arătat este situată la nr. 39.

Prin urmare, s-a constatat că în

cauză s-a făcut atât dovada dreptului de proprietate, cât și dovada calității

de moștenitor a contestatorului, astfel că acesta are calitate de persoană

îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 modificată, iar în ceea ce

privește măsurile reparatorii la care este îndreptățit contestatorul, s-a

apreciat că se impune restituirea în natură a întregii suprafețe expropriate,

conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, modificată, care este de 404,25 mp, așa

cum este înscrisă în actul de proprietate din anul 1941 și nu de 425 mp, cum

s-a menționat în actul de expropriere.

Prin decizia civilă nr. 46 din 7

martie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de pârâtul Primarul

municipiului Piața-Neamț, a schimbat în tot sentința civilă atacată și a

respins contestația, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana

îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarului în cazul imobilelor

deținute de unitățile administrativ teritoriale.

Prin urmare, numai în cazul

imobilelor asupra cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt proprietare,

primarul ca reprezentant al persoanei juridice, are obligația ca prin

dispoziție motivată să decidă, după caz, modul de restituire.

În speță, unitatea administrativ

teritorială nu este deținătoarea imobilului respectiv și pe cale de consecință,

nu poate fi obligată la restituirea imobilului, în raport de dispozițiile art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Unitatea deținătoare a imobilului

este SC U. SA care a obținut, în baza H.G. nr. 834/1991, certificat de atestare

a dreptului de proprietate, iar la dosar a fost depusă și dispoziția nr. 206

din 11 septembrie 2002 prin care SC U. SA soluționează notificarea formulată de

B.G., prin respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul în

litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul B.G., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de

către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., arătând

următoarele:

Nelegal s-a constatat că restituirea

terenului în natură nu este posibilă, întrucât apelanta nu este deținătoarea

terenului, situație contrazisă de realitate, pentru că numai organele de stat

au putut face exproprieri sau preluări de terenuri și de aceea trebuie să

participe la restituirea acestora.

Constatarea potrivit căreia

construcția nu este în administrarea directă a primăriei este irelevantă,

întrucât s-a solicitat numai restituirea terenului pe care primăria l-a dat

unei unități subordonate SC U. SA Piatra Neamț.

Examinând decizia în raport de

criticile formulate, privind nelegalitatea acesteia potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele

considerente;

Imobilul în litigiu, teren în

suprafață de 404,25 mp, este situat în municipiul Piatra-Neamț, strada M. nr.

41, și este deținut de către SC U. SA care a obținut certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra acestuia în baza H.G. nr. 834/1991 seria NT,

nr. 0004, emis în anul 1993.

Ambele instanțe au stabilit corect

că reclamantul este moștenitorul fostului proprietar, deci are calitate de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 alin. (1)

coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că autorul B.V. a fost

proprietarul imobilului în litigiu, preluat abuziv de stat și că moștenitorii

acestuia, în măsura în care înțeleg să beneficieze de dispozițiile Legii nr.

10/2001, sunt îndrituiți la restituirea în natură a imobilului, dacă acesta

este liber sau la acordarea măsurilor reparatorii, în temeiul aceluiași act

normativ.

Deși nu rezultă expres, prin

criticile formulate, reclamantul critică greșita aplicare, în speță, a

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul

că intimatul-pârât primarul municipiului Piatra Neamț este obligat la

restituirea în natură a terenului și nu SC U. SA, întrucât exproprierea a fost

făcută de către organele statului.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit

art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Prin unitate deținătoare a

imobilului se înțelege unitatea care deținea imobilul la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, potrivit art. 21 alin. (1) din acest act normativ,

care așa cum s-a arătat mai sus era SC U. SA Piatra Neamț, căreia încă din anul

1993 i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

De altfel, reclamantul s-a adresat

cu notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri

pentru imobilul în litigiu, către SC U. SA, iar prin dispoziția nr. 206 din 11

septembrie 2002, aceasta a respins cererea reclamantului de acordare a

măsurilor reparatorii.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de reclamantul B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.G. împotriva deciziei nr. 46 din 7 martie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2007.