ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3114/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie

2005, Curtea de Apel Brașov a dispus, printre altele, menținerea stării de

arestare preventivă a inculpaților apelanți

G.I.

și A.D.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța, în baza dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., a reținut

că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luată legal și, de

asemenea, legal menținută, G.I. fiind condamnat la 13 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., iar inculpatul A.D.,

la 12 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune. De asemenea, privindu-i pe

ambii inculpați, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea

grațierii unor pedepse anterioare care s-au adăugat la pedepsele aplicate în

cauză.

S-a mai reținut că

temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza

soluționării apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 528 din 1

octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 2250/2003.

În termenul legal,

inculpații au declarat recursuri împotriva încheierii menționate, motivul de

recurs invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea

inculpaților recurenți, fiind nemenținerea, în faza judecării apelurilor, a

temeiurilor care au dus la luarea măsurii.

Recursurile declarate nu

sunt fondate.

Art. 148 alin. (1) lit. e)

și h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului

poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același

cod, inculpatul a comis din nou o infracțiune și a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani, precum și că există probe certe că lăsarea lui în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la motivul de

recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea

măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de

gradul de pericol social al faptei pentru care inculpații au fost condamnați în

primă instanță și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a

judecării căii de atac, există, în continuare, temeiuri care justifică

menținerea stării de arest preventiv.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, vor fi respinse.

În baza dispozițiilor art.

192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească

cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații G.I. și A.D. împotriva încheierii din 27

aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1699/P/AP/2004.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 800.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 mai 2005.