ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3114/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Brașov a dispus, printre altele, menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților apelanți G.I. și A.D. Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luată legal și, de asemenea, legal menținută, G.I. fiind condamnat la 13 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., iar inculpatul A.D., la 12 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune.

De asemenea, privindu-i pe ambii inculpați, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea grațierii unor pedepse anterioare care s-au adăugat la pedepsele aplicate în cauză. S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza soluționării apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 528 din 1 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 2250/2003. În termenul legal, inculpații au declarat recursuri împotriva încheierii menționate, motivul de recurs invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpaților recurenți, fiind nemenținerea, în faza judecării apelurilor, a temeiurilor care au dus la luarea măsurii.

Recursurile declarate nu sunt fondate. Art. 148 alin. (1) lit. e) și h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpatul a comis din nou o infracțiune și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și că există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți.

Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptei pentru care inculpații au fost condamnați în primă instanță și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării căii de atac, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, vor fi respinse. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.I. și A.D. împotriva încheierii din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1699/P/AP/2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 800.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2005.