ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 17 noiembrie 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată Tribunalul

Galați, solicitând obligarea acestuia sau a persoanei vinovate, la restituirea

sumei de 30.500 lei, la plata unor daune morale în sumă de 5.000.000 lei și la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că la data de 20 octombrie 2003 s-a prezentat la judecătorul

de serviciu de la Tribunalul Galați, cu o cerere de recurs și cu o cerere de

chemare în judecată, acte ce nu i s-au primit, cu motivarea că nu a prezentat

hotărârea pe care o ataca, respectiv că nu s-a prezentat fiica sa, personal,

pentru a depune cererea de chemare în judecată.

Consideră că s-a comis un

abuz în această situație, fiind nevoit ulterior să trimită cererile prin poștă,

pentru care a achitat suma de 30.500 lei.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 188 din 15

decembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamantul nu se

poate considera vătămat în dreptul său subiectiv, ocrotit de lege, sub

pretextul că primirea cererilor a fost refuzată, mai ales că nici nu a făcut

dovada susținerilor sale.

Mai reține că art. 82 C.

proc. civ., prevede obligativitatea formulării unor cereri complete și chiar

reclamantul a recunoscut că i s-a refuzat primirea celor două cereri, pentru că

în prima situație nu a indicat hotărârea pe care o atacă, iar în cealaltă nu a

prezentat mandat de reprezentare a fiicei sale.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că atât recursul, cât și acțiunea aveau toate

elementele necesare și că eronat s-a menționat în hotărâre, că a recunoscut

neindicarea în cererea de recurs, a hotărârii pe care o ataca.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 82

alin. (1) și art. 302

1

C. proc. civ., cererea adresată instanței de

judecată trebuie să cuprindă obligatoriu anumite elemente, în lipsa cărora

instanța poate refuza primirea cererii respective până la completarea ei, care

poate fi făcută de îndată sau pentru care i se poate acorda un anumit termen

pentru depunere.

De asemenea, în unele

situații, este necesar a se depune înscrisuri care să confirme cele menționate

în cerere.

Recurentul nu a făcut dovada

că cererea de recurs a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile legale și

că din acest motiv i s-a refuzat primirea ei de către judecătorul de serviciu.

În ce privește cererea de

chemare în judecată, conform prevederilor art. 83 alin. (1) C. proc. civ.,

„când aceasta este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau

în copie legalizată”.

Cum acțiunea era formulată

de fiica recurentului, dar acesta urma să o depună la instanță, trebuie să

prezinte o procură de reprezentare a fiicei sale, dată de aceasta, ceea ce nu a

existat la momentul prezentării în fața judecătorului de serviciu și din acest

motiv, justificat nu i s-a primit cererea de chemare în judecată.

Deoarece se constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează ca în baza

dispozițiilor art. 299 și 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul L.G. împotriva sentinței civile nr. 188 din 15 decembrie 2003, a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.