ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6824/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.3052 din

13 martie 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanții C.P. și C.I.M.D. au formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 1296 din 12 februarie 2002, emisă de

pârâta Primăria municipiului Craiova, prin care a fost respinsă cererea

acestora de restituire în natură a terenului în suprafață de 331 mp situat în

Craiova str. A.I.C. cu vecinătățile: N-strada A.I.C., E-zona verde, S- str. O. și

V- proprietate R.I.

Prin sentința civilă nr. 140 din 25

martie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3052/2002, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanți, s-a anulat dispoziția nr. 1296 din 12

februarie 2002 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

A fost obligată pârâta să restituie

reclamanților imobilul, teren în suprafață de 331 mp identificat prin schița

anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. P.I.A., având

dimensiunile și vecinătățile din schiță situat în strada A.I.C. fost nr. 38

Craiova, schiță făcând parte integrantă din hotărâre.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin act dotal, la căsătoria reclamantei C.P. cu numitul C.I., în

favoarea acesteia s-a constituit dotă un imobil constând în clădire cu

destinația hotel și anume hotel U. situat în Craiova strada A.I.C. nr. 38,

precum și terenul aferent.

Imobilul a făcut, ulterior, obiectul

naționalizării conform Decretului nr. 92/1950, fiind, în prezent, ocupat de

spații verzi și traversat cu dale de beton, strada O. către strada A.I.C.,

astfel cum rezultă din raportul de expertiză, care a stabilit că terenul nu

este afectat de alte utilități publice.

Prin dispoziția nr. 1296 din 12 februarie

2002 a Primarului Municipiului Craiova s-a respins cererea de notificare

conform Legii nr. 10/2001 formulată de reclamanți și având ca obiect restituirea

în natură a terenului în cauză, cu motivarea că, acesta este amenajat ca parc

și afectat traficului pietonal în zonă, făcându-se totodată propunerea pentru

acordarea de despăgubiri bănești către Prefectura Dolj.

Prin raportul de expertiză a fost

identificată suprafața de 331 mp, liberă de construcții, care este ocupată de o

alee pietonală și nu are altă destinație de interes public, deși prezintă

aspectul de parc zonă verde, fiind întreținută astfel, de către Primăria

Craiova.

Pârâtul Consiliul Local Craiova a

formulat apel împotriva acestei sentințe pe care a considerat-o nelegală,

solicitând schimbarea ei în totalitate, iar pe fond respingerea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 157 din 27 iunie

2003 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că utilitățile publice pretinse care afectează terenul în cauză sunt

neînsemnate, iar detaliul de sistematizare privind pasajul subteran de subtraversare

nu a fost materializat într-un plan concret cu sume alocate și data efectuării

lui, considerente care nu pot fi avute în vedere pentru a încălca principiul

restituirii în natură a reparației adusă foștilor proprietari, ținând seama că

au fost demolate clădirile.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Primăria Municipiului Craiova criticând-o pentru nelegalitate,

reținând, în esență că terenul în litigiu nu este liber de construcții și

neafectat de utilități publice, acesta fiind ocupat de alee pietonală cu dale

de beton și spații verzi fiind inclus în părculețul amplasat în fața

Universității Craiova.

Potrivit dispozițiilor art. III pct. 2

din lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al Statului

și unităților administrativ teritoriale anexa la Legea nr. 213/1998 art. 6,

terenul solicitat aparține domeniului public de interes local fiind amenajat ca

parc, cuprinzând alei pietonale și zone verzi.

Terenul în cauză urmează a fi afectat de

realizarea unui pasaj subteran, fiind vorba de o zonă cu circulație intensă,

astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 23/2000 prin care

a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed.

Instanțele nu au analizat în suficientă

măsură întâmpinarea formulată în dosarul de fond și motivele din apel prin care

pârâta Primăria Municipiului Craiova, sublinia faptul că terenul care face

obiectul litigiului este de utilitate publică, de interes local, deoarece este

ocupat de o alee pietonală cu dale de beton și spații verzii, fiind inclus în

parcul amplasat în fața Universității Craiova, întreținut de Primăria municipiului

Craiova.

Din constatările expertizei efectuată în

cauză, rezultă în mod clar că terenul este afectat de detalii de sistematizare

și anume de parc, zonă verde și o alee pietonală dalată.

De asemenea, cu ocazia soluționării

apelului nu s-au avut în vedere schița întocmită de expert în cursul procedurii

administrative prealabile și procesul verbal încheiat la fața locului din data

de 24 martie 2003 (filele 80 și 81 din dosarul de fond), din care rezultă că

„această suprafață de teren e ocupată în prezent aproximativ pe mijlocul său

începând de la strada A.I.C. spre O. de o alee pietonală dalată, margine de

gard viu, iar de o parte și de alta a acestei alei, spațiu verde”.

Este de remarcat și ipoteza construcției

unui parcaj subteran, astfel cum rezultă din același proces verbal menționat

mai sus astfel că cităm „se prezintă de reprezentantul Primăriei planul

urbanistic zonal în 2000 aprobat prin HCL nr. 23/2000, conform căruia se

prevede în zona în care se află terenul pretins de reclamanți, realizarea unui

pasaj subteran, fiind vorba de o zonă cu circulație intensă”.

În acest sens, Curtea are în vedere

caracterul de excepție al măsurii exproprierii pentru cauza de utilitate

publică, astfel că, imobilul preluat de stat cu o suprafață ocupată de parcuri,

spații verzi și alei pietonale nu se poate restitui în natură, nefiind întrunite

condițiile Legii nr. 33/1994, situație în care persoana îndreptățită poate

solicita măsuri reparatorii stabilite prin echivalent.

Sunt considerente pentru care se impune

admiterea recursului declarat de părâtă, casarea ambelor hotărâri pronunțată în

cauză și rejudecând în fond, urmează a se respinge acțiunea reclamanților, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei

civile nr. 157 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 140 din 25 martie 2003 a Tribunalului Dolj și, rejudecând

pe fond respinge acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie

2004.