ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8900/2006

Asupra cauzei civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 februarie 2002,

reclamanții S.G. și S.I. au chemat în judecată SC P.T. SA

Craiova, Consiliul Local Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și A.P.A.P.S. solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001,

pârâții să fie obligați la retrocedarea în natură a

terenului în suprafață de 300 mp situat în Craiova.

În cuprinsul acțiunii reclamanții au arătat că nu au

primit răspuns la notificarea din 19 iunie 2001 prin care au cerut

restituirea în natură a terenului care le-a fost preluat în mod abuziv,

prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 102/1965.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 432 din 10 octombrie

2003, a admis acțiunea, ulterior precizată, și în

consecință a anulat decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002 emisă

de pârâta SC P.T. SA și a dispus restituirea în natură de către

pârâta SC P.T. SA, prin compensare cu un alt imobil de valoarea celui în

cauză, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit în

cauză. Prin aceeași sentință a fost respinsă

acțiunea față de ceilalți pârâți și anume

Consiliul Local Craiova, Consiliul Județean Dolj, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, A.P.A.P.S. și Ministerul Turismului.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 3010

din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC P.T. SA Craiova,

și a schimbat sentința civilă nr. 432 din 10 octombrie 2003 a

Tribunalului Dolj în sensul că a respins acțiunea (contestația)

formulată de reclamanții S.G. și S.I.

Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins apelul declarat de

reclamanții S.G. și S.I.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că

reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri

reparatorii prin echivalent, deoarece terenul aflat în litigiu nu poate fi

restituit, fiind necesar pentru funcționarea normală a hotelului P.

din Craiova.

Împotriva deciziei nr. 3010/2005 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, au declarat recurs reclamanții S.G. și S.I.

susținând, în esență, că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece terenul putea fi

restituit în natură, iar dacă această restituire nu era

posibilă trebuia obligată unitatea deținătoare să

acorde, prin compensare, un alt teren.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

pentru întregul imobil.

În prezentul litigiu dedus judecății, reclamanții au

cumpărat, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în

formă autentică la 30 august 1960, un teren neconstituit în

suprafață de 300 mp (fila 6). În scopul edificării unor

construcții, prin Decretul nr. 102/1965 a fost expropriat atât terenul

menționat cât și alte imobile situate în vecinătate.

Pe terenurile expropriate a fost edificată o construcție cu

destinația de hotel-restaurant și anexele corespunzătoare.

Prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză (filele

120-123 din dosarul primei instanțe și filele 76-79 din dosarul

instanței de apel) s-a stabilit că lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aflat în litigiu,

care se învecinează pe toate laturile cu restul terenului aparținând

pârâtei SC P.T. SA Craiova. În atare situație, aplicând corect prevederile

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâta SC P.T. SA, prin decizia nr.

224 din 10 septembrie 2002, a respins notificarea de restituire în natură,

stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii în echivalent, trimițând, în acest scop,

documentația la Prefectura Județului Dolj (fila 80).

Măsurile reparatorii în echivalent prin compensarea cu alte bunuri

este reglementată prin art. 9 alin. (2) și art. 11 alin. (9) din

Legea nr. 10/2001 pentru alte situații decât cele în care lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea unui teren ocupă funcțional

respectivul teren în întregime. Prin cele două articole legiuitorul a

reglementat situația exproprierii unor construcții care aveau numai

altă destinație decât aceea de locuință. În

consecință, nu este întemeiată susținerea

reclamanților că instanța trebuie să oblige pârâta la

atribuirea, prin compensare, a altui teren cu aceeași suprafață,

situat în curtea complexului hotelier. De altfel, așa cum rezultă din

rapoartele de expertiză, întreaga suprafață de teren

aparținând pârâtei este ocupată de construcția hotelului și

de amenajările specifice, depozite, peluză cu iarbă, alee acces,

parcare, rețele edilitare ș.a., fiind necesară

funcționării normale a complexului hotelier, astfel încât probele

administrate nu confirmă existența unui teren liber care să fie

atribuit, prin compensare, reclamanților.

Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă

a legii, urmează să fie respins recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.G. și S.I. împotriva deciziei nr. 3010 din

28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2006.