ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 15 martie 2004, reclamanta L.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 9067
din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea
calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de
persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 277/CA/PI
din 5 aprilie 2004, prin care a respins acțiunea introdusă de L.E. împotriva pârâtei
Casa Județeană de Pensii Bihor.
Hotărând astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta a recunoscut că a trecut granița din localitatea
de refugiu a tatălui, în localitatea de domiciliu, pentru a avea grijă de casă,
că la 17 februarie 1941 s-a căsătorit în localitatea de domiciliu, Dobriconești
și că a locuit acolo cu soțul ei, până ce acesta a fost dus pe front, după care
ea ar fi plecat la tatăl ei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, L.E.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și
lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta nu a declarat că au obligat-o
autoritățile maghiare să plece, nici pe ea, nici pe ceilalți membri ai
familiei.
Tatăl acesteia a plecat de
bună voie, pentru a nu fi deportat, iar soțul a fost dus pe front.
Mai este de reținut că
reclamanta a recunoscut că a hotărât să rămână cu soțul ei, în Dobriconești, în
casa părintească, că nu a fost persecutată etnic, iar plecarea pe front a
soțului și apoi a reclamantei, la părinți ca să nu stea singură, nu este
persecuție etnică.
Față de aceste considerente,
soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul se privește ca
nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de L.E., împotriva sentinței nr. 277/CA/PI din 5 aprilie 2004, a Curții de Apel
Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 februarie 2005.