ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4250/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 350 din 23 februarie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.359.452.919 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de 53.825.625 lei cheltuieli de judecată. A fost respins capătul de cerere cu privire la preț, iar reclamanta a fost obligată la plată către pârâtă a sumei de 23.991.704 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, până la data introducerii acțiunii, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, astfel că, potrivit art. 969, 361 și 1073 C. civ., admite în parte acțiunea.

Apelul declarat de pârâta SC M.D.F. SA Iași, împotriva acestei hotărâri, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 98 din 10 mai 2004, reținând, în considerente, că apelanta, deși legal citată, cu mențiunea de a achita 19.092.100 lei taxă judiciară de timbru + 25.000 lei timbru judiciar, nu s-a conformat acestei obligații legale, astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, s-a procedat la anularea apelului ca netimbrat. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta SC M.D.F. SA Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că nu a timbrat apelul la termenul din 10 mai 2004 datorită crizei financiare prin care trece societatea pârâtă, dar că, la data de 13 mai 2004, a achitat, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Locale Iași, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

În consecință, fără a motiva în drept, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și desființarea sentinței civile nr. 350 din 23 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinare actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel în mod corect a dispus anularea apelului ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Susținerile recurentei că, după pronunțarea deciziei din 10 mai 2004, a achitat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Locale Iași, la data de 13 mai 2004, taxa judiciară de timbru în valoare de 19.092.129 lei, la care a adăugat timbru judiciar în valoare de 10.000 lei, fiind nedovedite, nu pot conduce la admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, reținându-se că instanța de apel a făcut, în mod corect, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.D.F. SA Iași împotriva deciziei nr. 98 din 10 mai 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2004.