ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4657/2005

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 566/ E din 18 iunie 2004, Tribunalul Iași, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții P.C.D. și SC P. SRL Iași, având ca obiect excludere asociat. Prin aceeași sentință, a admis în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul B.W.G. în contradictoriu cu pârâții P.G., P.C.D. și SC P. SRL Iași, dispunând dizolvarea pârâtei SC P. SRL Iași, și desemnând ca lichidator judiciar SC L.C. SRL; a respins cererea de excludere a pârâților P.G. și P.C.D. din SC P. SRL Iași, care au fost obligați să plătească intervenientului suma de 70.000.000 lei cheltuieli de judecată.

A obligat pe reclamantul P.G. la 70.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul P.C.D. În pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că reclamantul a susținut că pârâtul a comis acte de fraudă în dauna societății, fără a administra proba cu înscrisuri, acțiunea apărând a fi nedovedită. Privind cererea de intervenție, a reținut că rezultă că între cei trei asociați au intervenit grave neînțelegeri, fiecare asociat acuzându-i pe ceilalți de fraudarea societății și de folosirea bunurilor și veniturilor acesteia în interes personal. A apreciat, totodată, că eventuala excludere a asociaților P.G. și P.C.D.

nu este de natură să conducă la remedierea situației, întrucât cel de-al treilea asociat, cetățean englez, nu a mai venit în România din anul 1998. Prin decizia nr. 509 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția nulității cererii de apel a reclamantului P.G., pe motiv că nu a fost motivată până la prima zi de înfățișare. A respins apelul introdus de reclamant împotriva sentinței tribunalului, pe care a păstrat-o și l-a obligat pe apelant la plata sumei de 30.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul P.C.D. și la 70.000.000 lei către intimatul B.W.G., cu același titlu. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a apreciat că raportându-se la dispozițiile art. 134 C. proc.

civ., se poate considera ca primă zi de înfățișare data de 1 noiembrie 2004, urmând ca judecata apelului să se realizeze în limita investirii, prin reaprecierea probelor administrate, negăsind necesar a administra probe noi, atâta timp cât existența situației conflictuale între cei trei asociați nu este contestată de nici una din părți. A mai reținut, în considerentele deciziei, că cercetarea cererii de excludere a pârâtului P.C.D., apare ca de prisos și lipsită de finalitate în condițiile în care s-a dispus dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave, care împiedică funcționarea societății. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantul P.G. și pârâta SC P. SRL Iași. În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., reclamantul susține astfel că instanța de apel nu precizează în dispozitivul deciziei care este motivul respingerii apelului pe care l-a promovat; deși apreciază că apelul său este nemotivat, nu-l respinge în consecință și nu are în vedere nici dispozițiile art. 292 C. proc. civ., potrivit cărora, în fața instanței de apel părțile pot folosi motivele invocate în primă instanță; apelul pe care l-a formulat a vizat în mod evident și aspectul dizolvării, fapt ce ar fi reieșit implicit, dacă instanța se pronunța asupra cererii de excludere pe care a formulat-o și nu ar fi găsit de cuviință să se pronunțe doar asupra cererii de intervenție; dacă s-ar fi pronunțat în modul arătat, existența societății ar fi fost salvată.

Mai susține, de asemenea, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe ce vizau acuzația de fraudă ( a se vedea plângerea penală împotriva numitului P.C.D. ) și săvârșirea altor acte păgubitoare pentru societate ( art. 222 lit. d) ) din Legea nr. 31/1990 ) , care erau în sprijinul excluderii din societate a asociatului respectiv. În fine, arată că greșit s-a reținut că nu se poate pretinde continuarea activității societății, pentru care societatea a fost înființată, în contra voinței celorlalți asociați. Astfel fiind, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul încuviințării cererii de excludere a asociatului P.C.D. și respingerii cererii de dizolvare a SC P. SRL formulate de asociatul B.W.G.

Pârâta, în recurs, critică hotărârea instanței de apel, în esență, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de amânare și pentru că hotărârea de la fond nu a fost niciodată comunicată societății, fapt ce a atras imposibilitatea de a promova apel. Ca atare, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, la tribunal. Recursul reclamantului nu este fondat și va fi respins în consecință. Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanța a respins excepția nulității cererii de apel formulată de reclamant, excepție ce a fost invocată de intimatul P.C.D. pe motiv că cererea nu a fost motivată până la prima zi de înfățișare și a dat relevanță dispozițiilor art. 292 alin. ( 2 ) C. proc.

civ., apreciind corect că judecata apelului se poate realiza în limitele investirii prin reaprecierea probelor administrate. În apelul său, reclamantul s-a referit exclusiv la soluția de respingere a acțiunii sale de excludere din societate a pârâtului P.C.D., pronunțată de instanța de fond și nu a exprimat nici o critică asupra părții din hotărâre, prin care a fost soluționată cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul B.W.G., dispunându-se dizolvarea societății. În aceste condiții, instanța, în baza probatoriului existent la dosar, a apreciat corect că neînțelegerile grave existente între cei trei asociați, necontestate de nici una dintre părți, împiedică funcționarea societății și, în consecință, imposibilitatea de a mai asigura funcționarea societății în acest context litigios prevalează, dizolvarea societății punând capăt acestor neînțelegeri.

Drept urmare, cererea de excludere a pârâtului P.C.D. a fost apreciată întemeiat ca fiind de prisos și lipsită de finalitate, chiar dacă ar fi fost justificată privind aspectele semnalate. Prin urmare, se reține că instanța de apel a soluționat apelul în limitele investirii și având în vedere nedovedirea pretențiilor invocate în cererea de chemare în judecată și neapelarea capătului de cerere privind dizolvarea societății, în raport de probele administrate, în mod judicios a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei. Față de considerentele mai sus arătate, devine evident că celelalte critici formulate în recurs rămân fără obiect și vor fi respinse în consecință. În ce privește recursul pârâtei, se constată că nu este timbrat cu 183.000 lei vechi taxă judiciară de timbru și 1.500 lei vechi timbru judiciar, deși recurenta – pârâtă a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxele datorate pentru recursul pe care l-a promovat.

În această împrejurare, reținându-se că recurenta – pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a timbra recursul, se va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. ( 3 ) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și recursul pârâtei va fi anulat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul P.G. asociat al SC P. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 509 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 509 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.