ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4657/2005

Asupra recursurilor de față

:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele

:

Prin sentința civilă nr. 566/ E din

18 iunie 2004, Tribunalul Iași, secția comercială, a respins acțiunea formulată

de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții P.C.D. și SC P. SRL Iași,

având ca obiect excludere asociat.

Prin aceeași sentință, a admis în

parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul B.W.G.

în contradictoriu cu pârâții P.G., P.C.D. și SC P. SRL Iași, dispunând

dizolvarea pârâtei SC P. SRL Iași, și desemnând ca lichidator judiciar SC L.C.

SRL; a respins cererea de excludere a pârâților P.G. și P.C.D. din SC P. SRL

Iași, care au fost obligați să plătească intervenientului suma de 70.000.000

lei cheltuieli de judecată.

A obligat pe reclamantul P.G. la

70.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul P.C.D.

În pronunțarea acestei sentințe,

prima instanță a reținut că reclamantul a susținut că pârâtul a comis acte de

fraudă în dauna societății, fără a administra proba cu înscrisuri, acțiunea

apărând a fi nedovedită.

Privind cererea de intervenție, a

reținut că rezultă că între cei trei asociați au intervenit grave neînțelegeri,

fiecare asociat acuzându-i pe ceilalți de fraudarea societății și de folosirea

bunurilor și veniturilor acesteia în interes personal.

A apreciat, totodată, că eventuala

excludere a asociaților P.G. și P.C.D. nu este de natură să conducă la

remedierea situației, întrucât cel de-al treilea asociat, cetățean englez, nu a

mai venit în România din anul 1998.

Prin decizia nr. 509 din 29

noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția nulității cererii de apel a reclamantului P.G., pe motiv că

nu a fost motivată până la prima zi de înfățișare.

A respins apelul introdus de

reclamant împotriva sentinței tribunalului, pe care a păstrat-o și l-a obligat

pe apelant la plata sumei de 30.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimatul P.C.D. și la 70.000.000 lei către intimatul B.W.G., cu același

titlu.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a apreciat că raportându-se la dispozițiile art. 134 C. proc.

civ., se poate considera ca primă zi de înfățișare data de 1 noiembrie 2004,

urmând ca judecata apelului să se realizeze în limita investirii, prin

reaprecierea probelor administrate, negăsind necesar a administra probe noi,

atâta timp cât existența situației conflictuale între cei trei asociați nu este

contestată de nici una din părți.

A mai reținut, în considerentele

deciziei, că cercetarea cererii de excludere a pârâtului P.C.D., apare ca de

prisos și lipsită de finalitate în condițiile în care s-a dispus dizolvarea

societății pentru neînțelegeri grave, care împiedică funcționarea societății.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamantul P.G. și pârâta SC P. SRL Iași.

În motivarea recursului său,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., reclamantul

susține astfel că instanța de apel nu precizează în dispozitivul deciziei care

este motivul respingerii apelului pe care l-a promovat; deși apreciază că

apelul său este nemotivat, nu-l respinge în consecință și nu are în vedere nici

dispozițiile art. 292 C. proc. civ., potrivit cărora, în fața instanței de apel

părțile pot folosi motivele invocate în primă instanță; apelul pe care l-a

formulat a vizat în mod evident și aspectul dizolvării, fapt ce ar fi reieșit

implicit, dacă instanța se pronunța asupra cererii de excludere pe care a

formulat-o și nu ar fi găsit de cuviință să se pronunțe doar asupra cererii de

intervenție; dacă s-ar fi pronunțat în modul arătat, existența societății ar fi

fost salvată.

Mai susține, de asemenea, că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe ce vizau acuzația de fraudă

(

a se vedea plângerea penală împotriva numitului P.C.D.

)

și săvârșirea altor acte păgubitoare pentru

societate

(

art. 222 lit. d)

)

din Legea nr. 31/1990

)

, care erau în sprijinul excluderii din societate a asociatului respectiv.

În fine, arată că greșit s-a reținut că nu se poate pretinde continuarea

activității societății, pentru care societatea a fost înființată, în contra

voinței celorlalți asociați.

Astfel fiind, solicită admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul încuviințării cererii de

excludere a asociatului P.C.D. și respingerii cererii de dizolvare a SC P. SRL

formulate de asociatul B.W.G.

Pârâta, în recurs, critică hotărârea

instanței de apel, în esență, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii sale de amânare și pentru că hotărârea de la fond nu a fost niciodată

comunicată societății, fapt ce a atras imposibilitatea de a promova apel. Ca

atare, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, la

tribunal.

Recursul reclamantului nu este

fondat și va fi respins în consecință.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că instanța a respins excepția nulității cererii de apel formulată de

reclamant, excepție ce a fost invocată de intimatul P.C.D. pe motiv că cererea

nu a fost motivată până la prima zi de înfățișare și a dat relevanță

dispozițiilor art. 292 alin.

(

2

)

C. proc. civ., apreciind corect că judecata apelului

se poate realiza în limitele investirii prin reaprecierea probelor

administrate.

În apelul său, reclamantul s-a

referit exclusiv la soluția de respingere a acțiunii sale de excludere din

societate a pârâtului P.C.D., pronunțată de instanța de fond și nu a exprimat

nici o critică asupra părții din hotărâre, prin care a fost soluționată cererea

de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul B.W.G.,

dispunându-se dizolvarea societății.

În aceste condiții, instanța, în

baza probatoriului existent la dosar, a apreciat corect că neînțelegerile grave

existente între cei trei asociați, necontestate de nici una dintre părți,

împiedică funcționarea societății și, în consecință, imposibilitatea de a mai

asigura funcționarea societății în acest context litigios prevalează,

dizolvarea societății punând capăt acestor neînțelegeri. Drept urmare, cererea

de excludere a pârâtului P.C.D. a fost apreciată întemeiat ca fiind de prisos

și lipsită de finalitate, chiar dacă ar fi fost justificată privind aspectele

semnalate.

Prin urmare, se reține că instanța

de apel a soluționat apelul în limitele investirii și având în vedere

nedovedirea pretențiilor invocate în cererea de chemare în judecată și

neapelarea capătului de cerere privind dizolvarea societății, în raport de

probele administrate, în mod judicios a respins ca neîntemeiat apelul

reclamantei.

Față de considerentele mai sus

arătate, devine evident că celelalte critici formulate în recurs rămân fără

obiect și vor fi respinse în consecință.

În ce privește recursul pârâtei, se

constată că nu este timbrat cu 183.000 lei vechi taxă judiciară de timbru și

1.500 lei vechi timbru judiciar, deși recurenta – pârâtă a fost legal citată cu

mențiunea de a depune taxele datorate pentru recursul pe care l-a promovat.

În această împrejurare, reținându-se

că recurenta – pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a timbra recursul, se va

face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin.

(

3

)

din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995

și recursul pârâtei va fi anulat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul P.G. asociat al SC P. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 509

din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios

administrativ. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P. SRL Iași,

împotriva deciziei nr. 509 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.