ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3234/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr. 3462/98/2011 din 26 septembrie 2011, reclamantul T.G. le-a chemat în judecată pe pârâtele Ș.C.M., SC K.T. SRL Urziceni și C.R. solicitând excluderea pârâtei Ș.C.M. din calitatea de asociat-administrator delegat al SC K.T. SRL Urziceni pentru pagube majore aduse societății, obligarea pârâtei la plata către societate a contravalorii prejudiciului cauzat, în sumă de 29.929 RON, să se dispună continuarea activității societății cu un singur asociat în persoana reclamantului, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d), art. 223 - 224 și art. 229 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Ulterior reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 234 din Legea nr. 31/1990 și dizolvarea societății, având în vedere că în Statut nu este prevăzută posibilitatea continuării cu unic asociat, urmând ca o copie a hotărârii prin care s-a dispus dizolvarea să se comunice ORC Ialomița. Prin Sentința nr. 2778 din 18 octombrie 2012, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis cererea formulată de către reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâtele Ș.C.M., SC K.T. SRL și C.R. S-a dispus excluderea pârâtei Ș.C.M. din SC K.T. SRL. A fost obligată pârâta Ș.C. către SC K.T. SRL la plata sumei de 29.929 RON contravaloare prejudiciu. S-a dispus dizolvarea SC K.T. SRL. A fost obligată pârâta Ș.C.

către reclamantul T.G. Ia plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.039,30 lei. S-a dispus înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, comunicarea acesteia Direcției Generale a Finanțelor Publice județene și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a probat frauda pârâtei Ș.C. în dauna societății, instanța apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 pentru a se putea dispune excluderea asociatului. În ceea ce privește capătul doi al cererii, față de cererea reclamantului, reținând caracterul fraudulos al actelor pârâtei Ș.C.

și având în vedere raportul de expertiză în care s-a conchis că aceasta a dispus efectuarea de plăți din contul societății, iar pentru suma de 29.929 RON nu există o justificare legală, Tribunalul a considerat întemeiate pretențiile pârâtului, pe care Ie-a admis și a dispus obligarea pârâtei către societatea SC K.T. SRL la plata sumei de 23.929 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă, apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, în cauză nefiind întrunite cerințele impuse pentru excluderea asociatului conform art. 322 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, între cei doi asociați începând să apară neînțelegeri, ceea ce a condus la imposibilitatea realizării obiectului de activitate.

Prin Decizia nr. 128 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu 1.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs, prin care a susținut că instanța nu a reținut aspectele menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză cu privire la contractele de arendare și la plățile efectuate în temeiul acestora, iar în cauză în mod greșit s-a demonstrat o fraudă în dauna societății și s-a constatat culpa sa în raporturile dintre cei doi asociați ai societății, astfel, că în opinia sa nu sunt întrunite dispozițiile legale incidente privind excluderea incidentului.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, din oficiu, a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva excepției invocate, reține nulitatea acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente: Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțele anterioare, dar aceste critici tind spre o restabilire a situației de fapt și o reapreciere a probelor administrate în cauză, reprezentând în esență critici de netemeinicie, care nu pot fi formulate în recurs.

Înalta Curte constată că recurenta, deși a invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltă critici de netemeinicie a deciziei de apel, ce nu pot fi încadrate în motivele de drept expres invocate și nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să poată fi invocate conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta Ș.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 128 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL