ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3234/2013

Deliberând asupra recursului de față, din

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr.

3462/98/2011 din 26 septembrie 2011, reclamantul T.G. le-a chemat în judecată

pe pârâtele Ș.C.M., SC K.T. SRL Urziceni și C.R. solicitând excluderea pârâtei

Ș.C.M. din calitatea de asociat-administrator delegat al SC K.T. SRL Urziceni

pentru pagube majore aduse societății, obligarea pârâtei la plata către

societate a contravalorii prejudiciului cauzat, în sumă de 29.929 RON, să se

dispună continuarea activității societății cu un singur asociat în persoana

reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea este întemeiată pe

dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d), art. 223 - 224 și art. 229 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990.

Ulterior reclamantul a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 234 din Legea nr. 31/1990 și dizolvarea societății, având în

vedere că în Statut nu este prevăzută posibilitatea continuării cu unic

asociat, urmând ca o copie a hotărârii prin care s-a dispus dizolvarea să se

comunice ORC Ialomița.

Prin Sentința nr. 2778 din 18 octombrie 2012,

Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis cererea formulată de către

reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâtele Ș.C.M., SC K.T. SRL și C.R. S-a

dispus excluderea pârâtei Ș.C.M. din SC K.T. SRL.

A fost obligată pârâta Ș.C. către SC K.T. SRL

la plata sumei de 29.929 RON contravaloare prejudiciu. S-a dispus dizolvarea SC

K.T. SRL.

A fost obligată pârâta Ș.C. către reclamantul

T.G. Ia plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.039,30 lei. S-a dispus

înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, comunicarea acesteia Direcției

Generale a Finanțelor Publice județene și publicarea în Monitorul Oficial al

României, Partea a IV-a.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul a probat frauda pârâtei Ș.C. în

dauna societății, instanța apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 pentru a se putea

dispune excluderea asociatului.

În ceea ce privește capătul doi al cererii,

față de cererea reclamantului, reținând caracterul fraudulos al actelor pârâtei

Ș.C. și având în vedere raportul de expertiză în care s-a conchis că aceasta a

dispus efectuarea de plăți din contul societății, iar pentru suma de 29.929 RON

nu există o justificare legală, Tribunalul a considerat întemeiate pretențiile

pârâtului, pe care Ie-a admis și a dispus obligarea pârâtei către societatea SC

K.T. SRL la plata sumei de 23.929 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

apelanta-pârâtă, apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și

netemeinică, în cauză nefiind întrunite cerințele impuse pentru excluderea

asociatului conform art. 322 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990,

republicată, între cei doi asociați începând să apară neînțelegeri, ceea ce a

condus la imposibilitatea realizării obiectului de activitate.

Prin Decizia nr. 128 din 3 aprilie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca

nefondat, apelul pârâtei, cu 1.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta

a declarat recurs, prin care a susținut că instanța nu a reținut aspectele

menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză cu privire la contractele

de arendare și la plățile efectuate în temeiul acestora, iar în cauză în mod

greșit s-a demonstrat o fraudă în dauna societății și s-a constatat culpa sa în

raporturile dintre cei doi asociați ai societății, astfel, că în opinia sa nu

sunt întrunite dispozițiile legale incidente privind excluderea incidentului.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, din oficiu, a invocat nulitatea

cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din

perspectiva excepției invocate, reține nulitatea acesteia în raport de

reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

pentru următoarele considerente:

Practic, așa cum se poate observa, prin

criticile formulate recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile

pronunțate de instanțele anterioare, dar aceste critici tind spre o restabilire

a situației de fapt și o reapreciere a probelor administrate în cauză, reprezentând

în esență critici de netemeinicie, care nu pot fi formulate în recurs.

Înalta Curte constată că recurenta, deși a

invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

dezvoltă critici de netemeinicie a deciziei de apel, ce nu pot fi încadrate în

motivele de drept expres invocate și nici în alte motive din cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând

că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta

Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să poată

fi invocate conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Ș.C.M.

împotriva Deciziei civile nr. 128 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL