ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2015

Decizia nr. 598/2015

Prin acțiunea înregistrată la 12 iunie 2009,

în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, reclamantul A. a chemat în

judecată pârâții B. și SC C. SRL, solicitând excluderea pârâtului de rândul 1

din societatea comercială pârâtă în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990, arătând în motivare că pârâtul desfășoară activități de

concurență neloială prin SC D. SRL.

La 17 martie 2010

reclamantul și-a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată,

în sensul solicitării excluderii conform art. 222 alin. (1) lit. c)și art. 82

alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin cererea

înregistrată în Dosarul nr. x/83/2013 al Tribunalului Satu Mare, la data de 11

februarie 2013 reclamantul B. a solicitat dizolvarea SC C. SRL pe motivul

existenței unor neînțelegeri grave între asociați, ireconciliabile, care fac

imposibilă continuarea societății.

Prin Încheierea

civilă nr. 119 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/83/2013 al

Tribunalului Satu Mare s-a admis excepția conexității și în consecință, cele

două acțiuni au fost reunite dispunându-se soluționarea deodată, în Dosarul nr.

x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare.

Prin Sentința civilă

nr. 251 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea având ca obiect excluderea din SC C. SRL a pârâtului B.

și redistribuirea părților sociale și s-a admis acțiunea conexată, dispunându-se

conform art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, dizolvarea

societății, cu obligarea reclamantului A. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli

de judecată.

În motivarea

sentinței, prima instanță a examinat, cu prioritate, aspectele care țin de exercițiul

acțiunii, respectiv elementele acesteia, astfel cum sunt reglementate prin art.

222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Conform acestor

dispoziții s-a reținut că ele instituie ca situație premisă pentru excludere,

calitatea de asociat cu răspundere nelimitată a persoanei al cărui comportament

poate fi considerat ca amestec fără drept în administrare ori care contravine

dispozițiilor art. 80 și art. 82 din lege.

Or, în speță, SC C.

SRL din care se solicită excluderea este o societate cu răspundere limitată,

iar asociatul pârât B. este un asociat cu răspundere limitată, așa încât s-a

concluzionat că ipoteza prescrisă de art. 222 alin. (1) lit. c) nu îi este

aplicabilă.

În ceea ce privește

acțiunea conexată, având ca obiect dizolvarea societății, tribunalul a reținut

că, din probatoriul administrat rezultă existența unor motive temeinice care să

justifice adoptarea acestei măsuri.

Astfel, între

asociații SC C. SRL există grave neînțelegeri, care durează de o perioadă de

timp îndelungată și care fac imposibilă continuarea asocierii, dispărând

intenția lor de a colabora în desfășurarea activității comerciale.

Prima instanță a

înlăturat apărările reclamantului și a reținut că, acordul unuia dintre

asociați pentru asigurarea continuității societății nu poate genera o excepție

de la aplicarea dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Apelul declarat de

reclamantul A. și pârâta SC C. SRL împotriva sentinței a fost respins ca

nefondat prin Decizia nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel

Oradea.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță s-a

pronunțat în mod corect pe cererea de excludere așa cum a fost ea modificată

potrivit art. 132 C. proc. civ., la data 17 martie 2010, în baza art. 222 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

S-a reținut că, deși

această modificare de acțiune a survenit după prima zi de înfățișare, pârâții

nu s-au opus, formulând concluzii pe fond.

În același timp,

reprezentantul reclamantului a susținut acțiunea pe temeiul de drept invocat

inițial, respectiv art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, doar prin

concluziile pe fond, iar conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și a

principiului disponibilității, instanța se pronunță numai asupra obiectului

dedus judecății.

Asupra obiectului

cererii deduse judecății și nu a încălcat nici dispozițiile art. 3 C. civ.

În ceea ce privește

critica conform căreia tot probatoriul administrat a corespuns intenției de a

supune acțiunea cazului de excludere prevăzut de litera d) al art. 222, aceasta

va fi înlăturată cu motivarea că, sub aspectul regimului probator, acesta se

raportează la capacitatea instanței de a cenzura probațiunea în funcție de teza

probatorie, fără a putea modifica temeiul acțiunii.

Pe de altă parte, nu

poate fi trecut cu vederea faptul că, încă prin cererea de chemare în judecată,

în motivarea în fapt a acesteia, nemulțumirea reclamantului față de pârâtul a

cărui excludere a solicitat-o se referă la activități concurențiale desfășurate

de acesta prin intermediul SC D. SRL, în detrimentul SC C. SRL, fiind indicată

ca și temei de drept și Legea nr. 11/1991.

Art. 222 alin. (1)

lit. c) teza a doua din Legea nr. 31/1990 vizează excluderea asociatului care

contravine dispozițiilor art. 82 și care se referă tot la obligația de

neconcurență a asociaților.

În ceea ce privește

soluția din acțiunea conexată, prin care s-a dispus dizolvarea SC C. SRL în

baza art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 recurenții nu au formulat

critici concrete care să vizeze aspecte de nelegalitate a soluției pronunțate

în cauză, ci s-au rezumat la a afirma că acesta măsură poate fi dispusă doar în

situații excepționale, că, în speță, neînțelegerile dintre asociați nu

justifică dizolvarea, invocând împrejurarea că s-a probat intenția

reclamantului de a continua activitatea societății, ignorându-se faptul că, în

această fază procesuală nu se poate proceda la o reanalizare și interpretare a

probatoriului administrat.

În baza

considerentelor expuse, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. și pârâta SC C. SRL

Satu Mare împotriva Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curții de

Apel Oradea.

Potrivit art. 274 C.

proc. civ., fiind părți căzute în pretenții, recurenții vor fi obligați să-i

achite intimatului B. suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu avocațial, potrivit chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul A. și pârâta SC C. SRL Satu Mare împotriva

Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții A.

și SC C. SRL Satu Mare să-i achite intimatului B. suma de 4500 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL