ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2015

Decizia nr. 598/2015 Prin acțiunea înregistrată la 12 iunie 2009, în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. și SC C. SRL, solicitând excluderea pârâtului de rândul 1 din societatea comercială pârâtă în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, arătând în motivare că pârâtul desfășoară activități de concurență neloială prin SC D. SRL. La 17 martie 2010 reclamantul și-a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, în sensul solicitării excluderii conform art. 222 alin. (1) lit. c)și art. 82 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/83/2013 al Tribunalului Satu Mare, la data de 11 februarie 2013 reclamantul B. a solicitat dizolvarea SC C. SRL pe motivul existenței unor neînțelegeri grave între asociați, ireconciliabile, care fac imposibilă continuarea societății.

Prin Încheierea civilă nr. 119 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/83/2013 al Tribunalului Satu Mare s-a admis excepția conexității și în consecință, cele două acțiuni au fost reunite dispunându-se soluționarea deodată, în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare. Prin Sentința civilă nr. 251 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect excluderea din SC C. SRL a pârâtului B. și redistribuirea părților sociale și s-a admis acțiunea conexată, dispunându-se conform art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societății, cu obligarea reclamantului A. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței, prima instanță a examinat, cu prioritate, aspectele care țin de exercițiul acțiunii, respectiv elementele acesteia, astfel cum sunt reglementate prin art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Conform acestor dispoziții s-a reținut că ele instituie ca situație premisă pentru excludere, calitatea de asociat cu răspundere nelimitată a persoanei al cărui comportament poate fi considerat ca amestec fără drept în administrare ori care contravine dispozițiilor art. 80 și art. 82 din lege. Or, în speță, SC C. SRL din care se solicită excluderea este o societate cu răspundere limitată, iar asociatul pârât B. este un asociat cu răspundere limitată, așa încât s-a concluzionat că ipoteza prescrisă de art. 222 alin. (1) lit. c) nu îi este aplicabilă. În ceea ce privește acțiunea conexată, având ca obiect dizolvarea societății, tribunalul a reținut că, din probatoriul administrat rezultă existența unor motive temeinice care să justifice adoptarea acestei măsuri.

Astfel, între asociații SC C. SRL există grave neînțelegeri, care durează de o perioadă de timp îndelungată și care fac imposibilă continuarea asocierii, dispărând intenția lor de a colabora în desfășurarea activității comerciale. Prima instanță a înlăturat apărările reclamantului și a reținut că, acordul unuia dintre asociați pentru asigurarea continuității societății nu poate genera o excepție de la aplicarea dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990. Apelul declarat de reclamantul A. și pârâta SC C. SRL împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță s-a pronunțat în mod corect pe cererea de excludere așa cum a fost ea modificată potrivit art. 132 C. proc.

civ., la data 17 martie 2010, în baza art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. S-a reținut că, deși această modificare de acțiune a survenit după prima zi de înfățișare, pârâții nu s-au opus, formulând concluzii pe fond. În același timp, reprezentantul reclamantului a susținut acțiunea pe temeiul de drept invocat inițial, respectiv art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, doar prin concluziile pe fond, iar conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și a principiului disponibilității, instanța se pronunță numai asupra obiectului dedus judecății. Asupra obiectului cererii deduse judecății și nu a încălcat nici dispozițiile art. 3 C. civ.

În ceea ce privește critica conform căreia tot probatoriul administrat a corespuns intenției de a supune acțiunea cazului de excludere prevăzut de litera d) al art. 222, aceasta va fi înlăturată cu motivarea că, sub aspectul regimului probator, acesta se raportează la capacitatea instanței de a cenzura probațiunea în funcție de teza probatorie, fără a putea modifica temeiul acțiunii. Pe de altă parte, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, încă prin cererea de chemare în judecată, în motivarea în fapt a acesteia, nemulțumirea reclamantului față de pârâtul a cărui excludere a solicitat-o se referă la activități concurențiale desfășurate de acesta prin intermediul SC D. SRL, în detrimentul SC C. SRL, fiind indicată ca și temei de drept și Legea nr. 11/1991.

Art. 222 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 31/1990 vizează excluderea asociatului care contravine dispozițiilor art. 82 și care se referă tot la obligația de neconcurență a asociaților. În ceea ce privește soluția din acțiunea conexată, prin care s-a dispus dizolvarea SC C. SRL în baza art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 recurenții nu au formulat critici concrete care să vizeze aspecte de nelegalitate a soluției pronunțate în cauză, ci s-au rezumat la a afirma că acesta măsură poate fi dispusă doar în situații excepționale, că, în speță, neînțelegerile dintre asociați nu justifică dizolvarea, invocând împrejurarea că s-a probat intenția reclamantului de a continua activitatea societății, ignorându-se faptul că, în această fază procesuală nu se poate proceda la o reanalizare și interpretare a probatoriului administrat.

În baza considerentelor expuse, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. și pârâta SC C. SRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea. Potrivit art. 274 C. proc. civ., fiind părți căzute în pretenții, recurenții vor fi obligați să-i achite intimatului B. suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. și pârâta SC C. SRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 216/C/2014-A din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții A. și SC C. SRL Satu Mare să-i achite intimatului B. suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 24 februarie 2015. Procesat de GGC - CL