ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 105/2013

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 16867 din 28 iunie 2011, a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta SC I.O.C.L., ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

S-a reținut că interesul excluderii asociatului este ca societatea să continue să existe, condițiile impuse de textul de lege menționat fiind acelea de a exista o societate de persoane sau o societate cu răspundere limitată, să fie vorba despre un asociat care îndeplinește și funcția de administrator pe perioada în care a săvârșit frauda societății, pârâtul să fie săvârșit o fraudă în dauna societății. Tribunalul a apreciat că în cauză, astfel cum s-a reținut prin Decizia comercială nr. 936/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâtul are calitate procesuală pasivă. S-a constatat că, potrivit extrasului Oficiului Național al Registrului Comerțului pârâta S.C. I.E. S.R.L. este sub incidența Legii nr. 85/2006, fiind numit lichidator judiciar R.I.

SPRL Or, în condițiile în care societatea se află în lichidare judiciară este inadmisibilă formularea unei acțiuni prin care să se solicite excluderea asociatului întrucât în această etapă nu se mai pune problema continuării activității societății ci a lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia până la acoperirea creanțelor creditorilor. Apelul formulat de reclamanta SC I.O.C.L. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 39/2012 din 26 ianuarie 2012. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că acțiunea formulată de reclamanta I.O.C.L. la 23 martie 2006, având ca obiect angajarea răspunderii pârâtului T.D.F.

în dezdăunarea societății SC I.E. SRL (4.291.400 RON) a fost modificată prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006 (fila 22 dosar fond), precizându-se în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. obiectul acțiunii ca fiind acțiune în excluderea pârâtului T.D.F. din societatea I.E. SRL, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990. Instanța de apel a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică, câtă vreme la data de 6 aprilie 2009 s-a dispus intrarea în faliment în baza art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 a debitorului SC I.E. SRL și dizolvarea societății, iar interesul pentru excluderea unui asociat, respectiv pentru funcționarea societății există numai până la dizolvarea acesteia.

S-a apreciat că în acest context, alegațiile apelantei privind aplicarea art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, condițiile prevăzute de lege pentru închiderea procedurii sau finalitatea procedurii falimentului, nu sunt de natură să sprijine reformarea hotărârii. După dizolvare, persoana juridică își păstrează ființa juridică, adică și capacitatea civilă, pe toata durata lichidării (a falimentului). S-a reținut, totodată, că în ce privește capacitatea de folosință principiul specialității capacității de folosință aplicabil și pe durata lichidării (falimentului) suferă o reducere a limitelor sale, adică pe durata lichidării, persoana juridică prin lichidatorul judiciar este titulara aptitudinii de a avea drepturile și obligațiile civile necesare realizării activului și plății pasivului.

Referitor la capacitatea de exercițiu pe durata lichidării, s-a reținut că aceasta se realizează prin lichidator și nu depășește conținutul capacității de folosință la care ne-am referit mai sus. Instanța de apel a constatat că obiectul cauzei deduse judecății este excludere asociat și nu acțiune în stabilirea răspunderii asociatului, caz în care dispozițiile prevăzute de art. 224 și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente în cauză. De asemenea, s-a precizat că problema dedusă judecății nu o reprezintă modalitatea prin care se recuperează prejudiciul de către creditorii înscriși la masa credală, ci justificarea interesului (legitim, actual, personal, direct) adică al folosului practic în promovarea acțiunii de excludere a unui asociat în timpul desfășurării procedurii falimentului, raportat la scopul excluderii, și anume, acela al înlăturării unui factor perturbator în bunul mers al activității societății.

S-a apreciat că este lipsită de interes o cerere de excludere asociat câtă vreme societatea nu mai funcționează ori nu mai desfășoară activitatea potrivit obiectului cu care s-a înregistrat în registrul comerțului, ci desfășoară acte de lichidare (specifice procedurii falimentului). În concluzie, instanța de apel a apreciat că în condițiile în care societatea este în procedura falimentului (lichidare judiciară) cererea prin care se solicită excluderea asociatului în condițiile în care nu se pune problema funcționarii societății apare ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii reclamanta I.O.C.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs indicat, recurenta a arătat, în esență, că acțiunea având ca obiect stabilirea răspunderii asociatului administrator pentru daune produse societății, prin natura juridică și efecte, nu este exclusiv legată de existența societății atâta timp cât chiar în urma unei dizolvări a societății care poate fi realizată și în condițiile art. 227 alin. (1) lit. d), e) sau g) din Legea nr. 31/1990, asociatul sau asociații rămași pot valorifica dreptul la despăgubire.

Recurenta susține că acțiunea în daune întemeiată pe dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1991 este complementară acțiunii având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, recurgerea la una dintre aceste căi de recuperare a daunelor produse societății sau a celorlalți asociați neexcluzând, de plano, și în raport de momentul procedural în care se afla fiecare dintre acestea, valorificarea dreptului pe calea acțiunii alternative, aspect asupra căruia considerentele deciziei recurate nu prezintă nici o analiză. Recurenta apreciază că decizia recurată este nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1991 și chiar a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. care erau incidente pricinii, considerând că acțiunea având ca obiect excluderea asociatului administrator T.D.F. este inadmisibilă. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și în rejudecare, casarea Sentinței nr. 16867 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului București, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru soluționarea pe fond a acțiunii. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva menționatelor dispoziții recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De menționat că, astfel cum corect a reținut și instanța de apel, acțiunea formulată de reclamanta I.O.C.L. la 23 martie 2006, a avut ca obiect angajarea răspunderii pârâtului T.D.F. în dezdăunarea societății SC I.E. SRL (4.291.400 RON) acțiune ce a fost modificată prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006 (fila 22 dosar fond), precizându-se în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. obiectul acțiunii ca fiind acțiune în excluderea pârâtului T.D.F. din societatea I.E. SRL, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Se constată că recurenta prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1991 este în eroare întrucât obiectul acțiunii astfel cum a fost precizată, este excludere asociat și nu acțiune în stabilirea răspunderii asociatului pentru a fi incidente dispozițiile art. 224 din Legea nr. 31/1990. Referirile privind încălcarea dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990 nu justifică critica privind respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, întrucât s-a analizat cererea de excludere în conformitate cu precizarea făcută și s-a stabilit în raport de probele administrate că cererea de excludere asociat este lipsită de interes atâta timp cât societatea nu mai funcționează ori nu mai desfășoară activitate potrivit obiectului cu care s-a înregistrat în registrul comerțului, ci desfășoară acte de lichidare (specifice procedurii falimentului).

Nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu poate face obiect de analiză întrucât nu a fost argumentat și nici nu a fost invocat până în această etapă procesuală. Întreaga alegație a recurentei privind finalitatea procedurii insolvenței, recuperarea prejudiciului creditorilor și angajarea răspunderii administratorului nu va fi reținută spre analiză nefiind de natură a sprijini reformarea hotărârii recurate. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și hotărârea recurată este legală și temeinică, urmează în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.O.C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.O.C.L. împotriva Deciziei civile nr. 39/2012 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG