ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 105/2013

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 16867 din 28 iunie 2011,

a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins cererea

formulată de reclamanta SC I.O.C.L., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 222 lit. d) din Legea nr.

31/1990 poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă

sau cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna

societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în

folosul lui sau al altora.

S-a reținut că

interesul excluderii asociatului este ca societatea să continue să existe,

condițiile impuse de textul de lege menționat fiind acelea de a exista o

societate de persoane sau o societate cu răspundere limitată, să fie vorba

despre un asociat care îndeplinește și funcția de administrator pe perioada în

care a săvârșit frauda societății, pârâtul să fie săvârșit o fraudă în dauna

societății.

Tribunalul a apreciat

că în cauză, astfel cum s-a reținut prin Decizia comercială nr. 936/2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâtul are calitate

procesuală pasivă.

S-a constatat că,

potrivit extrasului Oficiului Național al Registrului Comerțului pârâta S.C.

I.E. S.R.L. este sub incidența Legii nr. 85/2006, fiind numit lichidator

judiciar R.I. SPRL

Or, în condițiile în

care societatea se află în lichidare judiciară este inadmisibilă formularea

unei acțiuni prin care să se solicite excluderea asociatului întrucât în

această etapă nu se mai pune problema continuării activității societății ci a

lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia până la acoperirea creanțelor

creditorilor.

Apelul formulat de

reclamanta SC I.O.C.L. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr.

39/2012 din 26 ianuarie 2012.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a reținut că acțiunea formulată de reclamanta

I.O.C.L. la 23 martie 2006, având ca obiect angajarea răspunderii pârâtului

T.D.F. în dezdăunarea societății SC I.E. SRL (4.291.400 RON) a fost modificată

prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006 (fila 22 dosar fond),

precizându-se în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. obiectul acțiunii

ca fiind acțiune în excluderea pârâtului T.D.F. din societatea I.E. SRL, în

temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel a

apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică, câtă vreme la

data de 6 aprilie 2009 s-a dispus intrarea în faliment în baza art. 107 alin.

(2) din Legea nr. 85/2006 a debitorului SC I.E. SRL și dizolvarea societății,

iar interesul pentru excluderea unui asociat, respectiv pentru funcționarea

societății există numai până la dizolvarea acesteia.

S-a apreciat că în

acest context, alegațiile apelantei privind aplicarea art. 45 alin. (2) din

Legea nr. 85/2006, condițiile prevăzute de lege pentru închiderea procedurii

sau finalitatea procedurii falimentului, nu sunt de natură să sprijine

reformarea hotărârii.

După dizolvare,

persoana juridică își păstrează ființa juridică, adică și capacitatea civilă,

pe toata durata lichidării (a falimentului).

S-a reținut,

totodată, că în ce privește capacitatea de folosință principiul specialității

capacității de folosință aplicabil și pe durata lichidării (falimentului)

suferă o reducere a limitelor sale, adică pe durata lichidării, persoana

juridică prin lichidatorul judiciar este titulara aptitudinii de a avea

drepturile și obligațiile civile necesare realizării activului și plății

pasivului.

Referitor la

capacitatea de exercițiu pe durata lichidării, s-a reținut că aceasta se

realizează prin lichidator și nu depășește conținutul capacității de folosință

la care ne-am referit mai sus.

Instanța de apel a

constatat că obiectul cauzei deduse judecății este excludere asociat și nu

acțiune în stabilirea răspunderii asociatului, caz în care dispozițiile

prevăzute de art. 224 și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente în

cauză.

De asemenea, s-a

precizat că problema dedusă judecății nu o reprezintă modalitatea prin care se

recuperează prejudiciul de către creditorii înscriși la masa credală, ci

justificarea interesului (legitim, actual, personal, direct) adică al folosului

practic în promovarea acțiunii de excludere a unui asociat în timpul

desfășurării procedurii falimentului, raportat la scopul excluderii, și anume,

acela al înlăturării unui factor perturbator în bunul mers al activității

societății.

S-a apreciat că este

lipsită de interes o cerere de excludere asociat câtă vreme societatea nu mai

funcționează ori nu mai desfășoară activitatea potrivit obiectului cu care s-a

înregistrat în registrul comerțului, ci desfășoară acte de lichidare (specifice

procedurii falimentului).

În concluzie,

instanța de apel a apreciat că în condițiile în care societatea este în

procedura falimentului (lichidare judiciară) cererea prin care se solicită

excluderea asociatului în condițiile în care nu se pune problema funcționarii

societății apare ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii reclamanta I.O.C.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs indicat, recurenta a arătat, în esență, că acțiunea având

ca obiect stabilirea răspunderii asociatului administrator pentru daune produse

societății, prin natura juridică și efecte, nu este exclusiv legată de

existența societății atâta timp cât chiar în urma unei dizolvări a societății

care poate fi realizată și în condițiile art. 227 alin. (1) lit. d), e) sau g)

din Legea nr. 31/1990, asociatul sau asociații rămași pot valorifica dreptul la

despăgubire.

Recurenta susține că

acțiunea în daune întemeiată pe dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr.

31/1991 este complementară acțiunii având ca obiect angajarea răspunderii

membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane

reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, recurgerea la una

dintre aceste căi de recuperare a daunelor produse societății sau a celorlalți

asociați neexcluzând, de plano, și în raport de momentul procedural în care se

afla fiecare dintre acestea, valorificarea dreptului pe calea acțiunii

alternative, aspect asupra căruia considerentele deciziei recurate nu prezintă

nici o analiză.

Recurenta apreciază

că decizia recurată este nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1991 și chiar a prevederilor

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care erau incidente pricinii,

considerând că acțiunea având ca obiect excluderea asociatului administrator

T.D.F. este inadmisibilă.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

recurate în sensul admiterii apelului și în rejudecare, casarea Sentinței nr.

16867 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului București, respingerea excepției

inadmisibilității acțiunii și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru

soluționarea pe fond a acțiunii.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva

menționatelor dispoziții recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 224

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ.

De menționat că,

astfel cum corect a reținut și instanța de apel, acțiunea formulată de

reclamanta I.O.C.L. la 23 martie 2006, a avut ca obiect angajarea răspunderii

pârâtului T.D.F. în dezdăunarea societății SC I.E. SRL (4.291.400 RON) acțiune

ce a fost modificată prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006 (fila 22

dosar fond), precizându-se în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

obiectul acțiunii ca fiind acțiune în excluderea pârâtului T.D.F. din

societatea I.E. SRL, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Se constată că

recurenta prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 224 alin. (1) din Legea

nr. 31/1991 este în eroare întrucât obiectul acțiunii astfel cum a fost

precizată, este excludere asociat și nu acțiune în stabilirea răspunderii asociatului

pentru a fi incidente dispozițiile art. 224 din Legea nr. 31/1990.

Referirile privind

încălcarea dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990 nu justifică critica

privind respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, întrucât s-a analizat

cererea de excludere în conformitate cu precizarea făcută și s-a stabilit în

raport de probele administrate că cererea de excludere asociat este lipsită de

interes atâta timp cât societatea nu mai funcționează ori nu mai desfășoară

activitate potrivit obiectului cu care s-a înregistrat în registrul comerțului,

ci desfășoară acte de lichidare (specifice procedurii falimentului).

Nici critica privind

încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu poate face

obiect de analiză întrucât nu a fost argumentat și nici nu a fost invocat până

în această etapă procesuală.

Întreaga alegație a

recurentei privind finalitatea procedurii insolvenței, recuperarea

prejudiciului creditorilor și angajarea răspunderii administratorului nu va fi

reținută spre analiză nefiind de natură a sprijini reformarea hotărârii

recurate.

Așa fiind, cum

motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și hotărârea recurată

este legală și temeinică, urmează în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.O.C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta I.O.C.L. împotriva Deciziei civile nr. 39/2012

din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG